707 matches
-
sete a ta de poezie? Lucian DUMBRAVĂ: De vreo douăzeci de ani mă tot uit în urmă, ca să am o imagine de ansamblu a istoriei contemporane și pentru a înțelege motivele pentru care oamenii au ajuns derutați, umblând pe drumuri cețoase ce nu le aparțin de drept. Așa cum se întâmplă și atunci când e vorba de o pictură, este necesară o anumită distanță pentru a vedea clar liniile definitorii, pentru a înțelege ansamblul peisagistic. De relativ multă vreme, acest tablou al istoriei
INTERVIU CU POETUL LUCIAN DUMBRAVA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378639_a_379968]
-
cum a cariat comunismul fibra comportamentală pînă și la semeni care, prin frumoasa lor nebunie teatrul ar avea toate motivele să rămînă demni și superior orgolioși. La Iași, cînd au vrut să scape de un director incomod pentru complexele lor cețoase, actorii au catadicsit să meargă cu jalba-n proțap la niște inși mediocri, aflați sub demnitatea lor de hărăziți ai Thaliei, inși temporar stînd în fotolii partinice, și s-au întors radioși în templul lor, crezînd că le-au rezolvat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
martori, hărăziți de hazard, să asistăm la amurgul unui imperiu, rusesc și sovietic, supus, ca atîtea alte imperii, începutului și sfîrșitului, dinainte scrise, undeva, în stele. Oricum, steaua de pe Kremlin, sub a cărei rază călăuzitoare, flirtam, demonstrativ-nepartinic, într-o seară cețoasă, cu o principială tătarcă de la GUM (agromnîiul magazin universal al Moscovei), oricum steaua atît de nenorocoasă pentru noi a căzut, să sperăm, pentru totdeauna. Oricîte șantaje ar mai face nepoții bolșevicilor din octombrie, amenințînd, aceștia, cu dinamitarea statuii lui Petru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de noi? Cine știe? Oricum, istorie. Reală, atestată de continuitate, de legitimitate. Din păcate, stînd mereu sub vremi, inculcîndu-ne mereu sentimentul îngropării viei, pînă trece vremea potrivnică. Neavînd vocație eroică, sacrificială, ne-am supus mai de fiecare dată unui destin cețos, înfiripîndu-ne, întrupîndu-ne ca nație, ca stat prin acte din aproape în aproape. Pentru că, aflați aici, în calea răutăților, nu am avut altă soluție, am recurs, de fiecare dată, la calitățile/defectele native, păcălind în felul acesta, inconfundabil, istoria altora. Fie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ancestralul meu prieten, aproapele Mihai Ursachi. Vă informez că toate cele patru urechi ne sînt intacte.) Doi mari pictori prieteni, întru existență, întru artă: unul alege departele, celălalt aproapele. Lui van Gogh îi este suficient un singur drum, cel din cețoasa Olandă natală în insolatul Arles, acolo unde rămîne și unde își conturează, dramatic, unicitatea. Gauguin, răzvrătitul pe condiția sa prosperă, pe care o părăsește în 1883 și-și începe hălăduirea: Bretania, Panama și Martinica, insulele Dominique din arhipelagul Marchizelor și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin înseși carențele ei democratice. Și mai ales, oho, prin butonul atomic. Așa că Bush a fost într-adevăr în Piața (Roșie), dar... dar... păstrîndu-și intact aplombul, s-a dus imediat în orgolioasa Georgie, trimițîndu-i și de acolo unui Putin oricum cețos în intențiile lui democratice, un mesaj franc elegant. Parada, așadar, care, din unghi rusesc, s-a vrut o reiterare a imperialismului ei latent, a fost o staniolată contrafacere în dulcele stil kremlinesc. Neînstare să mai sperie pe nimeni. Chiar dacă în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scenariu de paternitate literară, implicarea intimilor Henriette Yvonne Stahl și Ion Vinea în viața sa diurnă, dar, periculos, și în elaborarea propriei opere, determinînd dubii de mai toate naturile. Complăcîndu-se într-un moment de maxim profitabilă colaborare cu regimul prin cețoase servicii... de negru percepute celor doi, analiza însăși a propriei opere are de suferit în chiar gradul serios de îndoială privindu-i originalitatea. În plus, e și nefericita soartă a celor doi apropiați, rămași zălog unei Securități primitiv punitive după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aduc aminte că, sub o formă sau alta, această idee o Întâlnim și În gândirea creștină. Un părinte Înduhovnicit din Pateric o spune sub forma unui Îndemn: dacă Îl iubești pe celălalt, poartă-i neputința. Fii solidar și cu partea „cețoasă” a celui de lângă tine și fă din aceasta un „aliat” al Înălțării lui și al amândoura spre lumină. Nu tot ceea ce se află În celălalt este drapat de o aură valorică. De altfel, chemarea creștină exprimată de Mântuitor de a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Ne Întrebăm uneori de ce suntem