3,719 matches
-
armă, chipuri ale unor generali celebri Romel, Jucov, Adamescu, Antonescu, Averescu, tancuri și flăcări etc. În fața canapelei, un fotoliu. Între canapea și fotoliu, o masă pe care se află un PC, scrumiera, pahare, căni pline cu creioane, stilouri etc. Două cești de cafea din care sorb cei doi. EU: Ați cerut să ne vedem. Știți că am câștigat la recurs 16 milioane din 27 și că nu eu am pornit acest proces. V-am spus că eu nu agreez războiul, dar
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de mari scriitori. Cui i-ar trebui asta? Nimănui, cum a convenit și stewardesa, care de la un timp evita să mai treacă pe lângă mine. Bănuiesc că ea, ca să nu mă mai vadă gesticulând, a cerut să vină copilotul să strângă ceștile de cafea și sticluțele goale, dar netulburat l am întrebat și pe copilot dacă lumea mai citește azi altceva în afară de o scriitură a sexului pus în cuvinte alese, pagini de crime narate, gratuite și nemaiînchipuite, transgresiuni verbale din ce în ce mai îndrăznețe și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și-și pusese rucsacul în spate. Și eu vreau să plec. Intenționez să trec dincolo și să cobor în oraș. Scuze, dar bat munții de multă vreme și am învățat când trebuie să stau potolit, la adăpostul cabanei, cu o ceașcă fierbinte între palme. Ghidul îl privise cu indiferență. Fiecare doarme așa cum își așterne. Când ți-o fi mai greu, să te gândești la mine. După care plasase din nou căștile pe urechi și începuse să se miște ușor, pe ritmul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se guduraseră pe lângă el (suntem onorați să devenim partenerii dumneavoastră în afaceri imobiliare, se vede că aveți nevoie de un loc în care să vă simțiți cu adevărat acasă), prea îi oferiseră cafele și fursecuri (cafeaua avea prea mult zahăr, ceașca era ciobită, iar fursecurile-steluță aveau un gust ciudat, o combinație respingătoare de acru și iute care îi întorsese stomacul pe dos), prea îl conduseseră amabili și slinoși până în parcare, după ce semnase contractul cu stiloul aurit oferit chiar de unul dintre
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Cuza" Iași. A publicat, la Editura Junimea, volumele de poezie Curcubeie în noapte (2005), Zodia leului (2006), Fluturi de mătase (2007), Serenada în re minor pentru un greier solo (2011) și volumele de proză Crucea Sudului (2008) și Povești din ceașca de cafea (2010). Mă numesc Petre și am început să scriu despre mine, deoarece se spune că mă vizitează cam des un domn pe nume Alzheimer și vreau să mă întorc spre tinerețea mea cu gândul, sămi dau seama în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și simplu respirația. Atât erau de frumoase. Mirosul lor pătrundea în cameră ori de câte ori deschideam ușa. Spre sfârșitul lui martie, în fiecare seară se stârnea vântul și, pe când ne beam, în amurg, ceaiul, petalele purtate de aripile vântului zburau direct în ceștile noastre. Prin aprilie, în timp ce tricotam pe verandă, ne-am făcut tot felul de planuri legate de cultivarea pământului. Mama zicea că ar vrea și ea să dea o mână de ajutor. Chiar când scriu aceste rânduri, mă gândesc că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-mi calea e semn de pericol iminent, ci ploaia. Nu soarele e semn de zi nefastă, ci grindina. Nu trecerea pragului cu piciorul stîng e act prevestitor de rele, ci roua căzută azi-noapte. Nu bufnița care mă privește din zațul ceștii de cafea mă avertizează că e prudent să stau acasă, ci tivul mohorît al norilor adunați deasupra orașului. Aceste amănunte malefice devin obsesii, idei prevalente, monomanii irepresibile. Și ajungi să urăști ploaia nu fiindcă îți udă hainele, ci fiindcă îți
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
loc, aproape fiecare carte pleacă, în anticariat, cu ceva. Cu o ștampilă, încrustînd cu cerneală violentă un colț, sau un cotor. Cu o pată, trădînd obiceiuri boeme, sau dimpotrivă, ale foștilor proprietari. Rosătura de la zgarda funcției ei utilitare: suport de cești nu totdeauna bine șterse... Rar, dar nu din cale-afară, cu o floare presată, cel mai adesea floare-de-colț (am găsit-o, bunăoară, în dublu exemplar, în ediția subțire, cu copertă verde, a Mici-lor poeme în proză ale lui Baudelaire). O carte
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
atmosfera târgușorului provincial, cu umanitatea văzută la scară, și e "transportat" ulterior în bagajele sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
va vedea învăluit într-o lumină "albă, rece, sfâșietoare"; și își va dori să locuiască "o veșnică după-amiază", privind "această substanță necunoscută ce curge din cer". Ar vrea să mângâie la nesfârșit blana motanului psihopomp Scămoșilă, ciorapii lesbienei Nastasia Filippovna, ceașca de teracotă galbenă cu cafea tare, samovarul cu ceai călduț. În clipele lui de grație senzorială și lirică, deloc puține, Emil Brumaru reușește să mângâie poezia însăși. Iată lucrul pe care trebuie să-l afle, dacă nu-l știa deja
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
atmosfera târgușorului provincial, cu umanitatea văzută la scară, și e "transportat" ulterior în bagajele sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
va vedea învăluit într-o lumină "albă, rece, sfâșietoare"; și își va dori să locuiască "o veșnică după-amiază", privind "această substanță necunoscută ce curge din cer". Ar vrea să mângâie la nesfârșit blana motanului psihopomp Scămoșilă, ciorapii lesbienei Nastasia Filippovna, ceașca de teracotă galbenă cu cafea tare, samovarul cu ceai călduț. În clipele lui de grație senzorială și lirică, deloc puține, Emil Brumaru reușește să mângâie poezia însăși. Iată lucrul pe care trebuie să-l afle, dacă nu-l știa deja
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
în capitolul fără de soț este ca și un ecou la viața lineară a lui C., - ceva vag îndepărtat ce produce parcă un fenomen de rezonanță repetată, asemeni unei vibrații peste altă vibrație, suprapusă altei mișcări... Cel ce punea întrebări duse ceașca mare de cafea la buze în timp ce celălalt vorbea febril și care se simți privit altfel decât până atunci, cu ochii numai, intens, foarte atenți și, nu știu cum, parcă străini de restul fizionomiei, deoarece gura, nasul, care, de regulă, pot transforma natura
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
în capitolul fără de soț este ca și un ecou la viața lineară a lui C., - ceva vag îndepărtat ce produce parcă un fenomen de rezonanță repetată, asemeni unei vibrații peste altă vibrație, suprapusă altei mișcări... Cel ce punea întrebări duse ceașca mare de cafea la buze în timp ce celălalt vorbea febril și care se simți privit altfel decât până atunci, cu ochii numai, intens, foarte atenți și, nu știu cum, parcă străini de restul fizionomiei, deoarece gura, nasul, care, de regulă, pot transforma natura
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
în salon, cu discuri de la talcioc să pună placa " Ce bine e cu tine, de-ai ști cât e de bine, aici m-aș cuibări, n-aș mai pleca de-aci...". De la orice distanță vom auzi lingurița învârtindu-se în ceașcă - și vom respira ușurați.
