995 matches
-
cerut ca toate formele de Medicină Tradițională Chineză să fie interzise prin lege ca fiind rămășițe superstițioase ale trecutului. Acest eveniment a provocat resentimente printre categoriile sociale mai în vârstă, care preferau în continuare terapiile holistice ale MTC în locul tehnicilor caustice, invazive ale medicinei moderne occidentale. O delegație de medici chinezi renumiți a fost desemnată să înainteze o petiție guvernului naționalist, cerând sprijin oficial pentru profesia lor și garanții legale că vor continua să își practice meseria alături de medicii instruiți în
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
un proces lui Voltaire. Goethe, care avusese totuși în fața catedralei din Strasbourg, revelația artei medievale și sub influența iui Herder, se lepădase de fadul gust pseudoantichizant al rococoului franțuzesc (chiar scrisese în acest sens, în tinerețe, un mic pamflet foarte caustic: Götter, Helden und Wieland) scrie, în Italienische Reise, că la Napoli, într-un salon unde se vorbea de Divina Comedie, a spus (sau s-a reținut de a spune, nu-mi amintesc și n-am timp să caut) că acele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
rufe; la arsuri puternice, după spălare se pune pe locul vătămat vată înmuiată într-o alifie contra arsurilor -dacă reactivul a fost o bază concentrată, locul se spală până nu mai este alunecos la pipăit; ai grijă ca o bază caustică să nu ajunga sub unghie, de unde se spală foarte greu; după spălare, baza se poate neutraliza cu acid acetic 3%. Dacă reactivul ți-a căzut pe haină, șterge locul pătat cu capătul unui prosop; -când pata se datorește unui acid
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
pătură care să izoleze de aer substanța care arde). 1.4 Principalele antidoturi Pentru ACIZI (clorhidric, oxalic, acetic, sulfuric, azotic): apă cu săpun, apă de var. Pentru FENOLI: făină cu apă sau alte fierturi de consistență mucoasă. Pentru ALCALII (baze caustice, amoniac, carbonat de amoniu, potasiu etc.): acid acetic de concentratie 3%. Pentru SĂRURILE TOXICE (sărurile de plumb, mercur, cupru, azotat de sodiu): albuș de ou sau mari cantități de lapte. Pentru IOD: amidon cu apă, ceai tare. 1.5 Întreținerea
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
componentele amestecului? 2. Filtrarea unui amestec format din apă și hidroxid de cupru Într-o eprubetă curată turnați 2-3 cm3 de apă, peste care adăugați câteva cristale de piatră vânătă.Agitați amestecul .Ce observați?Turnați apoi câteva picături de sodă caustică.Ce observați? Ce fel de amestec se obține în final? Cum puteți separa componentele amestecului?Nu uitați să confecționați un filtru din materialele puse la dispoziție. Substanțe: Ustensile: 3. Cristalizarea unui amestec format din apă și zahăr Într-o capsulă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
o satiră ușoară, binevoitoare, plină de vervă și umor bonom. Dornic de amuzament și de bună dispoziție, el folosește abil ascuțișul ironiei, dezvăluind cu menajamente slăbiciuni, defecte sau tare cotidiene. Improvizațiile sale au adeseori scăpărări malițioase, dar foarte rar sunt caustice sau brutale. De regulă se mențin în limita unei ținute demne, indicând un spirit pe cât de echilibrat, pe atât de vioi și pătrunzător. Prozodia lasă pe alocuri de dorit, din cauza neglijențelor de ritm. Se întâlnesc totuși câteva catrene antologice, precum
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
huruie ca aspiratorul, inima este o păpușă mecanică, ochii se fac de sticlă, iar sufletul se declară „un dicționar funerar”. Cu o „fantezie de Pierrot incorigibil cabotin”, cum spune Nicolae Manolescu, poezia lui I. are nonșalanța dublată ferm de limpezimi caustice, un teribilism dublat de „travaliul atent asupra compoziției interne a poemelor” și un onirism erotico-avangardist bine strunit de cruzimea disecțiilor lirice. Dacă în Cântece de trecut strada, Radu G. Țeposu vedea Orașul „fără solemnitatea prozaică din poemele lui Carl Sandburg
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
apariția nuvelei Duduca Mamuca. Acuzat de imoralitate, H. se apără magistral și obține achitarea. Nu-i uită pe cei care l-au atacat, printre ei fiind Titu Maiorescu și V.A. Urechia. Polemica neîntreruptă de mai târziu, susținută cu un caustic spirit partizan, prin atacuri sarcastice, farse, hărțuieli, campanii de presă, își are sursa în întâmplările petrecute la Iași. În urma diligențelor lui V. Alecsandri, este numit membru în Comisia moșiilor mănăstirești și, în vara lui 1863, se mută la București. Dacă
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
semnând pentru prima oară cu pseudonimul Quintus. Improvizația reușită și expresia vie își găsesc în epigramele sale genul potrivit. Tematicii nu-i lipsește varietatea, dar de o atenție deosebită în ochii epigramistului pare să se bucure portretizarea, în manieră ușor caustică, a femeii. Un alt volum, Cazuri și necazuri (1904), cuprinde versuri umoristice și epigrame de aceeași ținută lirică. În general sprinten, prompt în ripostă, I.-Q. se simte atras de forma dialogată a discursului și cultivă cu oarecare dexteritate proza
