442 matches
-
respectăm întru totul cronologia și facem un pas înapoi după ce am ajuns la Teodoret, fiindcă nu-l putem considera printre continuatorii lui Eusebiu. Filip a fost elevul unui anume Rodon care, potrivit lui Didim Orbul, ar fi predat la școala de cateheză din Alexandria în vremea lui Theodosius (379-395); apoi s-ar fi mutat la Side, un mic oraș din Pamfilia, în Asia Mică. A fost uns diacon de Ioan Hrisostomul, care a fost prieten cu el și în perioada petrecută la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sau mistic, se structurează pe aspectul dogmatic al cultului, iar doctrină comunică trăirea Adevărului experiat de Părinții Bisericii. Începând din secolul al IV-lea, Părinții Bisericii identifică taina mântuirii cu substanța Tainelor, ceea ce explică denominația lucrării Sfântului Chiril al Ierusalimului, Cateheză mistagogică sau cea de Mistagogie a Sfântului Maxim Mărturisitorul ori cea de Teologie mistică a lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Viața mistică devine viață creștină de îndată ce se manifestă ca trăire a iubirii lui Dumnezeu care atinge ființa umană și de care aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
înfierea, moștenirea, înfrățirea, să fie mădulare ale lui Hristos, să devină sălaș al Duhului”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a III-a a aceluiași rostită către neofiți, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, în vol. Cateheze baptismale, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 59. footnote>. Pentru copii botezul este o pecete (σϕραγίς) a slavei Și o consacrare în slujba lui Dumnezeu. Prin botez, copilul este instituit în paradisul din care a fost alungat Adam<footnote Philip
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
sociale. E interesant să observăm că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de maestru, ci recurge frecvent la îndemnuri adresate catehumenului de aceea în mod just Pincherle a subliniat „că Augustin nu prea știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămâne în fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, adică acelor păgâni care, posedând anumite cunoștințe de filosofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
modul în care patriarhul traducea în termeni pe înțelesul poporului doctrina pe care o apăra în operele cu specific doctrinar; acolo, el propovăduia monofizismul și combătea iudaismul, maniheismul și cristologiile concurente. Tematicile privind întruparea Logosului erau abordate mai ales în catehezele din Miercurea Sfântă, destinate celor care urmau să fie botezați de Paște: cazul omiliilor 21 (3 aprilie 513), 42 (26 martie 514), 70 (15 aprilie 515), 90 (30 martie 516), 109 (22 martie 517), 123 (11 aprilie 518). Sever a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e aici Ioan Botezătorul care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu când vor fi nepieritoare și, în sfârșit, despre natura îngerilor. O Cateheză ce apare în unele manuscrise sub numele lui Diadoh, însă în cele mai multe sub cel al lui Simeon Teologul, a fost atribuită de cercetători mai degrabă acestuia sau unui elev al său; sub formă de întrebări și răspunsuri, sunt abordate teme
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori a căror producție dovedește răspândirea acestui tip de omilie în proză ritmată sunt, în afară de Proclus din Constantinopol, Basilius din Seleucia și Pseudo-Eusebiu din Alexandria. În aceste compoziții, cateheza și comentarea Scripturii trec firește pe planul al doilea. Episoadele biblice sunt tratate ca materie pentru narațiune, pentru crearea de dialoguri și de descrieri și constituie tot atâtea dovezi de măiestrie artistică. În dialoguri, autorul de omilii nu se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
respectăm întru totul cronologia și facem un pas înapoi după ce am ajuns la Teodoret, pentru că nu-l putem considera printre continuatorii lui Eusebiu. Filip a fost elevul unui anume Rodon care, potrivit lui Didim Orbul ar fi fost conducătorul școlii de cateheză din Alexandria în vremea lui Teodosius (379-395); apoi s-ar fi mutat la Sida, un mic oraș din Pamfilia, în Asia Mică. A fost uns diacon de Ioan Hrisostomul care a fost prieten cu el chiar și în perioada petrecută
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai precis „arvuna Duhului”, a fost indispensabilă. Pentru a nu menține în obscuritate aceste comentarii, vom spune că diferența de viziune între episcopul Atanasie și presbiterul Arie din Alexandria nu trebuie căutată în carnetul de notițe luate la ora de cateheză biblică. Așa cum numeroase studii recente au arătat 2, amândoi erau în mod egal atașați principiilor exegetice ale școlii teologice alexandrine. Nu faptul de a cunoaște beneficiile lecturii tipologice, nici prestigiul apofatismului, ori importanța lecturii literale îl deosebea atât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Matei și greco-romanii lui Marcu puteau să înțeleagă acest termen numai printr-un repudiu, urmat de o nouă căsătorie. Acest lucru vrea să spună că trebuie să uităm că evangheliștii scriau pentru creștini și că aceștia din urmă primiseră, odată cu cateheza, învățătura asupra indisolubilității conținute în Scrisorile pauline: deci ei erau capabili să golească acest termen, al cărui sens strict este numai cel de a dezlega, a retrimite, de o consecință pe care nu o exprimă în mod direct, chiar dacă aceasta
