371 matches
-
realizează funcția de complement predicativ, distincția se fixează sintactic, prin intermediul complementului direct-regent nominal (pronominal): I-am așezat câte doi. față de S-au așezat câte doi. Pronumele de cuantificare colectivă și pronumele de cuantificare nedefinită se caracterizează prin flexiune sintetică. Opoziția cazuală se realizează prin dezinențe, specifice substantivului sau specific pronominale, libere (ca la substantive) sau în flexiune internă, ca la celelalte pronume: N.Ac.: -i, -(e)le: ambii, ambele G.D.: -(i)lor, -(e)lor: ambilor, ambelor N.Ac.: -i, -e: mulți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca la celelalte pronume: N.Ac.: -i, -(e)le: ambii, ambele G.D.: -(i)lor, -(e)lor: ambilor, ambelor N.Ac.: -i, -e: mulți, multe, câțiva, câteva, atâția, atâtea G.D.: -or(a): multora, câtorva, atâtora Pronumele amândoi și toți au flexiune cazuală neregulată; prezintă reduplicarea silabei dezinențiale: N.Ac.: -i, -ă; -i, -e: amândoi, amândouă, toți, toate G.D.: (-ur)-or + or (a): amândurora, tuturora Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe sau prin intermediul prepozițiilor cu recțiune de acuzativ: I-am văzut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se caracterizează prin determinare definită, morfemul determinării: al doilea, cel de al doilea, a doua, cea de a doua. Observații: În limbajul oral se dezvoltă uneori forme de plural, exprimate prin morfemul determinării: cei de al doilea. Cazultc "Cazul" Flexiunea cazuală a pronumelui ordinal se realizează cu ajutorul morfemului cel. La nominativ-acuzativ, morfemul intervine în primul rând pentru exprimarea categoriei determinării (în opoziție cu morfemul Ø: al doilea/cel de al doilea) și, indirect, a categoriei cazului. La genitiv-dativ, însă, unde este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de al doilea.( G.)/Datorită celui de al doilea am câștigat concursul. (D.) Observații: În limbajul popular, dativul se exprimă uneori prin morfemul proclitic lui: Am dat lui al doilea un măr. Pronumele simple întâiul, primul, secundul, ultimul realizează flexiunea cazuală la nivelul morfemului determinării (înscris organic în structura lor internă) și la nivelul dezinenței, înscrisă în flexiune internă, ambele variabile totodată și în funcție de gen și număr. Singular N.Ac.: -Ø + l(M.): primul, ultimul, întâiul -ă(e) + a(F.): prima
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la genitiv-dativ feminin. Plural N.Ac.: -i + -i(M.): primii, ultimii, întâii -e + -le(F.): primele, ultimele, întâiele G.D.: -i + lor(M.): primilor, ultimilor, întâilor -e + lor(F.): primelor, ultimelor, întâielor Pronumele ordinal întâiul(dintâiul) realizează cel mai adesea flexiunea cazuală și opoziția de gen și număr prin intermediul morfemului cel: Singular N.Ac.: cel dintâi(M.), cea dintâi(F.) G.D.: celui dintâi(M.), celei dintâi(F.) Plural N.Ac.: cei dintâi(M.), cele dintâi(F.) G.D.: celor dintâi(M. și F.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ordinal se întrebuințează în mod curent anaforic: „Au de dat două examene, primul, pe 5 septembrie, al doilea, pe 7 septembrie.” ADJECTIVUL PRONOMINAL ORDINALTC "ADJECTIVUL PRONOMINAL ORDINAL" Întrebuințarea adjectivală a pronumelui ordinal domină prin frecvență întrebuințarea lui autonomă. Unele forme cazuale sunt chiar ca și incompatibile cu întrebuințarea pronominală: genitiv-dativul pronumelui feminin întâia: întâiei fete (construcție extrem de rară, dar posibilă, față de pronumele întâiei, inexistent), întâielor fete. Sub aspect semantic, adjectivul pronominal ordinal exprimă ordinea în spațiu, în timp sau sub aspectul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zile? Spre deosebire de pronume, în