nemulțumiți de ceea ce vedem În jur, de ceea ce ni se Întâmplă, avem ori suntem. Alunecăm În tristeți duioase sau deznădejdi furioase atunci când ceea ce dorim nu apare când, de la cine și În ce măsură vrem. Ne fixăm ținte cețoase și trasee supradimensionate, ne lăsăm tăvăliți În meandrele intempestive ale vieții, ajungem la bilanțuri tragice, realizăm prea târziu că ceea ce era important de făcut n-am realizat. Pe scurt, resimțim acea sfârșeală existențială numită licențios nefericire. În primul rând, nefericirea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la București lunar, între septembrie 1932 și mai 1933. Redacția era formată din Horia Liman, Dan Petrașincu și Ieronim Șerbu. Este o publicație literară de orientare moderat modernistă, dar subliniat contestatară în privința valorilor anterioare. Editorialul Gong conține un program destul de cețos („Descins în arenă, aruncătorul discului nostru nu aduce nici stridența unui extremism de jargon literar, nici ramolismentul burghez al unor tradiționale restricții estetice [...], el aduce numai realitatea vie a unor talente antrenate afirmării în timp”), din care transpare totuși orgoliul
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
deziluzii, obsesia morții ce întunecă bucuriile. Și descrierile unor cadre din natură capătă conotații asemănătoare, unele fiind metafore sau simboluri ale stărilor și sentimentelor omenești. Mai multe poeme epico-descriptive sunt construite pe motive istorice sau folclorice de o imaginație cam cețoasă, cu posibilități de vizualizare a unor scene, dar nu și a ansamblului. Nu lipsesc versificările pe tema iubirii, cu obișnuitele invocări, suferințe și tribulații, cu visări erotice în decoruri romantice. Dar carențe importante de concepție și exprimare duc la idei
BARSEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost lumină, bunica a cârpit o bluză întinsă pe genunchi. Apoi, când văzduhul s-a amestecat cu umbra ultramarin, a ridicat capul, lăsând deoparte lucrul, cu ochii pierduți în depărtările cețoase ale câmpiei. Neîndrăznind să rupem tăcerea, îi aruncam din când în când priviri pe furiș: oare avea să ne facă o nouă confidență, și mai tainică, sau, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, avea să ne citească, aducându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
niște lacuri mari. Cel mai mult mă mira liniștea... În balconul nostru auzeam liniștea aceea somnoroasă a Parisului inundat. Niște valuri clipocind la trecerea unei bărci, o voce înăbușită la capătul unui bulevard scufundat. Franța bunicii noastre, asemenea unei Atlantide cețoase, ieșea din valuri. 2 - Chiar și președintele era nevoit să mănânce hrană rece! A fost prima replică ce a răsunat în capitala acestei Franțe - Atlantide a noastre. Ne imaginam un bătrân venerabil - ale cărui trăsături îmbinau nobila prestanță a străbunicului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
oare să descifrăm acele formule cabalistice? Potârnichi și ortolani! Prepelițe de podgorie à la Lucullus! Bunica, înțelegătoare, căuta echivalente evocând alimentele foarte rudimentare ce se găseau încă în magazinele din Saranza. Încântați, gustam din acele mâncăruri imaginare agrementate de răcoarea cețoasă a oceanului (Cherbourg!), dar trebuia deja să pornim din nou pe urmele Țarului. Ca și el, pătrunzând în palatul Élysée, ne-am fâstâcit la vederea tuturor acelor haine negre care au încremenit la apropierea lui - gândiți-vă puțin, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fermecate, învățate la banchetul de la Cherbourg, m-am simțit altfel decât ei. Nu din cauza erudiției mele (nu știam, pe atunci, cu ce semănau potârnichile și ortolanii aceia faimoși). Pur și simplu, clipa aceea care era în mine - cu luminile ei cețoase și cu mirosurile ei marine - transformase în ceva relativ tot ce ne înconjura: orașul și înfățișarea lui stalinistă, așteptarea nervoasă și violența obtuză a mulțimii. În loc de mânie împotriva oamenilor care mă impinseseră afară, simțeam acum o ciudată compasiune: ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După acel fals vis, plimbarea ei, seara, a fost atât de obișnuită, de reală! A traversat o stradă cu caldarâmul lucind la lumina cețoasă a unui felinar. A împins ușa unei brutării. Interiorul ei cald, bine luminat, i-a părut familiar - până și culoarea lemnului lăcuit al tejghelei, până și aranjarea prăjiturilor și a bomboanelor de ciocolată în vitrină. Patroana i-a zâmbit amabil