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
clar (în afară de Ambroziaster), și că este necesară, pentru a face această afirmație, o recurgere vastă la subtilități care să activeze principiile de interpretare prin care tocmai arătăm caracterul superficial? Părinții au fost comparați cu un preot de astăzi care, în catehezele lui, în predicile lui, și în special în predicile făcute cu prilejul cununiilor, vorbește de indisolubilitate fără a simți necesitatea de a menționa privilegiul petrin și cel paulin, sau declarațiile de nulitate. Comparația nu are nici un sens, pentru că, dacă acest
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
nu face daruri: prin urmare, nu vrea să ajungă în Rai, întrucât acolo este lăcașul Creatorului, iar dacă nu iubești pe cineva, adică ți-e indiferent, atunci nici nu te străduiești prea mult să ajungi în preajma lui. Nu? Lecțiile de cateheză erau deja un lucru bine stabilit în programul nostru educațional. Mama avea un talent pedagogic nativ, dorința permanentă de a ne apropia de Dumnezeu, precum și cunoștințele de religie ortodoxă necesare pentru a o face. Nu a absolvit nicio facultate, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
naționalismului, traducere de Roxana Oltean și Ioana Potrache, Editura Integral, București. Arnold, R.; Burke, B.; James, C.; Martin, D.; Thomas, B. (1991), Educating for a change, Between the Lines/Doris Marshall Institute for Education and Action, Ontario. Augustin (2002), Prima cateheză. Inițiere în viața creștină, traducere de George Bogdan Țâra, introducere de Lorenzo Perrone, ediție îngrijită de Cristian Bădiliță, Editura Polirom, Iași. Barry, B. (2000), „Naționalismul”, în David Miller (coord.) (2000), Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, București. Becker, G.S.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
str.A. Mickiewicz nr.5, redactor șef adjunct pentru ediția românească Romeo Crăciun. În 16 pagini, în 30 ianuarie 2004, ajunsese la al 78lea număr (Format 29x42 cm). Cuprinde: comentariul săptămânii, actualități, evenimente, în ajutorul profesorului, criminalitatea, diverse, societate, radio-Tv, cateheză și calendar, pagina sport, sănătate, Week-end, publicitate. O publicație care se citește cu interes. * Lupta Lupta, organul partidului socialdemocrat din Bucovina, apare la 1 mai 1906 și are deviza: „Muncitori din toate părțile unițivă!” Are un program scris într-o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și prin obiectivele parteneriatului educațional; activitățile din cadrul acestui proiect au avut un conținut atractiv, stimulând creativitatea, spiritul de echipă, comunicarea între elevi, punând în valoare generozitatea și spiritul civic al persoanelor implicate; prin asimilarea învățăturilor creștine însușite în orele de cateheză s-a urmărit implicarea lor într-o activitate de voluntariat creștin; proiectul a fost susținut prin implicarea părinților elevilor celor două colective, a Parohiei Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt și a Centrului de Zi primire bătrâni din cadrul aceleiași
A primi, a dărui, a fi... Pași spre educație by Carmen-Mihaela Pelin, Doina Uncescu, Felicia-Rodica Hărămiță () [Corola-publishinghouse/Science/764_a_1817]
-
alături de cei bătrâni, bolnavi și neputincioși. Elena Apetria-Moruzi Activitatea a fost minunată și a vizat mai multe aspecte - realizarea de felicitări, vinderea lor, ajutorarea bătrânilor cu mici daruri. În săptămâna luminată, părintele le-a oferit elevilor și o oră de cateheză, pregătindu-i pentru Paște, făcându-i să înțeleagă care sunt semnificațiile acestei sărbători. A fost o experiență de viață minunată pentru care mulțumim, cu drag, doamnelor învățătoare. Grecu Florentina Director, Dir. adj, Coordonator proiect, Prof. Ionela BĂRBUȘ Prof. Anca ȚIBULCĂ
A primi, a dărui, a fi... Pași spre educație by Carmen-Mihaela Pelin, Doina Uncescu, Felicia-Rodica Hărămiță () [Corola-publishinghouse/Science/764_a_1817]
-
în viitor, după modelul roman. III. Comentariu la Cartea lui Daniel Asemenea predecesorilor săi, Hipolit adoptă în plan exegetic metoda tipologică de interpretare, dar la o scară mult mai largă, înglobând aproape întreg Vechiul Testament. În majoritatea cazurilor, exegeza tradițională servea catehezei și polemicii antiiudaice sau antieretice (ca, de exemplu, în cazul Epistolei lui Pseudo‑Barnaba, scrierilor lui Iustin și al tratatului lui Irineu). Secolul al III‑lea aduce o exigență nouă; în prezent, nu mai este nevoie ca textele Scripturii să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
