732 matches
-
poartă amprenta sensibilității preromantice. Scenariul (conceput la scară vastă) amalgamează surse erudite sau orale, citatul biblic și istoric, reminiscențe de mitologie antică, „figuri” ale tradiției creștin-medievale etc. Sub vălul alegoric, se petrece inițierea eroului, un tânăr vânător supus unui ritual cavaleresc, cu rătăciri și căutări, pe un parcurs oniric. Ca un memento sumbru, se profilează în peisaj umbra ruinelor (aici ale cetății Sarmis), tablouri cinegetice și pastorale descoperă natura, terifiantă sau radioasă, paradisiacă, se-ntâmplă întâlniri și „recunoașteri” al căror sens
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
primul rând, puțini mai știu sensul cuvântului latin și, în plus, nu este folosit corect: rediviva. Procedeele titrării Putem identifica mai multe procedee și tipuri de titlu: Rezumatul. „Banii lui Tinu vin de la Hrebenciuc”. Altă variantă este preluată din romanele cavalerești medievale, nu fără o tentă ironică: „În care este vorba despre un hoț furat de alți hoți”. Citatul. „Ne așteptam ca la Londra să fie un atac terorist”. Se folosește mai ales în interviuri. Important este ca un citat să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de memorat datorită versului cursiv, compoziției simplificate până la o schemă mecanică. Elogiul gestului eroic și spiritul patriotic nu pot salva textele de impresia de artificialitate dată de un limbaj inadecvat, de lipsa culorii locale, de prea bogate reminiscențe din poezia cavalerească occidentală. Rezolvarea epicului printr-un discurs, lipsa preocupării pentru individualizare - contrar intențiilor poetului - imprimă eroilor, subordonați unei retorici grandilocvente, un aer de fantoșe. Rareori istoria vorbește prezentului cu puterea pildei vii (ca în Muma lui Ștefan cel Mare) sau prin
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
figură a trecerii. Bucuria își schimbă semnul ușor și devine litanie, tipicuri și eresuri cărturărești abat de la curgerea lumii de-afară (Octombrie, Scrisoare). Vornicenii, Moneasa sunt aici Miorcanii și Florica poetului Pillat. Erotica filtrează nostalgic despărțirea, extazul admirativ și gestul cavaleresc. Misterul unei trecătoare captează fulgurant, ca în sonetul baudelairean. Frăgezimi de penel, cu reflex bizantin, ca la Adrian Maniu, povestesc despre o inocentă iubită. În fine, iubirea apare ca dar neorgolios și jertfă de sine, într-un poem cu adieri
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
răzbunare a bătrânului Căliman împotriva lui Petru Rareș și ajutorul dat de oștean în luptă. O reușită tipologică este Malaspina, intrigantul de speță romantică. Turnul Butului (1863) este o dramă hibridă, ce amestecă medievalități (lupta lui But la Marienburg, dispute cavalerești) și „tradiții poporane”, departe însă de valoarea artistică a baladei. Scenetele comice ocazionale, Înturnarea plăieșului din Anglia (1851), ce absoarbe textul idilei Piatra Teiului (în care jucase și Matei Millo), și Țiganii (1856, la momentul dezrobirii lor), ce aduce un
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
astea, nimeni nu a putut dovedi o legătură amoroasă între cele două, deoarece nimeni nu le-a surprins în timpul unei acțiuni specifice, dar aceasta era ușor de dedus. Tu prima, Mari, spuse Marcela ținând ușa larg deschisă într-un chip cavaleresc. Ești o scumpă, Mar, răspunse cu o voce dulceagă Mari. Mulțumesc. Plăcerea-i de partea mea, zise Mar urmând-o pe Mari și închizând ușa în urma lor. Și de partea mea în aceeași măsură, spuse Maritsu cu un zâmbet vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mari pierderi, Etius să se gândească în mod real că ar putea „folosi“ în vreun fel spre folosul propriu armatele hune. Nu mi se pare credibilă nici teza celor care au vrut să vadă în comportamentul său un soi de cavalerească probă de prietenie față de Atila îcu atât mai mult cu cât o astfel de prietenie rămâne până la această oră nedemonstratăă. îmi imaginez că cititorul își va fi pus întrebări cu privire la conformitatea numelor barbarilor ce apar în roman și sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scăunaș încă de la intrarea în mănăstire, sărise sprintenă, fără ajutorul meu, și doar numai acest ajutor m-ar fi putut reabilita în fața gurilor căscate din jur, care mi se părea că zâmbesc. Adela, trădătoare, asista ca public la faptele mele cavalerești, frumoasă și unică sub umbrela mică, trandafirie. Maica arhondară, pe care n-o mai văzusem de doi lustri 1, femeie de peste cincizeci de ani, dar zdravănă și cu un veșnic aer de războire, isteață și plină de duh, vestită pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din avioanele rusești În timpul unui raid efectuat asupra Bucureștiului, bombă ce era expusă să fie arătată populației, fiind amplasată la intrarea În parcul „Regele Corol I”. Cine a avut această idee a fost un geniu, domnule...! E adevărat, nu prea cavaleresc dar, cu avantaje strategice imediate...!!” Având chef de băutură, fermierul umplu din nou paharele Însă Nando, ridicându-se dela masă protestă. „O să merg cu mașina deandăratele...! De altfel suntem și puțin grăbiți...!” Tony Pavone se ridică la rându-l lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înaintea americanilor și, implicit În posesia laboratorului de energie nucleară...!România trebuia tratată nu ca țară Învinsă ci parteneră și, să-i fie recunoscut meritul dovedit al Învingătorului...! După a mea opinie, Puterile Aliate, au comis un act extrem de puțin cavaleresc, lăsând-o pradă bolșevicilor s-o umilească mai năpraznic decăt năvălirile barbare, România care drept urmare a puterii de voință și-al riscului major a-l celor patru oameni politici În caz de nereușită, a facilitat ca bomba atomică să nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
astea cu fălci păroase, aceste creaturi ca niște baligi, clefăind și horcăind în troacă. Să-ți muști prietena de coadă când ea nu e atentă - iată ce înseamnă un comportament nobil, iată ce poate fi un exemplu de veche politețe cavalerească, din punctul de vedere al standardelor cocinei. Și când mă gândesc la ce se mai dedau acolo în paie, mă cutremur. Ascultă la mine că nu de pomană li se spune porci. Și cu toate astea, Orwell i-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lor patriotice, făceau paza la depozitele de alimente și muniții, dar... la paie? Să moară omul Împușcat pentru că s-a dus să ia pentru cal un braț de paie? Păi, ăla mai e război?“ Ți se pare ciudată mentalitatea lui cavalerească. În imaginația ta, probabil și În funcție de tot ce-ai apucat să citești despre război, al doilea război mondial nu ți s-a părut deloc o confruntare dominată de cavalerism. De unde atunci această revoltă neobișnuit de naivă a fostului plutonier T.R.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dacă nu era dăruit cu putere și un curaj supraomenesc, După ce-i spuse toate acestea, bătrânul se depărtă. În realitate însă, acesta nu era un moșneag, ci Malagigi, vrăjitorul, vărul lui Rinaldo, care spre a-l porni pe calea isprăvilor cavalerești, i-a scos în drum calul și armura, iar acum căuta să-l facă să dobândească un armăsar fără seamăn în lume. Rinaldo s-a afundat în pădure și a petrecut mai multe zile în căutarea lui Bayard, dar fără
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nevoind să se folosească de ceastă dezarmare a potrivnicului său, s-a oprit locului în vreme ce calul lui Rodomont își purta stăpânul năucit, peste câmp. Bradamanta s-a apropiat de Rogero, prețuindu-l acum și mai mult, la vederea acestei purtări cavalerești. I-a cerut iertare pentru faptul de a-l fi lăsat expus adversarului ei invocând ca motiv datoria fașă de suveranul său. În vreme ce spunea acestea, Rodomont, revenindu-și din buimăceală, se întorcea spre ei. Dar purtarea sa era acum cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
încă de gheață, pe voință, mă indignam și aș fi voit să reclam pe nebun, clar tocmai nebunia lui neîndoioasă, ritualul absurd al gestului, care corespundea cu ciudățenia făpturei, m-au oprit. Fratele meu, de altfel, nu era de fire cavalerească. . . deși eu totdeauna am visat pentru orice neajunsuri un frate vendicator. - Fratele tău era ca toți frații care nu sunt în vis! întrerupse Nory. Mini se uită la ea mirată de prezența ei aievea. - ... Când am intrat în odaie, omul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tâmpla fantomei. Se făcuse liniște, după avalanșa de vorbe nerostite. Ferestrele se diluau, treptat, în vinețiul zorilor. — Chiar nu-l cunoașteți pe Ianuli? Deloc, deloc? Nici pe doamna? Nici pe doamna, colaboratoarea noastră atât de... și cineva făcu un gest cavaleresc, o reverență în fața prețioasei amintiri. — Pe Ianuli, pe Ianuli... l-am văzut uneori. L-am privit, adică. Pe stradă, la teatru, mai știu eu unde.Nu-l cunosc, de fapt. Tot ce știu, știe toată lumea: legenda Ianuli. Tânăr cărturar grec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
diverse servicii în casa altui boier, la fel ca pajii și scutierii, slujind apoi la Curte, pe lângă domn, și deprinzând rigoarea și caracterul unui veritabil cavaler. Este adevărat că, prin trecerea timpului, cu greu mai găseai un caracter cu adevărat cavaleresc, dar nu era doar asta. Dintre toate popoarele, românii au o adevărată plăcere în a-și renega noblețea ereditară, noblețea de sânge și în a reduce totul la un egalitarism josnic, declarând că oricine își poate cumpăra funcții și demnități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
