1,171 matches
-
-se să-l consume. Aici întâlnim cei doi factori: cel feminin -albușul, dormind pasiv în liniștea increatului și factorul masculin, bănuțul auriu, „ceasornicul fără minutar” al vieții. „Nevinovatul ou” e simbolul vieții dar și al morții , „palat de nuntă și cavou”. Tehnica din „Joc secund” derivă din experiența lui Mallarme prin încifrarea expresiei, dar la Barbu este mai mult de origine sintactică. Despre poezia barbiană s-a vorbit mult, dar a fost înțeleasă de puțini cititori, lui i s-a pus
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > FRESCĂ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Azi-noapte-am stat de vorbă cu florile de crin la margine de vreme ca-ntr-un cavou de piatră ce îl ascunde-n pântec un castru bizantin obișnuit cu lipsa lăsărilor la vatră. Azi-noapte-am prins de veste ca vindecat de vrajă că cei fugiți din lume și din istoria firii nu-s dezertori nemernici ci sfinți ce
FRESCĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370337_a_371666]
-
ei fiind un mare iubitor și colecționar de însemne heraldice, pe care le-a adunat de pe întreg cuprinsul zonei valone. Așa se face că în colecția sa se găsesc piese cioplite în piatră datând încă de prin anii 1400 (un cavou), blazoane, stâlpul rușinii plantat în mijlocul grădinii plină cu trandafiri de toate culorile, stâlp de care pe timpuri erau legați și lăsați în văzul lumii cei ce greșeau, furau sau făceau acte reprobabile și condamnabile de către societatea de pe atunci. Mai existau
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
amuțit și parcul ca un gând. Pe bănci nu’ncearcă nimeni să mai riște Să-i gâtuie tristețile, râzând. Și totuși câtă pulbere subțire Nu se cernea din soare pe aici. O! burgul meu frumos din amintire Azi parcă din cavouri te ridici! ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 25, din 20 iunie 1942 CĂTRE DON QUIJOTE Cules din mituri, însuți tu un mit, Biet pelerin cu inima bolnavă De uriașa visului otravă - În piscul tău cu râvnă m’ai
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
nori și umblet, Am devenit cascadă spumegând. Dar zbuciumați în apriga vâltoare, N-am calculat tăcerile în doi, Prelinse-ncet în stropii de-ntristare, Ce ne-au udat, frenetic, pe-amândoi. Dezmoșteniți de falnice speranțe, Ne-am închistat într-un cavou de spini. Preambalând iubirea cu restanțe, Am încercat s-o vindem la străini. Nici tu, nici eu, nu am găsit clientul Dispus s-achite pentru un rebut, Și-am înțeles că a venit momentul Să-l alungăm din noi pe
TĂCEREA CARE DOARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353276_a_354605]
-
dor Și-n mine se închide un drum. Nici un izvor, Nimic nu mai ajunge la poarta mea și chei Nu mai există-n mine, tu n-ai vrut să le iei. Și lacăte-n rugină mă-nchid ca-ntr-un cavou, Se gudură tristețea, că m-a avut din nou; Și încă mă mai are, cu lanțuri m-a cuprins Se gudură tristețea, că iarăși m-a învins. Eu o primesc cu sare și pâine din cuptor Așa cum am primit-o
ADAM ŞI NE-EVA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352972_a_354301]
-
de a-ți păstra puritatea sinelui, de a nu te păta de prezența coruptibilă a semenilor și de a înălța altarul inutil al preocupării de sine „prin care nu poți ajunge decât satana sau dumnezeu, dar niciodată om”. Singurătatea este „cavoul” care îi oferă lui Cioran o altfel de înțelepciune, cea a fără - de - rostului, a rădăcinilor ființei care-și trage seva din subteranul neantului. Singurătatea, tăcerea, luciditatea, toate exacerbate de insomnia din nopțile lui albe. Cioran admite două feluri de
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
leac din mâna bărbosului. Nu suntem obligați să ne ridicăm de la masă sau să mulțumim putem să mâncăm încă, fără teamă. Stăm la masă unde în afară de acest tabiet nu e nimic: sub noi este cerul, deasupra: acoperișul de piatră al cavoului. Ascultăm nici o picătură de mister nu se mai aude ne este sete am trecut neobservați peste apă și totul, dincolo, este fum... Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Masa veșniciei, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN
MASA VEŞNICIEI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347135_a_348464]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ÎNCĂ-I TOAMNĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1029 din 25 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Încă-i toamnă, toamna trece Ca o moarte ce răstoarnă Lumea în cavou-i rece, Înghețat în lunga iarnă... Încă-i toamnă, toamna tristă, Mortuară și funestă Cât o noapte fatalistă Veșnică, de plumb, celeastă... Încă-i toamnă, toamna-n stele, Pe pământ, pe crengi, pe ape, Toamna umbrelor rebele Și-a himerelor
