318 matches
-
de capacul din lemn al coșciugului, Îl Înfricoșează. Funcționarul și preotul au pleacat, semn că ritualul de Înmormântare al ultimului ,, Neidentificat,, ,a fost Împlinit. Trece un timp ce i se pare nesfârșit, până când groparii, scuipându-și În palme și mânuind cazmalele umplu la loc pământul. Crucea pe care e scris ,, Neidentificat,, este Înfiptă și ea În pământ, la căpătâiul lui Kawabata. Groparii pleacă, Însfârșit.. Pe movilița care s-a format, deasupra mormântului, Antoniu pune cele două margarete. Antoniu mai are Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe post de lopată, Scotea pământul afară. Săpa îndârjit cu capul în jos, Se transformase în fiară, Săpa măsurând tacticos, Ca lupul, mult mai mare ca el, Să nu poată De fel, Ieși afara din groapă ! Când dintr odată, Scapă cazma, lopată și sapă, Constatând năucit, Că nicicând n-o să poată, Ieși afară din groapă, În absolut nici-un fel, Săpătorul de gropi ! El, Bursucul pizmaș și mișel ! Groapa era prea adâncă, Mai mare ca lupul și încă Doi metri în adâncime
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
prilej de a descrie spectacolul jalnic prezentat de trupele ruse în retragere: "Sute de care transportau mii de răniți și bolnavi; muribunzi, convalescenți și morți, îngrămădiți unii peste alții. Furgonete cu coșciuge îi însoțeau; soldații mergeau înarmați cu lopeți și cazmale. Totul părea prevăzut pentru înmormîntări", iar dezertările printre soldați și ofițeri erau destul de numeroase 410. Odată cu apariția oștirii otomane în București, purtătoare de germenii holerei, s-au ivit primele complicații. Deși această molimă bântuise sporadic - dar într-o formă ușoară
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aer în piept. La fel ca și tine, la început am crezut că tata glumește și vrea să mă sperie. După o vreme însă, m-am convins că nu-i vorba de așa ceva. Am ieșit apoi afară, tata avea două cazmale, probabil le găsise în baraca lui Fritz. În spatele ei, ne-am apucat să săpăm o groapă. N-am putut s-o facem prea adâncă, pentru că stânca era foarte aproape de suprafață. Imediat ce am terminat, și-a încărcat flinta și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încă răzbea din pietrele funerare. Câțiva nori răzleți se fugăreau pe cer. Luna plină arunca o lumină albă peste cimitir. Zgomote slabe se auzeau dinspre ultimul șir de morminte. Două siluete îmbrăcate în haine negre își făceau de lucru acolo. Cazmaua se înfigea cu sete în pământul moale. Bărbatul arunca țărâna pe o bucată de folie groasă întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bucată de folie groasă întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat când metalul lovi în sicriul de lemn. Aruncă cazmaua și luă o lopată cu care începu să curețe capacul coșciugului. Nu mai avem mult, șopti el fără să ridice capul. Am auzit și eu, răspunse femeia care nu coborâse în groapă. Vezi ceva? Până acum, nimic. Deocamdată totul pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridica, să nu cadă pământ înăuntru. Deși știa că ar trebui să se grăbească nu se putea împiedica să facă aceasta. Se simțea stingherit și chiar puțin dator față de Calistrat. În sfârșit, se declară mulțumit. Lăsă lopata deoparte și luă cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea pe coada cazmalei. În liniștea nopții, cuiele care ieșeau din lemnul sicriului scârțâiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În sfârșit, se declară mulțumit. Lăsă lopata deoparte și luă cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea pe coada cazmalei. În liniștea nopții, cuiele care ieșeau din lemnul sicriului scârțâiră lugubru. Pe mal, Ileana tresări, privindu-l speriată. Nu trebuie să te uiți, îi spuse Cristian. Dădu capacul deoparte rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