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
garduri de mărăcinișuri împletite, și un șezlong longilin, și-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric, râmă uriaș-translucidă, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
om vulnerabil, închide această dorință de regulă în frenezie, de neschimbare în roi: "cînd o figură mi se arată alterată de vîrstă, cînd fotoliile nu sînt la locul lor sau încep să șchioapete, cînd un vas de Boemia sau o ceașcă de Limoges crapă simt o strîngere de inimă. Ideea perisabilității tuturor formelor pe care le ia materia mă cutremură, și atunci devin foarte romantic. Aud cu fantazia acustică miliarde de cari rozînd lemnul, văd ca la microscop cum se svîrcolesc
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
în modul cel mai evident identitatea de atitudine dintre Caragiale și Eugen Ionescu. (...) nu e Chiriac un rinocer avant la lettre? Și Coriolan Drăgănescu? Chiar și ramolitul Agamiță? La Ionescu drama proliferării verbale corespunde cu proliferarea sufocantă a lucrurilor (scaune, cești de cafea, ciuperci, ouă, mobile și - rinoceri). Proliferarea lucrurilor la Ionescu e de esența mitului, de aceea n-o găsim și la Caragiale, la care însă automatismul și proliferarea verbală ale lui Farfuridi și Cațavencu, ale lui Lache și Mache
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
am băut o bere în Copou... amîndoi fericiți... Dar să revin. Ador tomurile uriașe, cartonate, exhaustive... dicționarele... lexicoanele militare... enciclopediile în nenumărate tomuri... Da, în ultima vreme citesc dicționare, atlase de plante și animale. Și sorb cafea cu nemiluita din cești de teracotă, zdravene, largi, cu buza ciobită... Cititul cu glas tare l-am folosit și terapeutic. În 2002, după o criză comițială inaugurală (place teribil chestia asta cu "inaugurală"!), am citit timp de aproape un an, pînă am răgușit, Don Quijote
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Am stat jumătate de oră să aleg ceva care să-mi placă, și până la urmă am pus și eu ce vedeți... Lasă că-ți stă bine. De unde-ai cumpărat geanta aia? Vreau și eu una. Și apoi, continuau discuțiile cu ceștile de cafea în față și țigările umplând încăperea de o ceață incertă, plutitoare, ce se întindea spre toate colțurile. Treptat, mai veneau și ceilalți pentru adunările generale. Eu îi observam fără să spun nimic. Uneori, nu prea des, apărea și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
poate era un pârâu sau un izvor... Am ajuns la intrarea în grota de după stânci, și ne-am apropiat sperând să avem de unde umple sticlele cu apă. Atunci am auzit niște glasuri care veneau dinăuntru. Deschide dulapul acela și dă ceștile de cafea. Ce-ar fi să-l deschizi tu și să pui ibricul la fiert? Dar ce, la mine-s cheile? Tu te ocupi de asta. Da, pentru că ție ți-e lene să pui cafeaua la fiert... Știi ceva, poate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pui cafeaua la fiert... Știi ceva, poate n-o să mai vorbesc cu tine de-acum încolo! Da, de-aia nu mai pot eu. Mă doare exact în cot... Fetelor, nu mi-ați văzut țigările? Ai pus cafeaua la fiert? Uite ceștile aici. Ia și clătește-le. Fetelor, mi-ați văzut careva bricheta și țigările?... Am recunoscut discuția celor trei care veneau primele la adunările din sat. Dar cum ajunseseră acolo?... Am trecut de colțul stâncilor, în încăperea din grotă, și chiar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ne aflăm? Și până să poată să-și dea seama că erau în grotă, imaginea lor a dispărut pe neașteptate, ca și cum fusese doar o hologramă, o reflexie într-un geam de sticlă... nu s-au mai văzut nici chiuveta, nici ceștile, bineînțeles. Ce-a fost asta? s-a mirat Ghidușa. Unde-au dispărut? Se pare că nici n-au fost aici de fapt, ne-a explicat Iasomia. Ele-s acum în Valea Verde, acolo au fost în tot acest timp, și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]