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mult mai multă pâine! Două, trei, ba nu, patru pâini mari și rotunde! Și să rețină numele străzii pe care era brutăria aceea grozavă. S-a apropiat de casa din colț, a ridicat ochii. Dar literele aveau o înfățișare ciudată, cețoasă, se încolăceau, pâlpâiau. „Ce proastă sunt!, și-a spus ea deodată. Asta e strada pe care locuiește unchiul meu...” S-a deșteptat, tresărind brusc. Trenul, oprit în plin șes, era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl ucisese pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Élysée m-au ajutat să înțeleg Doamna Bovary. Cu o intuiție fulgerătoare, sesizam amănuntul următor: degetele usuroase ale coaforului, care trag și netezesc cu îndemânare părul Emmei. În salonul acela strâmt, aerul e greu, flacăra lumânărilor care alungă umbrele serii - cețoasă. Femeia așezată în fața oglinzii tocmai și-a părăsit tânărul amant și acum se pregătește să se întoarcă acasă. Da, am ghicit ce putea să simtă o femeie adulteră, seara, la coafor, între ultima sărutare de la o întâlnire la hotel și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
orașul acela franțuzesc, într-o dimineață luminoasă de toamnă -, când a simțit irealitatea absolută a acelei plimbări atât de simple, totuși, a scos din buzunar un petec de hârtie și a recitit a suta oară vestea morții, înscrisă cu litere cețoase, și numele soțului ei, scris de mână cu cerneală violetă. Cineva o striga deja la celălalt capăt al coridorului. Urma să sosească un nou convoi de răniți. „Samovare!” Așa îi numea uneori, în conversațiile lor nocturne, tatăl meu și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
piață...” Da, o parte din viața mea rămăsese în urmă. Copilăria. În fond, conversațiile noastre despre verzi și uscate nu erau, în vara aceea, cu totul nejustificate. Ploua adesea și, în amintire, tristețea mi-a colorat vacanța aceea în tonuri cețoase și calde. Uneori, în străfundul cenușiului lent al zilelor, se ivea pe neașteptate un crâmpei din serile noastre de altădată - vreo fotografie descoperită din întâmplare în cufărul siberian, al cărui conținut nu mai avea de mult nici un secret pentru mine
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
creierul cu decibelii lor. Mai târziu, în liniștea serii, priveam îndelung câmpia pustie cu dungile întunecate ale ierbii smulse ici și colo. Îmi spuneam că a fost odată un copil care își imagina un oraș fabulos înălțându-se deasupra orizontului cețos... Copilul acela nu mai exista. Mă vindecasem. Din ziua aceea memorabilă de aprilie, mini-societatea școlară m-a acceptat. Colegii m-au primit cu generozitatea aceea condescendentă pe care o ai față de neofiți, față de reconvertiții zeloși sau de pocăiții entuziaști. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
flancul unei șalupe care purta urme de incendiu. Întinzând gâtul, am remarcat acolo, sus pe puntea șalupei, o funie întinsă lângă cabină: câteva bucăți de pânză colorată fâlfâiau ușor - rufe care se uscau de ani de zile... Seara era caldă, cețoasă. Mirosul apei se îmbina cu efluviile fade ale socului. Din când în când, un vas care se vedea trecând în depărtare, în mijlocul Volgăi, trimitea în șenalul nostru un șir de valuri leneșe. Barca noastră începea să se legene, frecându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-o singură viață cerul acela de primăvară și trupurile lor schilodite... „Stalin? Dumnezeu?”, era să întreb, dar aerul de stepă făcea cuvintele aspre, greu de rostit. Nu mai fusesem niciodată atât de departe. Saranza se înecase demult în adierea cețoasă de la orizont. Escapada aceea fără țel ne era indispensabilă. În spatele meu, simțeam aproape fizic umbra unei mici piețe moscovite... Am ajuns în cele din urmă la un terasament de cale ferată. Șinele lui marcau un hotar suprarealist în nemărginirea aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să găsesc un hotel, apoi un apartament cât mai aproape de noul meu post, la radio... La Paris, dimineața am avut iluzia trecătoare a unei adevărate reîntoarceri: pe o stradă, nu departe de gară, o stradă încă somnoroasă în dimineața aceea cețoasă, am văzut o fereastră deschisă și interiorul unei încăperi ce respira un calm simplu și cotidian, dar misterios pentru mine, cu o lampă aprinsă pe masă, o comodă veche din lemn întunecat, un tablou ușor desprins de perete. M-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Am grăbit pasul, bâjbâind pe un gazon ud. M-am sufocat. Vederea mi s-a fărâmițat într-o mulțime de fațete tăioase. Mi-a venit să mă ascund ca un animal. O poartă larg deschisă m-a îmbiat cu golul cețos al unei alei largi care se întindea dincolo de ea. Parcă înotam între două șiruri de copaci, în aerul mat de la sfârșitul zilei. Aproape imediat, aleea s-a umplut de fluierături stridente. M-am întors într-un pasaj mai strâmt, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]