270 matches
-
de vlagă și prășitori, juncanele lor zămislesc și nu leapădă. 11. Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi și copiii se zbenguiesc în jurul lor. 12. Cîntă cu sunet de tobă și de arfă, se desfătează cu sunete de caval. 13. Își petrec zilele în fericire și se coboară într-o clipă în locuința morților. 14. Și totuși ziceau lui Dumnezeu: Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaștem căile Tale. 15. Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în plină adunare, și strig ajutor. 29. Am ajuns frate cu șacalii, tovarăș cu struții. 30. Pielea mi se înegrește și cade, iar oasele îmi ard și se usucă. 31. Arfa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plîngătoare. $31 1. Făcusem un legămînt cu ochii mei și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare. 2. Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
împăratul Nebucadnețar. S-au așezat înaintea chipului pe care-l înălțase Nebucadnețar. 4. Iar un crainic a strigat cu glas tare: "Iată ce vi se poruncește, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! 5. În clipa cînd veți auzi sunetul trîmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului, și a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncați cu fața la pămînt, și să vă închinați chipului de aur, pe care l-a înălțat împăratul Nebucadnețar. 6. Oricine nu se va arunca cu fața la pămînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
a înălțat împăratul Nebucadnețar. 6. Oricine nu se va arunca cu fața la pămînt și nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins." 7. De aceea, în clipa cînd au auzit toate popoarele sunetul trîmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, și a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu fața la pămînt și s-au închinat chipului de aur pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar. 8. Cu prilejul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
aceeași vreme, cîțiva Haldei s-au apropiat și au pîrît pe Iudei. 9. El au luat cuvîntul și au zis împăratului Nebucadnețar: "Să trăiești veșnic, împărate! 10. Ai dat o poruncă, după care toți cei ce vor auzi sunetul trîmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică, vor trebui să se arunce cu fața la pămînt, și să se închine chipului de aur, 11. și după care, oricine nu se va arunca cu fața la pămînt, și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
cuvîntul, și le-a zis: Înadins oare, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, nu slujiți voi dumnezeilor mei, și nu vă închinați chipului de aur, pe care l-am înălțat? 15. Acum fiți gata, și în clipa cînd veți auzi sunetul trîmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente, să vă aruncați cu fața la pămînt, și să vă închinați chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veți închina lui, veți fi aruncați pe dată în mijlocul unui cuptor aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Anghel Demetriescu "excelentul meu director și maestru de istorie") dar nici accentele de evident dispreț pentru cei care au accesat posturi care lui Mathieu J. Caragiale îi rămîneau definitiv inaccesibile: Gore Pirgu este imaginat ca "dulce păstoraș al Carpaților, cu cavalul în brîu, învîrtind o bătută zurlie cu teozoafa Papura Jilava"; sub numele denigrator al personajului feminin se ascunde scriitoarea Bucura Dumbravă (Haiducul, Pandurul), pseudonim pentru Fanny Szekulisz confidenta literară a reginei Carmen Sylva. Despre alți contemporani (vezi Acta-Memoranda) impenitentul Mateiu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pe care le conțin. În 1915 este admis în Societatea Scriitorilor Români. Încearcă să se afirme, fără prea mare succes, și în domeniul dramaturgiei prin piesele L’Aveu (1916) și Bogdan (1938), scrisă în colaborare. Mai publică volumele de nuvele Cavalul fermecat (1912), Din grozăviile Parisului (1912) și romanul În apele oglinzilor (1940). Disponibilitatea pentru diversitate caracterizează scrisul lui M.-N. Poezia sa rămâne tributară în bună parte celei eminesciene, în vreme ce tezismul unor texte îl apropie mai mult de pașoptiști. Remarcabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
Astrale, București, 1901; La Roumanie à l’Exposition universelle de 1900, Paris, 1901; Londra, București, 1906; Constantinopol, București, 1906; Ce zice englezul despre români, București, 1908; Șarlatanii științei, București, 1911; Doctrina vieții unui... nebun, București, 1912; Beția morții, București, 1912; Cavalul fermecat, București, 1912; Din grozăviile Parisului, București, 1912; Humorul englezesc, București, 1912; Ideal și anarchie, București, 1912; Teoria supremației, București, 1912; L’Aveu, București, 1916; Războiul, București, 1916; Zmeul, București, 1925; Cartea cu minuni (în colaborare cu D.N. Țoni), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
