1,118 matches
-
favorabil pe interpreta Mihaela Gurău, dacă nu am auzit-o bine până azi, tăcem și ascultăm iarăși. Lăsăm ochii în jos, ca să nu ne fure atenția ce se vede și ne concentrăm asupra a ce se aude! Auzim un glas catifelat, de acuratețe, de coloristică pastelată necontrastantă, armonioasă, estetică. „Poezia cântecului” pe care o citează maestrul Benone Sinulescu zugrăvește tablouri cu timbralitate liniștitoare, ziditoare de plăcere, de iubire de melodie și de gratitudine pentru primirea iubirii de la melodie. Artista Mihaela Gurău
MIHAELA GURĂU. ŞI-A DESCOPERIT, PREŢUIT ŞI FRUCTIFICAT GLASUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1436587184.html [Corola-blog/BlogPost/377392_a_378721]
-
eu i-am respectat dorința. Totul a fost la amândoi un efect al educației austere primite de la părinți. Acum un mai aveam nicio reținere: puteam să-i mângâi corpul pe sub rochița ușoară de casă, să-i văd dezgolite picioarele subțiri, catifelate și pulpele ei frumoase, pline de nerv. Mă năpădea un fel de furie că nu pot poseda imediat această făptură, care, din clipa când am cunoscut-o, mi-a schimbat întregul curs al vieții. Ni se părea la amândoi că
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399742682.html [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ÎNGERI Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1325 din 17 august 2014 Toate Articolele Autorului Știați că există îngeri ? Îngeri fără aripi Cu ochi catifelați Care desenează În suflete soare, Modelează Din strigăte zâmbete, Picură în lumina ochilor rouă, Îngeri care zboară prin gânduri Și dau culoare viselor. Te strâng de mână În tăcere pentru A povesti totul, Schimbă surâsuri pe lacrimi, Nopți pentru zile
ÎNGERI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/ana_maria_bocai_1408287839.html [Corola-blog/BlogPost/369148_a_370477]
-
seama de încorsetările gramaticii. Ca-n volumul său cel mai recent de poezii, cu titlul În curgerea timpului: albia empatiei e doar un contur de dorință. Poetul Droogenbroodt iubește deopotrivă slova scrisă și cea frumos rostită. Binecuvântat cu o voce catifelată, cu intonații (în-) cântătoare, nu ezită să-i împartă melodicitatea cu auditoriul său numeros, care se adună la răstimpuri să-l la seratele culturale pe care le organizează cu mult har, îmbinând muzica, poezia și artele plastice. La o astfel
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1430973795.html [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
că nu te mănâncă! i-a zis ea râzând și, în aceeași clipă, a aruncat traista din cealaltă mână pentru a-și trage bluza mai jos, dezvelindu-și complet sânii. Gavrilă a rămas cu ochii holbați la mameloanele proeminente și catifelate, aproape maronii în comparație cu pielea albă din jurul lor. Pentru moment, când palma ei a ridicat ușor sânii spre el, i s-a părut că-l împung. A ridicat mâna instinctiv și ea i-a prins-o și a apăsat-o pe
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
rază de lună strecurată pe fereastra deschisă, după miezul nopții? Brațele tale imaginare m-au cuprins atât de strâns, de credeam că vom rămâne veșnic în somnul meu, înlănțuiți până la sfârșitul veacurilor. Ce iubire e asta mai dulce și mai catifelată decât petala de trandafir? Cum să o pun în cuvinte? Cine să înțeleagă o femeie îndrăgostită de un bărbat pe care nu l-a văzut niciodată? În nopțile înstelate cu lună plină mi-e dor de tine. Când pleoapa se
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1422565299.html [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
îi șopti ceva la ureche. Acesta sări în sus ca ars, chiui în culmea fericirii, apoi o cuprinse năvalnic în brațe. - Mă sufoci, iubitule! - gemu ea ușor. Paul continuă să-i presare sărutări pe frunte, pe lobul urechii, pe obrajii catifelați, pe buzele senzuale, apoi coborî pe gât și pe piept. Îi sărută sânii micuți și fragezi ca de fecioară. - Mă gâdili, iubitule! Obosit de iureșul sărutărilor de bucurie și cu respirația întretăiată, îi șopti: - Soțioara mea scumpă, mi-ai dat
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1423554165.html [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
de Tatiana, pe care scriitoarea o descrie ca având perfecțiunea statuilor din Elada antică. “Mama era frumoasă chiar în clipele ei de răzvrătire. Avea o ușurință și o noblețe în mișcări. Brunetă cu ochi negri de abanos, pielea albă și catifelată, fața cu trăsături bine conturate, clasice ale unei zeițe...” S-a vorbit până acum despre căsătorie, despre moarte, dar se vorbește în „Cartea mamei” si despre naștere. Cele trei componente majore ale existenței sunt zugrăvite cu respectul și venerația cuvenite
