736 matches
-
și prozatorul s au confruntat cu aceeași umanitate și au manifestat aceeași inteligență în a o aborda.575 Lipsa unei severități afișate, în ceea ce îi privește pe cei doi scriitori, a fost asociată cu decăderea moravurilor în epocă, dispariția literaturii cavalerești, trecerea de la ideile unei transcendențe necesare spre imanența Renașterii. Cu toate acestea nici autorul italian, nici cel englez nu pot fi considerați imorali. „Fără îndoială Boccaccio a fost la fel de moral ca și Dante sau Manzoni. Nu trebuie să ne lăsăm
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Giovanni Boccaccio, Il Filocolo, Edizione di riferimento: a cura di A. E. Quaglio, în Tutte le opere, vol. I, Mondadori, Milano, 1967, p. 56. 602 Giovanni Boccaccio, Il Filocolo, ed. cit., p. 59. (trad. n.) 603 „Într-un vechi roman cavaleresc din ciclul Mesei Rotunde, un cavaler pe nume Galeotto ajută la înfiriparea iubirii dintre regina Ginevra și scutierul Lancialotto. Boccaccio (sau poate alții, nu se știe), gândindu-se la versul lui Dante care în Cântul V din Infern, episodul cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
raționala și autoritara voce a Alcestei, iar în Cartea Ducesei, cavalerul negru pare mult mai feminin când vorbește despre supunerea lui totală față de Blanche. Însă Dalba și Alceste sunt aproape figuri arhetipale. 724 Efeminarea s-a întâlnit și în societatea cavalerească a secolului al XII-lea: modelul impus de dragostea curtenească în spațiul aristocratic favorizează feminizarea îndrăgostitului, înfățișându-l supus, firav, infantil, emotiv, sensibil.725 Donna angelicata rămâne, în general, o victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ar fi dat o personalitate, și-ar 742 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 33. (trad. n.) 743 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 47. (trad. n.) 744 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 54. 201 pierde semnificația simbolică, scop spre care civilizația cavalerească aspiră. În interiorul povestirii abia dacă i se permite să acționeze; intervine în evenimentele intrigii într-un fel pe care cavalerul, naratorul povestirii, îl consideră ideal feminin, rugându-l pe Tezeu să cruțe viețile celor doi cavaleri, atunci când sunt descoperiți luptându
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de la ea, îndeplinind, într-o pasivitate aproape totală, funcția simbolică ce i-a fost atribuită în descrierea inițială a cavalerului. Neatinsă parcă de cruzimile realității așa cum sunt înfățișate în povestire, ea este recompensată pentru acest lucru și face ca idealul cavaleresc să se împlinească, cel puțin pentru Palamon și pentru cititor. Când a văzut-o pentru prima dată, Palamon a considerat-o o zeiță, dar Arcite a fost chiar mai înclinat să o perceapă ca pe o creatură neobișnuită. I-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dată, Palamon a considerat-o o zeiță, dar Arcite a fost chiar mai înclinat să o perceapă ca pe o creatură neobișnuită. I-a înșelat pe amândoi, deoarece era numai o idee, deși una de o importanță vitală pentru idealul cavaleresc, și nicio femeie reală nu ar fi putut juca acest rol.”745 Apariția ei are asupra tinerilor aflați în închisoare un impact deosebit de puternic, ei o percep ca pe o creatură ce nu aparține terestrului prin frumusețea edenică, se luptă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ar fi putut juca acest rol.”745 Apariția ei are asupra tinerilor aflați în închisoare un impact deosebit de puternic, ei o percep ca pe o creatură ce nu aparține terestrului prin frumusețea edenică, se luptă pentru ea, devin rivali, mitul cavaleresc fiind transpus, anacronic, în epoca antică. Singura intervenție reală în cadrul textului a personajului feminin, prin care își dezvăluie un minim de personalitate, este în momentul când se închină zeiței Diana, pledând în rugăciunea ei pentru păstrarea castității sau cel puțin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de a decide după bunul plac, nu are curajul să ia vreo atitudine, este obedientă și morală până la sfârșit și, de aceea, atât de puțin credibilă. Avem impresia că se roagă în zadar, reprezintă doar o piesă în jocul acesta cavaleresc al dragostei, așa după cum și Diana trebuie să se supună dorințelor celorlalți zei. Însăși iubirea pe care o nutresc cei doi tineri pentru cumnata lui Tezeu este lipsită de un fundament real: „Rezultatul este o poveste de dragoste lipsită de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și scena turnirului, joacă numai rolul pe care ceilalți se așteaptă să-l joace, și pasivitatea ei se potrivește cu imaginea obedientă pe care societatea i-o atribuie.”747 Povestirea este relatată în spiritul religios, didactic, cucernic al Evului Mediu cavaleresc, care mai credea în valorile adevărului și ale onoarei, în prototipul unei societăți ideale, ghidate de un cod ce trebuia respectat cu strictețe și în care era reliefată deplin condiția umană supusă pieirii. Povestirea cavalerului nu înfățișează doar aspirația către