tălmăciri în și din limba română. A colaborat la „Albina Carpaților”, „Familia”, „Amicul familiei”, „România liberă”, „Universul” și, cu totul întâmplător, la „Convorbiri literare”. Cu mediocritate pretențioasă, versificatorul, prolific, imită și amalgamează, în Ciarda albă (1879) și în Harpă și caval (1880), orientări și motive diverse, curente în epocă. Același mixtum compositum și în romanele cu intrigă foiletonistică: Viața lui Onufriu, Ai carte, ai parte (1878), Babeta (1883), Bei, Vodă, Domn ș.a. Lucrările dramatice, foarte numeroase, apărute într-un ritm alert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
paginile foilor editate de el, antologii de versuri (Blütenlese deutscher Lyrik aus Siebenbürgen, 1877, Parnasul român, 1892) accentuează caracterul industrios al scrisului lui A. SCRIERI: Karpaten-Röschen, București, 1868; Ai carte, ai parte, Sibiu, 1878; Ciarda albă, București, 1879; Harpă și caval, Brașov, 1880; Moartea lui Mihai Viteazul, Brașov, 1881; Babeta, Brașov, 1883; Sus pe Tâmpa, Brașov, f.a; Domnul de Ghiavahazi Măria Sa, Brașov, 1888; Bei, Vodă, Domn, Brașov, f.a.; Junii, Brașov, 1889; Unul scapă, altul piere, Brașov, [1891]; Strada Carmen Sylva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
Și geme cu turbare Și tot de sete țipă, Când baba tristă pare; La dreapta lui zbură. Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urîte Ca un mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe rîte, De flăcări infernale, Călări toți pe cavale Cu perii vulvoiați; Cu care de pe stâncă Și mii de mii de spaimeRîm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbiloane Veneau din iad râzând Pe Mihnea să defaime, Căci astfel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cacofoniei, toate zgomotele cu putință, tropotul, fâșâitul, sforăitul, hohotul, bubuirea, într-o febră nebună, cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină; Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul bubuie; Calul său cade; Demonii râseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iară încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fuge; Pare că-l sfâșie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut-o Bătăliile românilor, compuneri în genere mecanice, părând adesea niște parodii, oratorice, sentențioase, alcătuite toate după
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să jălui când amurgul, sângerat, va îngenunchea pe îndelete. În Biblice poetul se reînnoiește coborând în plin Vechi Testament, căruia cu fondul său ebraic îi dă vibrații de o puternică autenticitate: Neagră sunt și pulpa mea de smoală, șoldul cald caval și umerii lăute, m-aș da ție toată goală, fericită în rușinea coapselor durute. * Duce-te-oi în casa maicii mele, pat de mușchi ți-oi face, chiparoși și ierbi, te-oi adulmeca în sfiiciune și smerenii grele cum adulmeci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Deschide larg porțile universului infernal și prin ele se scurg legioanele de demoni. Cosmosul este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade; Demonii rîseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iar Încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă; Calu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
geme, sfîriie, fîlfîie, muge, murmură etc. În discursul liric intră, În număr mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Traianida. În locul desfătării, mai viu este acum blestemul, mai puternică este conjurația spiritelor negre. Curios, poezia capătă mai multă substanță din contactul cu acest obiect fantastic. În fine, privirea cedează auzului Întîietatea. Vuietul universului În fierbere și galopul nebun al cavalelor stăpînesc acum poemul. * Erosul, În schimb, este pretutindeni același În poezia lui Bolintineanu, la sud sau la nord. G. Călinescu credea că Bolintineanu atinge, În această temă, „libidinia cea mai trivială, concupiscența aceea fără gingășie”... Trivială, În sens propriu, poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pornind de la premize juste ați scos la suprafață adevărate revelațiuni etnografice. La fel se încondeiau ouăle, cojoacele și păpușile de cârpă; la fel se înfloreau ștergarele, maramele și velințele; la fel cusăturile, covoarele și lăicerele; la fel se încrustau fluierele, cavalele și toiegele; la fel se alcătuiau uneltele rudimentare de muncă, la fel se clădesc casele și se urzesc satele. După conformația craniilor, după avântul tineresc înnăscut al inimilor ce-și începea doina cu „frunză verde”, după marele simțământ al toleranței
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]