minuni autentice și cu totul deosebite. Pe de altă parte, există în sânul creștinismului impostori care, la adăpostul numelui lui Isus aduc rătăcire credincioșilor și dezbină comunitățile. Ei urmează poruncile demonului care se cheamă Satan. Ignoranța lui Celsus impune o cateheză elementară, pe care Origen o întreprinde cu multă răbdare, dar nu fără un gram de ironie fină. Credința creștinilor în existența diavolului este o altă piatră de poticnire pentru spiritul „raționalist” al lui Celsus. Astfel, el denunță în repetate rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Ieronim, Socrate, Sozomen și Theodoret al Cyrului. Chiril s‑a născut, se pare, la Ierusalim, într‑o familie de condiție mijlocie. A fost hirotonit preot - există date care susțin că a fost călugăr - de episcopul Maxim, între 343‑345. Catehezele sale datează din 348, așadar, din perioada preoției sale, cu toate că o astfel de misiune revenea în mod obișnuit episcopului. Doi ani mai târziu, a fost ales episcop al Ierusalimului în locul lui Maxim. Episcopia Ierusalimului se afla, la aceea vreme, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parte de un al treilea exil, cel mai lung și mai dureros (367‑378, așadar, aproape doisprezece ani). Va participa la sinodul din Constantinopol (381), fiind conducătorul delegației ortodoxe. Moare cinci ani mai târziu. 2. Potrivit definiției lui Jean Daniélou, „cateheza este tradiția vie a depozitului de credință”. Ca gen aparte al literaturii creștine, ea se situează între kerigmă și omilie. „Cea dintâi anunță Vestea cea bună”, după expresia aceluiași Jean Daniélou, și se adresează necreștinilor, în timp ce omilia se adresează celor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștine, ea se situează între kerigmă și omilie. „Cea dintâi anunță Vestea cea bună”, după expresia aceluiași Jean Daniélou, și se adresează necreștinilor, în timp ce omilia se adresează celor care au primit deja botezul, principalul său scop fiind aprofundarea tainei credinței. Cateheza moștenește trăsături din cele două genuri opuse, având caracter elementar și complet în același timp. Simbolul de credință este coloana vertebrală a catehezei. Pe de altă parte, cateheza este legată de contextul baptismal și, prin aceasta, de ideea fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în timp ce omilia se adresează celor care au primit deja botezul, principalul său scop fiind aprofundarea tainei credinței. Cateheza moștenește trăsături din cele două genuri opuse, având caracter elementar și complet în același timp. Simbolul de credință este coloana vertebrală a catehezei. Pe de altă parte, cateheza este legată de contextul baptismal și, prin aceasta, de ideea fundamentală a inițierii creștine. Este vorba de o inițiere care se desfășoară în trei direcții: doctrinară, simbolică și mistagogică (predarea Simbolului de credință). Spațiul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care au primit deja botezul, principalul său scop fiind aprofundarea tainei credinței. Cateheza moștenește trăsături din cele două genuri opuse, având caracter elementar și complet în același timp. Simbolul de credință este coloana vertebrală a catehezei. Pe de altă parte, cateheza este legată de contextul baptismal și, prin aceasta, de ideea fundamentală a inițierii creștine. Este vorba de o inițiere care se desfășoară în trei direcții: doctrinară, simbolică și mistagogică (predarea Simbolului de credință). Spațiul nu ne permite să prezentăm nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorba de o inițiere care se desfășoară în trei direcții: doctrinară, simbolică și mistagogică (predarea Simbolului de credință). Spațiul nu ne permite să prezentăm nici măcar pe scurt un istoric al tradiției catehetice. Este suficient să spunem că cele douăzeci și patru de cateheze ale lui Chiril marchează un moment de vârf al genului, alături de scrierile din aceeași familie cvasicontemporană aparținând unor nume ca Ambrozie, Augustin, Theodor de Mopsuestia, Ioan Hrisostom. O pregătire serioasă necesita un anumit timp, din acest motiv, perioada pascală a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
uităm ceva astăzi, putem învăța mâine. Dimpotrivă, dacă uităm astăzi învățăturile pe care le primim treptat în renașterea noastră prin botez, oare când le vom mai desăvârși?”. În întreaga săptămână a Patimilor, cei botezați participau la o altă serie de cateheze, consacrate explicării tainelor botezului și euharistiei. S‑au păstrat sub numele lui Chiril cinci omilii de acest gen, numite „mistagogice” pe care însă critica modernă înclină să le atribuie mai curând discipolului și succesorului său, Ioan. Acestea nu prezintă interes
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]