line, atent pe unde calcă, ca să nu facă zgomot. Vuietul râului subteran rămăsese în urmă, acum liniștea era deplină. Pereții înguști îl apăsau, ar fi trebuit să audă zgomotele ciocanelor de abataj ori hârșâitul lopeților cu care încărcau pietrele. Două cazmale și un târnăcop zăceau pe jos, chiar lângă vagonetul pe care îl găsiseră în mina părăsită și pe care îl foloseau și ei ca să scoată materialul excavat din grotă. Dincolo de acesta, galeria mai continua câțiva metri după care urma peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unii de alții. Nimeni, însă, nu încerca să trișeze - undeva, pe parcurs, își lepădaseră cu toții șiretlicurile și nemulțumirile. Strângându-și banii în pumni, păreau să se fi transformat și fiecare alerga să-și facă munca ce-i fusese dată. Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite, într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în blocuri cu lungi culoare, într-un capăt bucătăria, în altul wc-ul. Statul la coadă și într-un capăt și în celălalt!... La bătaia de tălangă sau sunet de goarnă, lumea urma să iasă în răspântie să-și ia sapa, cazmaua, etc., etc. și să pornească la spargeri de normă pe câmpuri, cântând: „Pân’ la urmă o să piară dușmanii poporului...” și Dumnezeu le-a ascultat cântecul: i-a luat pe fugă din istorie. Din abatorul de la Pitești, Gheorghiță ajunge în altul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rămâne atârnând. Ca să și-o așeze la loc, ar trebui să se uite în oglindă. Și puhoaiele de oameni sosesc în continuare în oraș. Oamenii se roagă în genunchi să fie încă o dată martorii unei apariții. Dom’ sergent își împreunează cazmalele și se preface că se roagă, trăgând cu ochiul în lături, pe fereastră; tocul pistolului e deschis, cu arma încărcată și pregătită pentru o partidă de tir la țintă mobilă. După ce a terminat de scris pe cer, Fecioara Zburătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă, uitată, mângâierea, în coajă de copac esență de alint, Pe frunze caut dulci cuvinte să mă mint. Scorpia Te duc în sat, îți dau cazma Mă pui în pat? Mi-ai luat bazma?! Te pun să sapi! Lotu-i mare, Tu crezi că scapi? îți cos picioare! Să-mi iei saboți, ia-ți săpăligi, Deseară poți doar mămăligi. Te urcă-n deal să sapi la vii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înghiți în sec. — Doar niște chestii de grădinărit. Uite ce e... — Nu. Du-mă la locul despre care ți-a povestit puștiul și săpăm. Dolphine coborî, ocoli mașina și deschise portbagajul. L-am urmat și l-am văzut scoțând o cazma mare. Flăcările luminau vechiul Dodge al detectivului particular. Lângă roata de rezervă am observat mai mulți țăruși de gard și niște cârpe. Mi-am pus revolverul la brâu și am confecționat din ele două torțe, înfășurând cârpele la capătul țărușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un ten rozaliu, ars de soare, și niște sprâncene blonde, pline de cicatrice cusute, care mi-au părut familiare. Apoi Lee îmi zâmbi ca Dalia, cu viermi colcăindu-i în gură și-n găurile unde odinioară fuseseră ochii. Am scăpat cazmaua și am luat-o la fugă. Dolphine strigă în urma mea: — Banii! Am rupt-o la fugă spre crucea în flăcări, gândindu-mă că eu i-am lăsat cicatricele alea, eu, i-am făcut-o... Am ajuns la mașină, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Doar Gunnar Andersson Îl privi cum se afunda cu smucituri, coborît În pămînt pe cordoanele groparilor. Îi luceau lacrimile În umbra de barbă de pe obrajii gălbejiți. Cu picioarele sale lungi, Încălecă movila de pămînt jilav cînd săpătorii se Întinseră după cazmale, făcînd să Întîrzie Înhumarea pînă În ultima clipă. La un metru de el, doctorul Sanger fixa cu privirea sicriul. Pieptul slab i se umfla la intervale de zece secunde, ca și cum, În mod inconștient, se priva singur de aer. ZÎmbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În ochii participanților și vădit nerăbdător să se Întoarcă la parohia lui. Bulgării răpăiră pe capacul coșciugului cînd groparii, Îndoiți de șale sub soarele arzător, Începură să arunce În mormînt cu lopețile pămîntul greu. Incapabil să se controleze, Andersson smulse cazmaua de la cel mai vîrstnic dintre ei și se apucă să izbească În marginea movilei, aruncînd nisip și pietriș peste sicriu, ca mînat de dorința de a pune un paravan Între fata moartă și orice imagine a lumii care o lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mînat de dorința de a pune un paravan Între fata moartă și orice imagine a lumii care o lăsase de izbeliște. Participanții