381 matches
-
care văzuseră cum arată în interior Biserica Sf. Simion. ""Nici eu nu am prins-o deschisă. Când m-am născut eu, în 1955, era închisă, dar bunicul meu a slujit în ea. Eu mă jucam acolo când eram mic, făceam cazemate. Am copilărit la Zamca și la Sf. Simion, intram chiar și în cavouri, nu-mi mai era frică"", afirma preotul armean Azad Mandalian din Suceava. Din cauza faptului că biserica și turnul-clopotniță prezentau pericol de prăbușire, în jurul "Turnului Roșu" au fost
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
din Brigada 5 Cavalerie, care acționa în Nordul Moldovei. Spre deosebire de marea majoritate a trupelor române care au intrat efectiv în luptă pe 3 iulie 1941, Regimentul 6 Roșiori a început războiul chiar de pe 22 iunie, când Escadronul 3 a cucerit cazematele de pe Dealulul Bobeica. Colonelul Korne s-a făcut repede remarcat prin calitățile sale. Pe 29 iulie a fost constituit Detașamentul Col. din Regimentul 6 Roșiori care avea în compunere 3 escadroane mecanizate și o secție de artilerie de munte. La
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
Garnizoana orașului era formată din o brigadă, trei regimente și 19 batalioane de pușca marini, în total 23.000 oameni, 150 de tunuri de câmp și de coastă și 82 de avioane. Zona orașului era puternic fortificată cu 82 de cazemate cu tunuri navale, cu cuiburi pentru 220 mitraliere din pământ și bușteni, 33 km de șanțuri antitanc, 56 km de garduri de sârmă ghimpată și câmpuri minate cu 9.600 mine antipersonal. Armata a 11-a de sub comanda lui von
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
Báthory. Acest bastion a fost puternic afectat de asediile turcești datorită orientării lui spre Dealul Pisica (Ciuperca), de unde artileria otomană a bombardat cetatea în anii 1598, 1658 și 1660. Reparațiile au devenit inevitabile cu precădere după asediul din 1660, când cazematele bastioanelor Aurit și Roșu au fost dărâmate împreună cu curtina dintre ele, iar în alt loc al bastionului turcii au spart o mare breșă. O reparație de mare amploare a fost făcută și după asediul austriac din 1692, deoarece latura nordică
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
și întărită cu aproape un metru un plus la grosimea zidului, fapt vizibil și astăzi. Curtina spre bastionul Aurit a fost realizată în 1580-1581, în ultimii ani ai domniei lui Cristofor Báthory. Este un zid masiv, flancat în interior de cazemate. Baza sa este din blocuri masive de piatră, la fel ca și brâul, iar cărămida este cea care dă nota dominantă a construcției. La rândul său a fost afectată de desele asedii și bombardamente, ca atare partea-i superioară, deasupra
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Báthory. Acest bastion a fost puternic afectat de asediile turcești, datorită orientării lui spre Dealul Pisica (Ciuperca), de unde, artileria otomană a bombardat cetatea în anii 1598, 1658 și 1660. Reparațiile au devenit inevitabile, cu precădere după asediul din 1660, când, cazematele bastioanelor Aurit și Roșu au fost dărâmate împreună cu curtina dintre ele, iar în alt loc al bastionului turcii au făcut o mare breșă. O reparație de mare amploare a avut loc și după asediul austriac din 1692, deoarece latura nordică
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
zona de vest cu atelier pentru prelucrarea metalelor, atelier de tâmplărie și mobilier, atelier lăcătușerie, atelier de olărit, atelier de sticlărie, anticariat, magazin de antichități, grupuri sanitare și punct termic - 1.809,25 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Corp L - Cazemata curtinei nordice a fost construit între 1775-1777, în era arhitecturală dominată de arhitectul militar Lodovico Marini. Este o cazemată extrem de solidă și încăpătoare, ea asigurând una dintre zonele cele mai expuse și mai des atacate ale cetății. Bolțile masive din
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
de sticlărie, anticariat, magazin de antichități, grupuri sanitare și punct termic - 1.809,25 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Corp L - Cazemata curtinei nordice a fost construit între 1775-1777, în era arhitecturală dominată de arhitectul militar Lodovico Marini. Este o cazemată extrem de solidă și încăpătoare, ea asigurând una dintre zonele cele mai expuse și mai des atacate ale cetății. Bolțile masive din cărămidă stau mărturie asupra acestui aspect. Dincolo de rolul său primordial, acest spațiu a avut și alte funcțiuni. Fiind foarte
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
una dintre zonele cele mai expuse și mai des atacate ale cetății. Bolțile masive din cărămidă stau mărturie asupra acestui aspect. Dincolo de rolul său primordial, acest spațiu a avut și alte funcțiuni. Fiind foarte solidă, dar și rece și întunecoasă, cazemata a funcționat pe timp de pace și ca închisoare. Dacă ea „găzduia” în mod obișnuit doar arestații garnizoanei orădene, în timpul războiului dus de Austria cu Napoleon (1793-1813), aici au fost deținuți circa 450 de prizonieri din armata franceză. În planurile