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_de_vavila_popovici_un_cantec_despre_mama_intrupat_intr_un_roman_eseu.html [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică, catifelată, de basm, în care pentru câteva clipe sau momente mai darnice redevenim copiii înveșmântați în puritatea caldă de înger. La țară este locul unde Dumnezeu a coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.”(Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică, catifelată, de basm, în care pentru câteva clipe sau momente mai darnice redevenim copiii înveșmântați în puritatea caldă de înger. La țară este locul unde Dumnezeu a coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”( Poveste indiană) Din cele mai vechi timpuri până în
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
MARIE-cea care dă viață de după viață!„După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”(Poveste indiană)Din cele mai vechi timpuri până în
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Ștefan ridicându-și capul, părăsi fântânița Daliei plină de dorințe, retrăgându-se dintre pulpele aflate într-o mișcare continuă, reluându-și joaca cu arătătorul în aceeași zonă, mângâindu-i mugurelul neastâmpărat, iar cu buzele sărutându-i fiecare porțiune a pielii catifelate. Urcă spre sâni, apoi îi acoperi ochii cu sărutări, sau gâdilându-i lobii urechilor cu vârful limbii. Se ridică până ce acoperi în întregime trupul fragil și armonios al fetei, cu masivitatea corpului său, susținându-și-l în mâinile-i puternice
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396715790.html [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
iubesc flămând, cu disperare, Când îți aprinzi luceferi sub sprâncene, De m-aș așterne-n glod, să-ți fiu cărare, Și, să-mi pășești pe suflet, m-aș așterne. Ghicesc, sub haine-ți, corpul de vioară, Cu pielea caldă și catifelată, Și te doresc nebun, ca prima oară, Și-aștept, nebun, să mi te dărui toată. Referință Bibliografică: SMARALDE ÎNTUNECATE / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735, Anul V, 01 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă
SMARALDE ÎNTUNECATE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443672111.html [Corola-blog/BlogPost/381848_a_383177]
-
rând pe Bob, pe el îl voi auzi întotdeauna în susurul izvorului și-l voi zări în adierea vântului printre frunze. Nici pe tine nu te voi uita, surioară, deoarece roua de pe florile dimineții îmi va aminti de ochii tăi catifelați. (Îi dau lacrimile; scheunatul devine tot mai puternic; din spate apare câinele). ELA: Nu mai plânge, iubitule, pentru că ți-a sosit prietenul favorit. EL (lasă zgarda jos și-l mângâie fictiv pe Bob, care se bucură): Mai știi bătrâne, alaltăieri
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Partea_mea_de_cer_drama_de_c_al_florin_tene_1393568617.html [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
-i smulgă resursele haotic așa pentru plăcerea sa, pentru bani, să mulțumim Domnului Dumnezeului Nostru pentru natura care, prin voia Sa ne înconjoară: O, Tu Doamne, care ai făcut pe Eva din coasta lui Adam, îți mulțumesc din inimă pentru catifelata floare albă de colț pe care cu respect am admirat-o sub un strălucitor soare pe semețele creste ale Pietrei Craiului. În drumeții de neuitat am mai admirat creațiile Tale precum lacul Bucura din munții Retezat, splendid în căldarea sa
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1396685247.html [Corola-blog/BlogPost/347745_a_349074]
-
DESTRAMĂ... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Timpanele Timpului zvâcnesc sub greutatea secundelor nerăbdătoare... Ele se risipesc pe rând, fără a-și lua rămas bun de la el. Mă-nvelesc cu liniștea catifelată a nopții și strâng în brațele gândului, cerul nemărginit. Ascult, în tăcere, un clipocit de stea, ce se arată timidă o secundă, ca apoi să dispară cu repeziciune îndreptându-se spre un loc, numai de ea, știut. Dezbrăcată de pustietatea
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1422547720.html [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
Unde te duci?, întrebă frățiorul mai mic. - Mă duc la Mike! O să vin într-o zi, să te iau de aici.. O să te salvez, Nath! Și-și sărută frățiorul blond pe frunte. Două lacrimi mari se rostogoliră pe obrajii lui catifelați, iar Marshall simți cum i se frânge inima. Îl strânse la piept și-l privi în ochi: - Mă iubești, Nath? Mărindu-și ochii frumoși și rotunzi, cel mic dădu energic din cap. - Și eu te iubesc. Am încredere în tine
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Drumul_catre_succes_cristea_aurora_1387822318.html [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