Începeau să se risipească, pornind În urma clericului nerăbdător. Se opriră să privească În urmă cînd răsună izbitura unei cazmale Într-o piatră funerară. Se auzi un strigăt ascuțit și aproape sugrumat, acompaniat ca de un ecou de țipătul involuntar al doamnei Shand. — Doctore Sanger...! Andersson stătea cu picioarele depărtate deasupra mormîntului, ținîndu-și cazmaua la piept ca pe o lance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În urmă cînd răsună izbitura unei cazmale Într-o piatră funerară. Se auzi un strigăt ascuțit și aproape sugrumat, acompaniat ca de un ecou de țipătul involuntar al doamnei Shand. — Doctore Sanger...! Andersson stătea cu picioarele depărtate deasupra mormîntului, ținîndu-și cazmaua la piept ca pe o lance de turnir și holbîndu-se la psihiatru cu un aer răvășit. — Doctore, de ce-ai venit? Bibi nu te-a invitat. Sanger ridică mîinile Într-un gest de liniștire a celor prezenți, dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Bibi. Ai venit să te-ntinzi lîngă ea? Pot să-ți aranjez un loc confortabil... Urmă o Încăierare scurtă, dar urîtă. Cei doi bărbați se luară la trîntă ca niște școlari stîngaci, gîfÎind și icnind, pînă ce Bobby Crawford smulse cazmaua din mîinile lui Andersson, făcîndu-l să cadă cu picioarele rășchirate. Îl ajută apoi pe Sanger să se scoale și să rămînă În picioare, apoi Îi scutură reverele de praf. Cenușiu la față, cu părul argintiu sculat În jurul urechilor, Sanger se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu picioarele rășchirate. Îl ajută apoi pe Sanger să se scoale și să rămînă În picioare, apoi Îi scutură reverele de praf. Cenușiu la față, cu părul argintiu sculat În jurul urechilor, Sanger se Îndepărtă șchiopătînd, ocrotit de Crawford, care ținea cazmaua cu ambele mîini ca pe o rachetă de tenis. — Să-ncercăm să ne calmăm..., spuse Crawford, ridicînd brațele spre ceilalți. Nu sîntem la coridă aici. E momentul să ne gîndim la Bibi. Pe cînd reverendul Davis ieșea cu pas grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceilalți. Nu sîntem la coridă aici. E momentul să ne gîndim la Bibi. Pe cînd reverendul Davis ieșea cu pas grăbit pe poarta cimitirului, roșu la față de stînjeneală, Crawford strigă În urma lui: — La revedere, părinte. Mulțumirile noastre. Apoi le Înapoie cazmaua groparilor impasibili și așteptă să se Îndepărteze toată lumea. Își trase de la gît cravata din crep negru și Își Îmbrăcă haina mototolită cu o mișcare a umerilor În care am recunoscut același gest pe care Îl văzusem la violatorul aspirant cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acum un an de la un soi nou de malarie luată de prin Java. — Dureros... Era apropiată de soții Hollinger? — Doar de nepoata lor și de Bibi Jansen. (Crawford aruncă o privire prin poartă către cimitirul protestant, unde groparii Își Încărcau cazmalele În cărucior.) Păcat de Bibi. Totuși... O să-ți placă de Paula. Femeia medic tipică - În aparență calmă și eficientă, dar pe dinăuntru destul de nesigură. — Dar psihiatrul, doctorul Sanger? Nimeni nu-l accepta aici. — E un personaj destul de dubios... interesant În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știe nimeni cu exactitate ce se-ntîmplă acolo, dar sper că se distrează. Am așteptat pînă ce groparii care-și Împingeau căruciorul au ieșit cu el pe poarta cimitirului. O roată s-a Înfipt Într-o brazdă pietroasă, iar una dintre cazmale a alunecat și a căzut pe jos. Crawford a făcur un pas În față, gata să-i ajute pe gropari, apoi a rămas privind meditativ mișcarea căruciorului care scîrțîia pe pavaj. În costumul său negru și cu ochelari de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
larg să nu fie nimic, măcar o parcare? Nu opreau atâtea mașini cât să n-aibă loc să rămână, dar nu mai conta, era important că Godun pricepuse și-i dădea mână liberă. Dis-de-dimineață, Omar adusese oameni să sape, dar cazmalele se-nfigeau în pământul bătătorit ca în iască. La amiază, plătise un utilaj să le facă treaba. Godun nu se interesă cel puțin despre ce avea să urmeze. Doar simțea că prietenul îi e din nou fericit, chit că nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]