ÎNCĂ-I TOAMNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347194_a_348523]
-
Acasa > Poeme > Devotament > RECVIEM Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului RECVIEM Pădurea trimite și-acuma ecouri, Covorul de frunze foșnește sub pași, Chiar aerul umed vibrează-n cavouri, Dar tu nu mă lași să trăiesc, nu mă lași. E liniște multă-n această secundă, Doar corbii cei negri în stoluri se strâng; Și luna e astăzi așa de rotundă, Dar tu nu mă lași nici măcar să mai plâng
RECVIEM de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357792_a_359121]
-
mai construit o mânăstire, numita Curtea Noua, biserica nouă și măreață din mijlocul curții monahale, prin eforturile stareților Ioasafat si Paisie. Aceasta a fost primul lăcaș de cult iluminat electric din România. Tinerii nu au ocolit nici mormântul aflat în cavoul din curtea veche a mânăstiri, al lui Tache Ionescu, prim-ministru al României în perioada Primului Război Mondial și care a avut un rol important în realizarea Unirii de la 1918. Acesta a cerut prin testament să fie îngropat la Sinaia. Ocolind zidurile
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
gândul de a pătrunde în tainicul cod simbolist al dăinuirii fiindului în lumea umbrită, vei sesiza elecțiunea spectrului ca salt uniform al existenței unei lumi dejucate la hotarul dintre viață și moarte. Palidul este atras de cenușiu și târât în cavouri a căror cripte vor despărți fostul „eu” de lumină, zădărnicindu-l în obscur. Aparent, „nefiindul”: „Pe zări argintii / În vastul cavou...” (Amurg) încearcă să se rupă de egoul său care, în realitatea eternă, se va zbate hăituit de neliniști a
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
al existenței unei lumi dejucate la hotarul dintre viață și moarte. Palidul este atras de cenușiu și târât în cavouri a căror cripte vor despărți fostul „eu” de lumină, zădărnicindu-l în obscur. Aparent, „nefiindul”: „Pe zări argintii / În vastul cavou...” (Amurg) încearcă să se rupă de egoul său care, în realitatea eternă, se va zbate hăituit de neliniști a căror critică rămâne drumul neînțeles. Perpetuumul lucind al ideii țâșnite din obscur, din interiorul căreia crepusculul zvâcnește: „Cu pene albe, pene
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
prin tot ceea ce constuie el chimic, ca metal, poate despărți fantastic de miraculos fiindul de nefiind, pentru că masa lui materială poate să sufoce viața telurică cu care dispare umbra, nefiindul întrând într-o stare activă de meditație: „Stam singur în cavou... și era vânt...” (Plumb). Simțirile acestui nefiind al existenței unei alte lumi Bacovia le trăiește intens încă din viața de de-asupra, pentru că el, inițiat al tainelor lumii de dincolo, se detașează complet de profan: „Stam singur lângă mort... și
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
simțirii greutății repercursiunilor palidului în trup și a galbenului prin plumb. Plumbul este atât de obsedant încât îl întâlnești, în poezia bacoviană, sugerat atât ca metal împovărător de greu și sufocant pentru trupul inert, ascuns de lumină, între pereții vreunui cavou sau sicriu, locuri reci precum nefiindul palid, amorțit și așteptător de chemări, fără umbră și fără dorință. Când spun „fără dorință” îmi asum răspunderea elogiind moartea ca ceva de care niciunul dintre cei vii nu sunt uitați să rămână de-
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
pe care aș cădea în ridicol să o mai amintesc, când a făcut atâta vâlvă în lumea criticii literare și s-a păstrat ca o ars poetica în magia încă nedeslușită a cuvântului „galben” bacovian sinonim plumbului: „Stam singur în cavou... (care era din plumb) și era vânt...”, stare a naturii ce se ivește din senin și care poate avea urmări neprevăzute, uneori nefaste, ferește trupul de magica dezintegrare însă „eul viu” al poetului nădăjduiește într-o magnifică lucire a ideii
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
după circa zece ceasuri În fine, iată au decis. S-apropie de pat urmașul El fiind însărcinat să-i spună: -Ah, Leonid, de data asta Nu pot să-ți dau o veste bună. Te îngropam în Piață Roșie Într-un cavou că din povești Chiar și-un mausoleu îți facem Te îngropam unde dorești Dar la Ierusalim nu merge Și nu c-o fac eu pe nebunul Dar știi,acolo se întamplă Ca .....mai învie cate unul !!! A consemnat, Ioan LILA