IONESCU-QUINTUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287593_a_288922]
-
își exprimă tranșant dezacordul față de opiniile privindu-l pe Eminescu, exprimate de Tudor Arghezi în „Adevărul literar și artistic” din august 1934, formularea fiind extrem de dură: „ignarul, prostul și veninosul [...] diletantism al improvizatului informator literar Tudor Arghezi”. Nu mai puțin caustic este directorul revistei atunci când consideră cartea lui G. Călinescu Viața lui Mihai Eminescu ca fiind „măsluită”; ignorant în domeniu este, din perspectiva lui Leca Morariu, și Alexandru Ciorănescu, care publicase în „Revista Fundațiilor Regale” o bibliografie eminesciană. Tot în una
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
detalii anterior neglijate, contrazice locuri comune, deschide perspective neevidente, dar legitime și persuasiv argumentate. Spirit funciarmente polemic, scriitorul își teoretizează înclinația, afirmând caracterul intrinsec polemic al criticii literare. Bătăios, criticul polemizează cu cavalerism, „contrazice, de regulă pe ton dârz și caustic, judecăți curente și false adevăruri consacrate prin uz, folosind impecabil o viguroasă retorică demonstrativă” (Mircea Iorgulescu). Libertatea de exprimare din anii ’90 a făcut posibile revelarea și manifestarea abundentă, cvasipletorică, a potențialului lui G. în domeniul publicisticii pe teme socio-politico-culturale
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
prozator. Capabilă să dezvolte fraze arborescente și să găsească jocuri de cuvinte semnificative, [...] Monica Lovinescu se aventurează în exprimarea unor idei foarte greu de exprimat. Paginile ei eseistice sunt torențiale și polifonice, elanul intelectual asociindu-se cu sarcasmul cel mai caustic. Puțini scriitori reușesc, prin talentul lor, să acopere un atât de întins registru al afectivității, de la entuziasm (eruptiv și solemn) și până la dispreț. [...] Talentul ei literar, remarcabil, se manifestă cu predilecție în dramatizarea ideilor [...]. Chiar și când este vorba doar
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
primul război mondial. Nutrind credința că pentru el și pentru congenerii săi țelul este deplina realizare intelectuală, Isaia Scurtu participă totuși, împreună cu „fratele său siamez” Jack Văraru, la disputele din sânul generației, prilej mai mult pentru autor de a satiriza caustic cele trei tabere în luptă - „antoniștii”, „spartachiștii” și „acționiștii”. Cum sub tușele grotești, caricaturale, se recunosc ușor protagoniștii adevărați, romanul e în această secvență unul „cu cheie”. Modalitatea e abandonată ulterior în favoarea înfățișării peripețiilor prin care trec „siamezii” în tentativa
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
o bilă în fund?! Are! Nu scapă nimeni de ironia soartei, toți se dau cu fundul de-a dura pe bila personală! A, acum știa ce sunt hemoroizii! Sunt rulmentul omului!" Rău de gură, insolent, niciodată în criză de cuvinte caustice, Grid Modorcea oferă o imagine neconvențională a Americii. El este conștient de faptul că n-a avut acces și la alte Americi, că descrie doar ceea ce a văzut de jos, de la nivelul său de turist-reporter român fără mijloace materiale, îndrumat
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
stagiunea 1929-1930, piesa va suferi câteva modificări, publicului oferindu-i-se varianta definitivă în spectacolul Naționalului bucureștean din primăvara anului 1933. Satiră vizându-i pe latifundiarii ciocoi, ajunși la opulență prin arendășie și negoț cu cereale, Gaițele supune unui comentariu caustic atmosfera de calpă solidaritate familială și de suficiență grobiană în care se complac membrii clanului Duduleanu. Indivizi cu pretenții ridicol aristocratice, ei au rămas, în fond, definitiv legați de mentalitatea târgului provincial, de unde și incultura, grosolănia, ifosele cosmopolite, mahalagismul policrom
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
vezică, În splină, ficat, la nivelul rinichilor, În stomac, poate chiar pe canalul intestinal -, atunci ar fi foarte probabil să putem detecta „modul lor de operare”, modus operandi. În Bengal Dispensatory (p. 162) se spune despre Ranunculaceae că „sunt extrem de caustice, corozive și atât de greu de controlat, Încât ar trebui excluse din uzul medical de către toți practicanții moderni”. Ar fi Într-adevăr mult mai bine să se evite În totalitate Întrebuințarea unor medicamente atât de puternice, mai ales când se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reportaje, note, evocări. Condus de principiul rectitudinii morale, el nu a fost scutit de erori, dar a exprimat întotdeauna convingeri autentice, refuzând plierile conjuncturale și compromisurile. Caracteristica dominantă a publicisticii sale e o vervă lucidă, o pasionalitate dirijată intelectual, incisivă, caustică, punctată frecvent de o ironie subtilă, rece, intermitent corozivă, exacerbată sarcastic. Luciditatea și ascuțimea de spirit îi caracterizează esențial și eseistica literară, pe care Pompiliu Constantinescu o găsea că se înscrie în linia lui André Gide. Cel care a scris