poți fi Templier și acasă. E o istorie complicată. Uneori par niște soldățoi, alteori dovedesc că au o anume sensibilitate. De exemplu, nu se poate spune că erau rasiști: se băteau cu musulmanii, pentru asta erau acolo, dar cu spirit cavaleresc, și se admirau unii pe alții. Când ambasadorul emirului din Damasc vizitează Ierusalimul, Templierii Îi indică o mică moschee, deja transformată În biserică creștină, ca să poată să-și facă rugăciunile. Într-o zi intră un franc, care se arată indignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dinți, apoi șefii ieșiră În față și parlamentară. A fost o Yaltă, au hotărât să-și Împartă zonele de influență și să respecte trecerile ocazionale, cum se Întâmpla cu creștinii și musulmanii În Pământul Sfânt. Solidaritatea dintre cele două ordine cavalerești a prevalat asupra ineluctabilității bătăliei. Fiecare arătase destul de bine ce putea. În bună armonie s-au retras pe niște porțiuni de teren aflate față-n față. S-au retras apoi În direcții opune. Acum Îmi zic că n-am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arianismului nordic pe care tradiția Îl identifica cu insula Avalon, sediul adevăratei civilizații hiperboreene. Știți, desigur, că diferiți autori au identificat Avalonul cu grădina Hesperidelor, cu Ultima Thule și cu Colhida Lânii de Aur. Nu Întâmplător cel mai mare ordin cavaleresc din istorie este Toson d’or. Fapt prin care devine clar ce anume ascunde expresia «Castel». E castelul hiperborean unde templierii păstrau Graalul, probabil acel Monsalvat din legendă”. Făcu o pauză. Voia să-i sorbim cuvintele din gură. I le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sincer, nu...” „Mai bine, căci există secrete care ucid. Dar să nu divagăm. În orice caz, toți știu că Agarttha a fost fondată acum șase mii de ani, la Începutul epocii lui Kali-Yuga, În care viețuim și actualmente. Misiunea ordinelor cavalerești a fost Întotdeauna aceea de a menține raportul cu acest centru secret, comunicarea activă Între Înțelepciunea Orientului și Înțelepciunea Occidentului. Iar În acest caz e clar unde trebuie să se producă cea de-a patra Întâlnire, Într-un alt sanctuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin aceleași dimensiuni. Cu numerele poți să faci ce vrei. Dacă am numărul sacru 9 și vreau să obțin 1314, data arderii pe rug a lui Jacques de Molay - scumpă tuturor acelora care, ca și mine, se declară fideli tradiției cavalerești a Templierilor -, cum fac? Îl Înmulțesc cu 146, data fatidică a distrugerii Cartaginei. Cum am ajuns la rezultat? Am Împărțit 1314 la doi, la trei etcetera, până când am găsit o dată satisfăcătoare. Aș fi putut să Împart 1314 la 6,28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trezise În fața lui Terzi, Împăunat cu toate decorațiile lui de război, cu pistolul-mitralieră În mâna dreaptă și cu stânga sprijinită Într-o cârjă. Atunci unchiul Carlo, dar nu prea cred eu că din șiretenie, era mai degrabă instinct, obișnuință, ritual cavaleresc, luase poziție de drepți și se prezentase, maior de vânători alpini Carlo Covasso, mutilat și mare invalid de război, medalie de argint. Iar Terzi țâșnise și el În poziție de drepți și se prezentase, plutonier-major Rebaudengo de la Carabinierii Regali, comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
veacurilor, la Stăpânii sau la Regele Lumii, poate nu o persoană fizică, ci un rol, un rol colectiv, incarnarea din când În când provizorie a unei Intenții Stabile. Ceva cu care erau cu siguranță În contact marile ordine sacerdotale și cavalerești dispărute.” „Dumneavoastră credeți asta?”, Întrebă Belbo. „Persoane mai echilibrate decât el Îi caută pe Superiorii Necunoscuți”. „Și Îi găsesc?” Agliè râse parcă În sinea lui, cu bonomie „Ce fel de Superiori Necunoscuți ar mai fi, dacă s-ar lăsa descoperiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ardenti, dispărut În mod scârbavnic. M-am gândit că, poate, trebuia să-i vorbesc de sinarhie, care deja dădea semne În anii aceea. Nu fusese oare sinarhică Întâlnirea dintre unchiul Carlo și Terzi, zvârliți pe fronturi opuse de același ideal cavaleresc? Dar de ce să-i fi luat eu lui Belbo Combray-ul lui? Amintirile erau dulci pentru că-i vorbeau de singurul adevăr pe care-l cunoscuse, și abbia după aceea apăruse dubiul. Numai că, mă lăsase el să Înțeleg, până și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]