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
veneau majoritatea atacurilor cu guri de foc. Pe latura stângă a porții s-a construit o cameră de gardă, azi cameră pentru paza cetății, iar pe partea stângă simetric cu Poarta de vest grajdurile, de această dată cu aspect de cazemată, îngropate. În fostele grajduri funcționează azi o sală de repetiție pentru o trupă de teatru și un atelier de creație decoruri. În viitorul apropiat pentru această zonă a fost destinată pentru activități culturale: club, cinema, teatru experimental, teatru de copii
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
săli de dans, spații de depozitare, grupuri sanitare, punct termic - însumând 1.560,60 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Ruine Palat de Vară - Corp P - pe la 1572, când a fost construit bastionul Aurit, între urechile acestuia s-au realizat două cazemate, ce comunicau între ele printr-un culoar de legătură. Puțin mai târziu, probabil și datorită amplasării pe axa nord-vestică, deasupra acestora a fost realizat între 1638-1641 un loc de recreere princiară. Construcția simplă făcută pe stâlpi de piatră și acoperiș
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
construită în al doilea deceniu al secolului al XVII, fiind terminată în 1618 probabil odată cu Bastionul Bethlen. Ea este lipită de latura interioară sudică ce face legătură dintre bastion și curtina cu bastionul Crăișorul și inițial a îndeplinit rol de cazemată pentru apărarea laturii de sud a cetății. Pierderea funcțiunii strict defensive, dar și modificarea tehnicilor de război din secolului al XVIII-lea fac ca peste aceasta, posibil afectată de numeroasele asedii, să se ridice o clădire de grajduri. Adăpătorile și
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
încă o dată Malahovul și anexele sale și aliații aveau încredere în rezultatele atacului final. Pe 8 septembrie 1855, la amiază, trupele de sub comanda generalului Pierre Bosquet au năvălit la atac asupra Malahovului. Luptele au fost de o duritate extremă: fiecare cazemată și fiecare tranșee a fost cucerită, pierdută și recucerită de mai multe ori, dar francezii au exercitat o presiune continuă asupra apărătorilor, chiar și în condițiile în care britanicii au eșuat în atacul asupra redanului. Numeroșii soldați ruși îngrămădiți în
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
tranșee a fost cucerită, pierdută și recucerită de mai multe ori, dar francezii au exercitat o presiune continuă asupra apărătorilor, chiar și în condițiile în care britanicii au eșuat în atacul asupra redanului. Numeroșii soldați ruși îngrămădiți în tranșee și cazemate au devenit victime ale bombardamentelor violente ale artileriei de asediu. Pe flancul stâng, pe partea opousă bastioanelor centrale, au avut loc mai multe lupte corp la corp sângeroase, în tot timpul zilei artileria secerând apărătorii ruși. Căderea Malhovului a marcat
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
starea de neputință a imperiului. Povestirile lui Lev Tolstoi, care a fost martorul ocular al asediului, oferă o imagine completă a războiului din punctul de vedere al rușilor, descriind greutățile marșului prin locurile pustii către linia frontului, mizeria vieții din cazemate, chinul zilnic al reparării fortificațiilor sub focul inamic, în condițiile în care era așteptat în fiecare clipă asaltul aliat, dar și admirația și profundul respect pentru curajul, disciplina și dârzenia apărătorilor. În Franța, bătălia a fost sărbătorită oficial într-un
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
de ani în urmă, a normanzilor lui Wilhelm Cuceritorul (1066), dar nu și a lui Napoleon (1805) sau a lui Hitler (1940). În scurtul timp aflat la dispoziție, prefer să vizitez Castelul din Dover, cu renumitele catacombe, transformate în adevărate cazemate la începutul celui de-al Doilea Război Mondial când Hitler își propusese să pună în aplicare Operațiunea Leul de Mare în vederea cuceririi Angliei. Simțim răceala din subteran, dar urmăm ascultători ghidul care succint ne prezintă interioarele, cu aparatura telefonică și
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
XVI-lea), extinsă în secolele XVIII-XIX și clădirea Parlamentului (secolul al XIX-lea). Seara, Piața Constituției, cu remarcabile grădini, Piața Armelor sunt animate de tineri și de numeroși turiști în cafenele, baruri, restaurante. Preferăm o plimbare pe celebrele fortificații, adevărate cazemate în cel de-al Doilea Război Mondial, declarate patrimoniu universal sub egida UNESCO. Totul degajă sentimentul ordinii, disciplinei, responsabilității și mai ales al civilizației. ULTIMILE POPASURI Lunga noastră călătorie se apropie de sfârșit, reluăm ruta spre casă: Kalrsruhe-Slazburg-Viena. Karlsruhe este