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
mai ales fata puberă, cu febrele amăgirilor și dezamăgirilor (Caruselul, Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a jurnalului (în Prețul singurătății și Vară vrăjmașă). În Caruselul lumea artiștilor este văzută mai ales cu defectele ei, se descrie viața mondenă, cu șuete, bârfe și intrigi. Naratoarea relatează la persoana întâi, recurgând la
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
conferă cărții o factură modernă. Cu Prețul singurătății T.-A. a dat un roman de analiză și de moravuri, de atmosferă, cu explicite și îndrăznețe, pentru epocă, implicații politice. Tocmai abordarea unor asemenea aspecte, ca și denunțarea lor cu vervă caustică au stârnit interesul publicului. Dramele personajelor, nu o dată victime ale regimului comunist, ca și specimenele din fauna morală a vremii erau recognoscibile, de aici succesul cărții. SCRIERI: Pretexte critice, București, 1973; Caruselul, București, 1974; Ipostaze ale prozei, București, 1977; Prețul
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
de prestigiul autorilor ori de opiniile confraților. T. își formulează judecățile direct, fără să menajeze eventualele susceptibilități, câteodată chiar într-un chip ce frizează brutalitatea. Cronica dedicată piesei Cocoșul negru de Victor Eftimiu debutează cu o introducere în care verva caustică flagelează reclama, falsul și mistificarea. Alteori, în același scop, se recurge la o formulă percutantă, anunțată chiar în titlu: o trilogie (a lui Pompiliu Păltănea) e „un monstru”; piesa Bunicul a lui A. de Herz e un „manechin dramatic”, Gala
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
lupte. Te vreau, poezie: flamură, goarnă, / Neguri și bezne smulge, răstoarnă”. Acest program va fi îndeplinit, începând din 1948, cu supramăsură. În ciclul Versuri de război tonalitatea o dăduseră nu „chiotul”, „goarna”, ci descripțiile de ambianță, în tușă îngroșată. Notații caustice, mici comentarii sarcastice, încondeieri de tip arghezian sunt menționabile, ca și unele descrieri de peisaj, în scene de marșuri și lupte. Cu Vioara roșie T. și-a angajat poezia, manifest, în serviciul ideologiei oficiale, ca agitator, propagandist prin poezie. În timp ce
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
un fel de replică parodic-fantastă la Emil și detectivii de Erich Kästner, cu accente inteligent satirice. Și celelalte povestiri (Mario Martin, Un sandviș cu șuncă, Gloria doctorului Odel ș.a.) combină ingrediente bine administrate: umorul negru, observația moravurilor dublată de satira caustică, recursul la fantastic, miraculos, la panoplia literaturii SF etc. Cu Pegasul troian (1976) V. inițiază exploatarea unei zone care avea să îi aducă un oarecare succes: aforistica, prezentă în volumele Îndreptar de greșelile altora (1978), subintitulat „afurisisme”, parțial în Cele
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
împiedicat să apară, oficialitățile dispunând topirea zațului în 1986; lucrările nu au putut fi reluate decât după 1989. O formă concentrată, intitulată Dicționarul esențial al scriitorilor români, iese de sub tipar în 2000. În volumele personale de istorie literară, Z. denunță caustic braconajul documentelor inedite, improvizația, impostura, inconștiența unor „cercetători” care falsifică imaginea autorilor discutați ș.a. Spirit polemic prin excelență, el combate prejudecata modelelor, precum proustianismul Hortensiei Papadat-Bengescu, pe care îl consideră unul inconștient, avant la date, sau clișeele proletcultiste, de felul
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
Alexandru Paleologu, Ion Caraion) sau maestru al caricaturii (Suzana Gâdea), când memorialist liric, când peisagist atras de culoare, când prozator de factură balzaciană în descrierea mediilor și a unei semnificative tipologii provinciale. În permanență este un analist, adesea amar-ironic și caustic, lăsând să se vadă, în afara sentimentului de frustrare generală, și drama personală, izolarea și singurătatea din acești ani. Jurnalul pare să fi fost de dimensiuni cu mult mai mari (autorul îl începuse din adolescență), în volumele publicate operându-se o
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
revelă fațete noi ale personalității scriitorului. Condus în literatura de imaginație de principii ale clasicismului (seninătate, echilibru, obiectivitate), el se manifestă în gazetărie ca un cronicar și comentator ce nu își ascunde subiectivitatea. Mereu impecabil articulată, fraza lui devine adesea caustică, flagelantă, mușcătoare. Umorul de stil academic coexistă cu polemica acidă, chiar cu virulența pamfletară, generată de ranchiună, de erupții ale orgoliului rănit. Prin obiectul preocupărilor, scrisul jurnalistului e orientat constant spre actualitatea literară, muzicală și teatrală, iar în anii primului
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]