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii: o poveste de dragoste în maniera literaturii cavalerești este situată în cadrul unei rame epice clasice. Personajele acționează potrivit convențiilor dragostei curtenești, dar peste tot domină figurile zeităților antice. Din fuziunea acestor două imagini, clasică și medievală, provine și nota umoristică subtilă a povestirii: avem o narațiune în maniera
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
zeităților antice. Din fuziunea acestor două imagini, clasică și medievală, provine și nota umoristică subtilă a povestirii: avem o narațiune în maniera epicii antice, căreia însă îi lipsește eroul legendar și faptele vitejești mitice, dar și o poveste de dragoste cavalerească, deposedată de idealismul metafizic care ar fi trebuit să o inspire.748 Prezența elementelor păgâne aduce chiar o notă de burlesc. Cavalerul narator se amuză descriind ritualul pe care îl îndeplinește Emilia la templul Dianei. Scena în care nimfele și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
verbală să-și ghideze soțul de la impulsul belicos inițial spre o atitudine mult mai înțeleaptă și mai îngăduitoare, aceea a clemenței. Femeia realizează dorința violentă a lui Melibeus de a-i pedepsi pe cei care l-au ofensat, conform uzanțelor cavalerești ale vremii de păstrare a onoarei, și reușește, prin argumente repetate și excelent alese, să-și convertească soțul, să-i ofere 766 Christine M. Rose, Chaucer's Man of Law's Tale: Teaching Through the Sources [1], în „College Literature
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să danseze, să joace șah sau table, semn că voința femeii nu era cu totul de necombătut. și pentru că femeile îndurerate vrând-nevrând atrag atenția asupra lor, scutierul Aurel se îndrăgostește de cea rămasă singură, și, în cel mai autentic mod cavaleresc, își mărturisește pasiunea cântând elegii, rondeluri, balade. Dorigena, fidelă soțului, nu răspunde tuturor acestor avansuri, nu dă glas ispitei de a ceda unui alt bărbat („Dar jur pe Dătătorul meu de viață/ Că nu voi fi necredincioasă soață/ Cu fapta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
950 Deși întâlnim elemente ale dragostei curtenești, totuși „principala sursă de inspirație din Filostrato o reprezintă creațiile populare, cunoscute în epocă sub denumirea de cantare. Reprezintă un roman de factură populară, peste care s-a suprapus însă și influența literaturii cavalerești. Este direct, simplu și realist, la fel ca un roman popular. Dinamismul cu 948 „așa sfârșit cunoaște zadarnica speranță/ a lui Troilo în infama Criseida.” G. Boccaccio, Il Filostrato, a cura di V. Branca, în Tutte le opere di Giovanni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
singur. Din fericire, îl are pe prietenul și confidentul său, Pandaro. Acesta, viclean, cunoaște bine lumea în care se mișcă (deși nu este un cinic, așa cum va deveni la Chaucer și la Shakespeare), însă rămâne loial, asemenea eroilor din romanele cavalerești. Prin aprecierea pe care o arată valorilor practice ale existenței Pandaro anticipă personaje din Decameronul. știe că verișoara sa este o femeie cinstită, dar se folosește de persuasiune pentru a-l ajuta pe Troiolo să se îndrăgostească de ea și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
13 Ziar englez politic, literar și comercial, fondat în 1772, organ al conservatorilor. 14 Numele unui prieten al împăratului Wilhelm al II-lea, a cărui corespondență cu Eulenburg și-a însușit-o Maximilian Harden; vezi și nota 7. 15 Ordin cavaleresc englez, instituit în 1348. Dansând cu regele Eduard al III-lea, contesei de Salisbury i-a căzut o jartieră. Ridicând-o, suveranul a observat că membrii Curții surâdeau; el a exclamat: Honni soit qui mal y pense, în ideea că
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
francez. 22 Jean-Pierre Claris de Florian (1755-1794), fabulist francez, strănepot al lui Voltaire. 23 Guy de Maupassant (1850-1893), romancier și nuvelist francez. 24 Iacob Lahovary (1846-1907), ministru de Externe (1904-1907) în guvernul conservator condus de George Gr. Cantacuzino. 25 Ordin cavaleresc creat în Franța în 1578 de regele Henri al III-lea (1574-1589). Desființat în 1791, a fost restabilit de către Restaurație până în 1830. 26 Vărul soțului Marthei Bibescu. 27 Se referă la perioada revenirii în Franța a lui Napoleon I din