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
era necesară pentru folosirea la maxim a resurselor limitate, atât a celor materiale, umane și a capacităților de transport. Principala parte a acestui program a fost reprezentată de construirea de mici bunkere cu trei ambrazuri în partea din față. Zidurile cazematelor aveau doar 50 cm grosime și construcțiile nu ofereau niciun fel de protecți împotriva gazelor de luptă. Soldații care deserveau aceste fortificații aveau un spațiu limitat de cazare, care nu era dotat cu paturi, ci cu hamace. În zonele cu
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
construcțiile nu ofereau niciun fel de protecți împotriva gazelor de luptă. Soldații care deserveau aceste fortificații aveau un spațiu limitat de cazare, care nu era dotat cu paturi, ci cu hamace. În zonele cu cea mai bună vizibilitate, erau construite cazemate cu turele blindate pentru observație. Toate aceste construcții au fost considerate depășite în momentul în care erau construite, ele neoferind protecție decât cel mult împotriva schijele proiectilelor de artilerie sau aviație sau a grenadelor de mână. Programul a fost executat
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
trupe de frontieră care acționau în Rhineland imediat după remilitarizarea regiunii. Bunkerele au fost contruite în imediata vecinătate a frontierelor. Programul „Limesului” a fost declanșat ca urmare a ordinului dat de Hitler pentru întărirea fortificațiilor de pe granița vestică a Germaniei. Cazematele construite începând cu 1938 erau mult mai puternice. Fiecare bunker tip 10 construit în această fază a necesitat folosirea a peste 287 m de beton, cam aceiași cantitate necesară pentru construirea unui mic bloc de locuințe. Bunkerele aveau ziduri groase
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
cam aceiași cantitate necesară pentru construirea unui mic bloc de locuințe. Bunkerele aveau ziduri groase de 1,5 m, dar chiar și așa s-a dovedit insuficient chiar mai înainte de încheierea programului de construcție. Au fost construite 3.4741 de cazemate tip 10 de-a lungul întregii Linii Siegfried. Construcția avea o cameră centrală care putea adăposti 10 - 12 soldați și era prevăzută cu ambrazuri în trepte îndreptate spre spatele fortificației și altele, aflate la 50 cm mai sus, îndreptate în
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
Fiecărui soldat i se asigura un pat și un taburet. Comandantul avea la dispoziție un scaun cu spătar. Spațiul interior era restrâns, cam 1 m de persoană. Bunkerele construite în cadrul acestui program semănau mult cu cele de tip 10. Noile cazemate erau de tip 107, cu ziduri din beton groase de 3,5 m. Principala diferență consta că nu mai erau prevăzute ambrazuri în partea din față, ci numai pe părțile laterale ale construcției. Tipul 107 avea prevăzute ambrazuri în partea
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
Siegfried spre nord până la Kleve pe fluviul Rin și a fost construită după începerea celui de-al doilea război mondial. Linia Siegfried se termina în nord lângă orașul Brüggen în districtul Viersen. La început, construcțiile ridicate în cadrul acestui program erau cazemate solide din beton armat, neînarmate. Pentru a li se asigura camuflajul, au fost construite în apropierea fermelor. Obstacolele antitanc au fost construite de-a lungul Liniei Siegfried și erau cunoscute popular ca „dinți de balaur” sau „cocoașe”. Ele erau constituite
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
Ambele tabere au rămas în expectativă în ceea ce a fost numit „războiul ciudat”. După încheierea primei faze a razboiului, tot armamentul care a putut fi transportat a fost demontat din bunkerele Liniei Siegfried și a fost mutat în alte locații. Cazematele au devenit inutile, multe dintre ele fiind transformate în magazii pentru echipamentul agricol. Odată cu declanșarea debărcărilor din Normandia de pe 6 iunie 1944, Linia Siegfried a redevenit o opțiune de luat în seamă a defensivei. Pe 24 august 1944, Hitler a
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
de uriașa superioritate aeriană a Aliaților. Chiar în timpul construcției bunkerelor devenise evident că blindajele și zidurile de beton nu vor rezista noilor tipuri de arme. În momentul în care Linia Siegfried a fost reactivată, fortificațiile au fost completate cu mici cazemate din beton armat „Tobruk” (numite așa după numele portului libian Tobruk), care urmau să fie ocupate de un singur soldat. În august 1944 au izbucnit primele lupte de-a lungul Liniei Siegfried în regiunea Hürtgenwald, la 20 km sud-est de
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]