general, neîntrebuințat la singular sau întrebuințat foarte rar, totdeauna anaforic: Câtă vrei?, adjectivul câți se caracterizează prin opoziția de număr completă: Cât timp a trecut?, Câtă vreme?, Câți studenți și câte studente sunt? În desfășurarea opozițiilor cazuale, genitiv-dativul este posibil, dar nu se întrebuințează în mod curent. În caz de întrebuințare a adjectivelor interogative variabile în sintagme cu substantive la genitiv sau la dativ, opoziția cazuală se realizează prin aceleași dezinențe pronominale specifice, fără a mai fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Câtă vreme?, Câți studenți și câte studente sunt? În desfășurarea opozițiilor cazuale, genitiv-dativul este posibil, dar nu se întrebuințează în mod curent. În caz de întrebuințare a adjectivelor interogative variabile în sintagme cu substantive la genitiv sau la dativ, opoziția cazuală se realizează prin aceleași dezinențe pronominale specifice, fără a mai fi urmate de particula deictică -a, marcă a pronumelor: Cărei fete i-ai dat trandafirul? (adjectiv)/Căreia dintre fete i-ai dat trandafirul? (pronume) SINTAXA ADJECTIVULUI INTEROGATIVTC " SINTAXA ADJECTIVULUI INTEROGATIV
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ø + l (altul), -ă + a (alta) „Dezinențele” de plural sunt morfeme complexe, constituite din „dezinență” nominalăși„articol definit”: -i + -i (M.)/(unii, alții)-e + -le (F.) (unele, altele) Cazultc "Cazul" La pronumele care-și modifică forma și în funcție de număr, dezinențele cazuale sunt diferite, la singular, în funcție de gen; ele exprimă, așadar, concomitent genul, numărul și cazul: Singular: N.Ac.: -l, -e: unul, altul, fiecare, oricare G.D.: -ui (a) (M): unuia, altuia, fiecăruia, oricăruia -ei (a) (F.): uneia, alteia, fiecăreia, oricăreia. La genitiv-dativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câte. La genitiv-dativ, dezinențele de caz, diferite în funcție de gen, sunt specifice flexiunii pronominale: -ui/-ei: căruia, oricăruia/căreia, oricăreia. La genitiv-dativ, dezinența este urmată de particula deictică a: căruia, oricăreia. Numărultc "Num\rul" Opoziția singular-plural este realizată în toată paradigma cazuală de pronumele cel ce și numai la genitiv-dativ, de pronumele care și oricare. Pronumele cel ce exprimă opoziția la nivelul primului constituent, prin dezinență: N.Ac.: -Ø/-i: cel ce/cei ce; G.D.: -ui/-or: celui ce/celor ce La
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
i: cel/cei. Pronumele care și oricare exprimă opoziția prin dezinențe înscrise în flexiune internă, fiind urmate de particula deictică -a; G.D.: -ui, -ei(a)/-or(a): căruia, căreia/cărora; oricăruia, oricăreia, oricărora Cazultc " Cazul" Pronumele cel ce exprimă opoziția cazuală la nivelul primului constituent, prin dezinențe: N.Ac.: -Ø (singular), -i, -e (plural) cel ce, cei ce G.D.: -ui, -or celui ce, celor ce Pronumele care, oricare (la singular și plural) și câți și oricâți (numai la plural) exprimă opoziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la nivelul primului constituent, prin dezinențe: N.Ac.: -Ø (singular), -i, -e (plural) cel ce, cei ce G.D.: -ui, -or celui ce, celor ce Pronumele care, oricare (la singular și plural) și câți și oricâți (numai la plural) exprimă opoziția cazuală prin dezinențe, la G.D. înscrise în flexiune internă: N.Ac.: -e (singular); -i, -e (plural): care, oricare, câți, câte, oricâți, oricâte G.D.: -ui (a)(M.), -ei (a)(F.); -or (a)(M.,F.): căruia, căreia, cărora, oricărora, câtora, oricâtora Pronumele cine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se stabilește direct, între termeni autonomi sub aspect semantic și sintactic: construirea minciunii; a construit minciuni cu multă tenacitate etc. 2. indirect, când