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
a fi un aristocrat prin naștere, Marlowe aparține, prin aspirații, lumii înalte, unde codul onoarei reprezintă valoarea supremă, abstracțiunea în numele căreia se câștigă sau se pierde totul. Fiecare dintre romanele lui Chandler ni-l înfățișează pe Marlowe în ipostaze caracteristice literaturii cavalerești - o literatură a veșnicei inițieri, a „încercărilor” la care e supus eroul și, nu în ultimul rând, a represaliilor fizice îndurate fără crâcnire, cu un fel de fatalism amuzat de sine. Vânjos, energic, curajos, Philip Marlowe este însă victima unor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
parte pentru a-și apăra onoarea. Societatea este o amenințare; instituțiile ei sunt conduse de oameni corupți; căsnicia, în loc să-i ofere un refugiu, limitează libertatea eroului (Wolfe, 1985, p. 62). Cilclul romanesc al lui Raymond Chandler epuizează și compromite învățămintele cavalerești pe care părea să le îmbrățișeze. Convențiile atât de onorabile ale Evului Mediu nu-și mai găsesc ecou în deloc brava lume nouă a modernității. Abandonul lui Marlowe nu înseamnă nici pe departe renunțarea la idealul moral enunțat de atâtea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
încheie aici. În toiul confruntării cu Carmen, care se strecurase în apartamentul lui pentru a i se oferi fizic, Marlowe revine în lumea abstracțiunilor și a simbolurilor pure. Deși desfășurate în paralel, cele două scene converg în aceeași direcție: comportamentul cavaleresc al lui Marlowe este subliniat de mișcarea de pe tabla de șah a piesei care se numește knight (în engleză, „cavaler”; în română, „cal”): „M-am uitat în jos la tabla de șah. Mișcarea cu calul era greșită. L-am pus
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ironic, radiografia unei lumi putrede. Între o atrocitate și alta, Chandler găsea timp și pentru a se amuza, și pentru a filozofa cu detașare, și, mai ales, pentru a-și plasa - cu o neașteptată seriozitate - viziunile de natură etică. Latura cavalerească a personajului, „neprihănirea” și rezistența lui ieșită din comun la tentații (banii și femeile i se oferă parcă de la sine, cu o lejeritate pe care o vom întâlni, ulterior, doar la James Bond) fac din Marlowe un personaj mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
așadar, Carmen. Problema era că i se violase spațiul de extremă intimitate. Reacția e directă, violentă și aproape irațională. Violența gestului de respingere nu semnifică - așa cum sugerează critica psihanalitică - o încercare a detectivului de a respecta la literă codul onoarei cavalerești. Ar fi de-a dreptul ridicol. Marlowe este un personaj viu și nu un construct ideologic încărcat de semnificații conservator-etice. El acționează exact cum ar acționa orice bărbat normal atunci când ar simți că i se forțează mâna, că i s-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Rusty Regan fusese un războinic, implicat în luptele pentru independența Irlandei, Owen Taylor, șoferul familiei Sternwood, era tot un fel de cavaler, călare pe caii-putere ai Buick-ului în care avea să-și afle moartea. Descoperind adevărul, Marlowe iese din armura cavalerească, intuind că în lumea reală valorile onestității, ale curteniei și generozității n-au nici o trecere. Vivian Sternwood își imaginează că poate fi, la rândul ei, agresivă pentru a-și impune punctul de vedere. Nu va reuși, în ciuda felului tăios de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
asupra detectivului o atracție insidioasă, de care nu pare a fi pe deplin conștient. Nu suntem nici noi, cititorii, decât atunci când, vreme de câteva zile, în Wichita, ia identitatea unui bărbat (încă) tânăr în care a supraviețuit nu doar codul cavaleresc al romanticilor, ci și o dorință puternică, de neascuns: Am lipsit zece zile. Părinții lui Merle erau oameni șterși, amabili, răbdători. Trăiau într-o casă veche, pe o stradă liniștită și umbroasă. Când le-am povestit ce am crezut de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
încercând să le conecteze la marile surse de prestigiu cultural. Același procedeu fusese folosit și în The Lady in the Lake sau The High Window - ca să nu mai vorbim că întregul său demers creator se bazează pe interiorizarea modelului literaturii cavalerești medievale. Punctul de maximă intensitate al acestei aspirații va fi atins în The Long Goodbye. Orfamay Quest poartă un nume a cărui sonoritate îl sugerează cu ușurință pe cel al lui Orpheu - și, într-adevăr, „călătoria ei în sudul Californiei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]