în cele trei poeme: Trandafirul galben, Clipa sublimă, Prizoniera aduce în imagi -nile poetice elemente din natură, care dau sensul vieții, Esența nemuririi... Pe obraji îi înfloresc bujorii/ Și pe buze, petale de trandafir împurpurate,/ (...) ca stelele pe cer,/ (...) vorbe... catifelate,/ ca ambrozia de parfumate. Poeta vede și astăzi femeia ca o pasăre captivă/ În capsula timpului/ care așteaptă izbăvitorul să-i spună : „Fii liberă!” Doamna Floarea Cărbune rămâne sensibilă la cromatica naturii cu mare deschidere la mare și inima-i
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 by http://confluente.ro/De_bun_augur_la_inceput_de_an_al_florin_tene_1362210765.html [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
de octombrie. Nu mai se potriveau observațiile bătrânilor care spuneau că dacă seara la apusul soarelui este înorat a doua zi va fi la fel. Îmbrăcați în treninguri am luat-o pe jos spre marginea de nord a cartierului. Soarele catifelat al toamnei ne mângâia fețele. Oameni grăbiți treceau pe lângă noi. Alții așteptau în stații mijloacele de transport în comun. Pe ici, pe colo, schelele ridicate de constructori care izolau blocurile blocau trotuarul. Blocurile isolate arătau ca noi. Culorile deschise înviorau
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglanda_a_doua_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
total diferit de cel din camera de la conac. Dacă atunci a fost ceva fugar și rapid, acum el făcea ravagii cu gura ei. Probabil, mama ei ar fi spus, că un gentleman nu se comportă astfel. Era cufundat în mătasea catifelată a gurii ei și trupul femeii vibra de emoții și trăiri noi, necunoscute. Când îi era cald, când cuprinsă de frisoane. Totul era prea intim, lordul nu făcea nimic doar cu jumătăți de măsură. Doar când a fost sigur, că
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1479653391.html [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
stejar, cu un sărut plin de candoare. Îi mângâia scoarța-i aspră, ridicând ochii spre Cer, destăinuindu-i dorința-n șoaptă. Ea știe că, de-i dorință curată va ajunge Sus, iar Curcubeul visu-i va împlini. O mână tandră și catifelată îi mângâie obrazul încins de dor. Cu ochii-nchiși tresare când simte, lin și delicat, pe buze un sărut suav, proaspăt ca roua dimineții. Tresare, deschide ochii, și constată că nu-i decât vântul care a atins-o, în treacăt
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 by http://confluente.ro/Cararea_secreta_floarea_carbune_1377087966.html [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
observasem. S-a întors cu sânii săltați provocator și i-am sărutat fugar de câteva ori, până am observat mameloanele strângându-se ușor și parcă ridicându-se cerșind fierbințeala buzelor. În timp ce-mi plimbam limba încet pe vârfurile acelea catifelate și atât de sensibile și pline de viață, pantalonii mei au urmat, încet-încet, traseul de mai devreme al sutienului, într-un zbor studiat de mâinile ei bronzate și atât de îndemânatice... Era pentru prima oară cu totul în brațele mele
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Doamna_in_maro.html [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
înalte, reci, umede și mute. Nu-mi vorbeau fiindcă nu știam nimic despre ele. Dincolo de zidurile cetății erau dealuri blânde, șerpuiri și răsuciri de drumuri. Mă mai opream și priveam de aproape pietrele zidului cetății; descopeream porozități, priveam mușchiul verde catifelat, câte o urmă de pasăre sărită dintr-un copac și proiectată pe zidul cetății sau ivită din zborul spre cer al păsărilor... Despre atât de impresionanta Cetate bastionară Alba Carolina am aflat mult mai târziu. Construită ca un sistem de
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1481220799.html [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
cu patos, creând, parcă, un portret al iubirii, dar și al iubitei adorate. Ultima parte, RONDELUL, cuprinde câteva poezii-bijuterie, șăgalnice unele (”De-ți este dor”), nostalgice altele (”Îți amintești?”, ”Amintiri”, ”Timp”). Iubirea este prezentă și aici, presărată cu trandafiri roșii, catifelați și cu săruturi ”spălate de lacrima iubirii”, iar anotimpurile sau florile primesc mângâierea lirismului, cristalizate în versuri perfecte, armonioase, ce încântă plăcut cititorul. Unitatea volumului este asigurată și de repartizarea riguroasă a poeziilor sub aspectul conținutului lor, culminând cu cea
PLÂNSUL INIMII, DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Plansul_inimii_de_prof_petr_marian_malciu_1381236042.html [Corola-blog/BlogPost/352377_a_353706]