relația sintactică se stabilește prin intermediul unei prepoziții: se întemeiază pe minciună; lupt împotriva minciunii. Prin aceasta, sensul cazual rezultat prin recțiune directă se constituie în marcă a funcției sintactice: • Nominativul, pentru funcția de subiect; • Genitivul, pentru funcția de atribut; • Dativul, pentru funcția de complement indirect; • Acuzativul, pentru funcția de complement direct. În schimb, când flexiunea este orientată de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituie în marcă a funcției sintactice: • Nominativul, pentru funcția de subiect; • Genitivul, pentru funcția de atribut; • Dativul, pentru funcția de complement indirect; • Acuzativul, pentru funcția de complement direct. În schimb, când flexiunea este orientată de recțiunea indirectă sau prepozițională sensul cazual nu se mai constituie în marcă a funcțiilor sintactice. Fiind impus de o prepoziție, de exemplu, genitivul poate reprezenta, și atributul: „Teiul din fața ferestrei a înflorit deja.”, și circumstanțialul: „Am plantat un tei în fața ferestrei.” Topica Ordinea termenilor în desfășurarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de mod. În absența lui, propoziția poate dezvolta funcția de circumstanțial temporal: Cum a intrat, a și ieșit. Dubla realizare a unor funcții sintactice Mai ales când se realizează prin pronume personale (care prezintă o serie de omonimii în flexiunea cazuală), forma lungă a pronumelui sau substantivului care anticipă sau reia forma pronominală scurtă prin care se realizează o anumită funcție sintactică (complement direct sau indirect) fixează identitatea acestei funcții. Astfel, în versurile eminesciene: „Căci perdelele-ntr-o parte când le
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gândită, gingașă cumpănită.” (T. Arghezi, 35) - acuzativ; când propoziția realizează funcția de complement direct: „Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis ...” (O. Paler, Viața ..., 13) Când propoziția este o atributivă, poziția cazuală a pronumelui relativ este determinată de raportul semantic dintre termenul regent și pronume. Dacă pronumele reia termenul regent, el stă în cazul nominativ: „...Poezia e un miracol care ne scoate din efemer și ne face să ne simțim eterni.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Viața, 182), „Slova era a băiatului dar vorbele erau ale baciului Alexa.” (M. Sadoveanu, X, 518) În strânsă legătură cu constituirea planului semantic al predicației, în structura numelui predicativ pot intra o serie de prepoziții, care-i impun diferite poziții cazuale: • genitiv: „Pesimistul va fi împotriva acestei iluzii.” (G. Ibrăileanu) • acuzativ: „Oamenii noștri, zic eu, sunt de-un cosmopolitism sec, amar, sceptic...” (M.Eminescu) „Orice frumusețe e ca o urnă De a căreia coapsă privirea se prinde.” (L. Blaga) Acordul Categoriile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
foc.” (L.Rebreanu, 464), „Aglaia îl știa de când sosise la groapă cu omul de măsura loturile.” (E. Barbu, Groapa, 13), „E o noapte de parcă umblă sfinții pe cer.” (G.Bogza, 192) • pronume (adjective) relative, precedate sau nu de prepoziții; forma cazuală a pronumelui relativ și prezența prepoziției depind de - funcția sintactică a pronumelui în interiorul atributivei: „Mă simt legat de vietatea care a murit La ceas oprit de lege și de datini.” (N. Labiș, 39), „Mi-e silă să mă cert cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ei locurile: * „Și lângă ea-n genunche e mândrul rege, Arald.” Unele relații de apoziție în care termenul secund stă în alt caz decât termenul bază se pot dispensa de primul termen numai dacă termenul secund îi preia și poziția cazuală: I-au dat cartea lui Mircea, colegul tău I-au dat cartea colegului