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
Dar astăzi, te împroașcă cu venin pe buze; Ai ridicat din pat bolnavi de anemie Și ai hrănit pre mulți ajunși la ananghie. Barabas de aș fi, ațâțător de gloate, Sfâșietor de fuste și hoț de nestemate, N-aș destupa cavouri, n-aș trece peste cruci, Chiar dacă mâine-n piață m-ar aburca în furci. Din barba-mi de Caiafă în draci aș smulge-un smoc, De n-aș muta-n credință și muntele din loc; Pilat nu m-aș preface
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357607_a_358936]
-
mai aproape-i de apus Că de-un timp nimic nu ne mai doare Și-acolo unde mergem, dureri nu-s Când mai vine câte-un oaspe nou Sprijinit de soră dintr-o parte Intră în salon ca-ntr-un cavou Până trece dincolo de moarte Se micșorează veșnic universul Și tavanul mai puțin înalt e Pe lângă paturi ni se frânge mesul Ca mesageri ai lumii celeilalte Că moartea noastră e domoală Atâta cât în vieți n-am încăput De pe-o
SANATORIU de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357611_a_358940]
-
conștientizăm că omul, când își ignoră fiindul, este un „nimic”. Plânsul lui George Bacovia este un cuget, o materializare a durerii față de mișcarea omului de la înserare și până în zorii dimineții, când umbrele se destramă, înghesuindu-se una câte una în cavourile umbroaselor cimitire, unde liniștea este atât de pătrunzătoare încât auzi voci fără a le putea desluși și sesizezi furișări de umbre pe care nu le poți vedea. Plânsul este jalea „... tălăngii când plouă!” „... și sună umil / Ca tot ce-i
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
piață doar cât costă oul, Nu dacă are sau nu are plodul, Să nu te socotească drept nerodul Ce-ntreabă de câți metri e metroul Aici descălecat-a Voievodul - Se naște bard ce demonstraează „noul”: Coaja de var a oului - cavoul, Înalță imn și cântă chiar prohodul. Dacă ai chef pentru filosofare, Ferește-te de lumea cea comună, Nu spune toate chiar în gura mare, Căci ai stârni un râs de voie-bună: Un ins ce n-are vreo preocupare Decât să
LUME COMUNĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358874_a_360203]
-
clopote pe dungă, Văi de oase și tăceri, în vid, Omul trece furișat pe lângă Cel ce vede cu un ochi lucid. De pustiu și moarte, vor să plângă Mamele, cu gestul lor timid, Cei uciși au cale foarte lungă Din cavou în versul unui lied. Vouă vi se pare că-i o rundă Și priviți spre luptă pariind, Ordonând istoriei s-ascundă Sângele și crima!Delirând! PÂINE ȘI CIRC Ascedem în țara iluziei sterpe Cu pasul pustiu, ca visul, răniți, Cu
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
GHEORGHE ANDREI NEAGU - GENERALUL ȘI BICLA Autor: Gheorghe Neagu Publicat în: Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Când a aflat după un secol de lâncezeală că urma să aibă vizitatori, s-a bucurat. A ieșit din cavou și-a lustruit cizmele și s-a uitat la bicicleta pe care o capturase de la Johannes von Eben. Rușii se bolunjiseră cu totul. Voiau revoluție. Nu mai ascultau de ofițeri. - Măi generale, îi zise căpitanul Ignat cu o nedisimulată răceală
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
ultimele luni de zile , soarele mi-a umplut viața numai de pete dureroase și incolore. Sufletul, de plumb topit, în zilele și nopțile sufocante, îmi bloca inițiativa oricărei acțiuni mai de Doamne-ajută ! Parcă aș fi fost un manechin de plumb. Cavoul lui Bacovia ieșit în stradă ! Și eu ca o umbră protejându-i singurătatea : rece și înțepenit de depărtare! Și totuși nu scriu să-mi vindec sufletul de durerea mută ce mă ține încătușat. Pacă aș trăi într-o cușcă nevralgică
ÎNVIEREA (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359905_a_361234]
-
am avut câteva exemple. Unul din ele este Monahul de la Rohia, care, în închisoare a descoperit ADEVĂRATA FERICIRE, scriind acel inimitabil: JURNALUL FERICIRII. Ar părea de-a dreptul uluitor astăzi, când potentații zilei se străduiesc să-și ridice temple și cavouri cât se poate de luxoase în care poruncesc să li se aducă obiectete de uz personal, ca un om să ceară să fie înhumat gol, sărac, desculț și fără ceremonii faste, urmându-L pe Mirele Cristos într-o profundă sărăcie
TRADUCERE: PREOT PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI, O.F.M.CONV. (RECENZIE DE C de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345206_a_346535]