tău. În relația de apoziție relativă, mai aproape - sintactic - de relația de dependență (dar fiind și o alternativă la relația de coordonare), este comutabil cu Ø numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.); * origine/ proveniență: prepoziții primare (pe, la, de, cu etc.) vs. prepoziții formate pe teritoriul limbii române prin compunere (din = de + în, de pe, de la, de pe la, despre, înspre etc.), respectiv prin conversiune (grație, datorită, mulțumită, conform, potrivit, contrar, deasupra etc.); * regimul cazual impus părților de vorbire pe care le precedă: prepoziții care impun cazul acuzativ (de, la, pe, spre, cu, în etc.) vs. prepoziții care impun cazul genitiv (înaintea, în fața, în mijlocul, de-a lungul etc.) vs. prepoziții care impun cazul dativ (grație
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
care le poate îndeplini interjecția pleosc. Prepoziție Dați câte trei exemple de prepoziții formate prin compunere prin alăturare fără cratimă, prin contopire, respectiv prin conversiune intermorfologică. Exemplificați, prin raportare la textele de mai jos, diferitele tipuri de prepoziții, indicând regimul cazual al cuvintelor pe care le preced acestea: (a) "Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
diferite și precizați-le felul. 7. Formulați enunțuri în care: (a) un pronume negativ să îndeplinească funcția sintactică de complement direct; (b) un verb la modul infinitiv să îndeplinească funcția sintactică de complement circumstanțial de timp; (c) să ilustrați regimul cazual al prepozițiilor din limba română; (d) un adverb să fie termen regent pentru o propoziție circumstanțială de cauză. Testul nr. 15 1. Tipologia numeralelor din limba română (după două criterii); exemplificare 2. Omonimia delimitări teoretice, exemplificare 3. Exemplificarea a patru
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
diferite și precizați-le felul. 7. Formulați enunțuri în care: (a) un pronume nehotărât să îndeplinească funcția sintactică de complement indirect; (b) un verb la modul gerunziu să îndeplinească funcția sintactică de complement circumstanțial de mod; (c) să ilustrați regimul cazual al prepozițiilor din limba română; (d) un adverb să fie termen regent pentru o propoziție circumstanțială de scop. Testul nr. 16 1. Tipologia prepozițiilor din limba română (după două criterii); exemplificare 2. Exemplificarea a patru elemente introductive ale propoziției completive
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sunt marcate în unele limbi, de pildă în engleză și germană, prin simpla juxtapunere a elementelor constituente, cu determinantul care poate fi chiar și de origine verbală antepus; în limbile romanice, cu ajutorul prepozițiilor sau (în latină și română) prin flexiune cazuală sintetică, cu determinantul postpus sau antepus; în limba turcă, prin așa-numita construcție (îmbinare) determinativă de anexiune (sau în raport de anexiune), cu sufixul de apartenență alipit substantivului regent și cu determinantul antepus (excepție fac, ca și în maghiară, sintagmele
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
pistol de lipit, engl. closet / water closet etc. VII. 2.2. Regent substantival + (prepoziție +) determinant substantival 2.2.1. În funcție de limba în care s-a format sintagma sau compusul de bază, determinantul atributiv poate fi indicat prin prepoziție, prin flexiune cazuală, prin topică (inclusiv în cazurile de simplă juxtapunere) sau prin alte mărci ale relației sintactice de subordonare, iar condensarea implică, de regulă, omiterea acestor mărci, împreună cu substantivul regent. Absența, în unele limbi (engleză, germană etc.), a unor mărci morfologice de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]