3,622 matches
-
într un final să se oprească la clarviziunea că te-ai înșelat atât de amar nic, încât numai amintirile a ceea ce nu ai vrut să fii te vor putea elibera, ca să pleci vindecat din viața asta. * Omul cu pistolul în ceafă nu așteaptă să moară, ci să vadă dacă nu cumva este imposibil să mori după ce ți se zboară creierii. * Va veni momentul când timpul ne va da afară din ființă. Cine nu va sărbători? * Ca orice despărțire fundamentală, moartea ne
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și marchează fiecare moment esențial al jocului. În fundal, patronii așteaptă compact deznodămîntul. La rîndul lor, jucătorii aflați în lumina prăfoasă urmăresc aprinderea becului obsedant, așezați în cerc după ce numerele lor au fost trase la sorți, fiecare cu pistolul în ceafa celuilalt. Zgomotul percuției nu este spectaculos, asemeni unor marionete părăsite de al lor master of puppets, corpurile se prăbușesc cuminte pe podea și supraviețuitorii pot răsufla ușurați pînă la următorul tur. Jocul se reia cu cei rămași în viață, iar
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
petală căzu lângă vasul în care erau așezați, când aruncân-du-și ochii din întâmplare pe oglindă Matei văzu în încăperea cealaltă, la care ședea cu spatele, o femeie într-o rochie vișinie, mată, cu părul negru înfoiat și coborând astfel pe ceafă, trecând repede, ușoară. Purta în mână o eșarfă albă care ajungea până aproape de podea, trase sertarul unei comode acoperite cu o placă de marmură cenușie pe care se sprijinea fotografia unui bărbat în vârstă, gras și cu obraji acoperiți de
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
revărsa apoi într-o maree urât mirositoare. O coadă, la plăcinte înainte, este o adaptare a lui Goya la realitățile românești anterevoluționare: "Sudoarea picura din nasuri și bărbii, topindu-se-n aburi. Se scutura mătreața pe sub batice albe fugite pe cefe, învârtoșând brânza degresată, dreasă cu saramură, hipnotizată de zeci de respirații gâfâite, precipitate de foame. El cutreiera prin ceața încinsă, fript de foame." (p. 299). Iar demolările făcute în ultimii ani ai ceaușismului sunt prinse, de asemenea, în pagini excepționale
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
care trebuie să se fi întrebat dacă să-mi pună cutia în brațe. Dar a renunțat și a pus obiectul jos, în dulap. A închis ușa și s-a întors în bucătărie, cu capul plecat. Îl vedeam îndepărtându-se, cu ceafa slabă, capul chel, umerii căzuți. Nu m-am mișcat. Ar fi trebuit să-l chem, să-l strâng în brațe, să-i spun că eram bucuros că-mi face așa un cadou, ca să-mi ușureze viața de toate zilele, obiecte
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
de credință: "scriu poezie împotriva lumii din mine/ cu nașterea mereu amânată: orașul din ea are culori orbitoare,/ oamenii au fețele în ceață,/ numai eu nu mă văd deloc.// tot timpul cu ghionoaia pe urme,/ îi simt flăcările lingându-mi ceafa: îmi tai părul, îl arunc peste umăr și el se face o punte pentru ea/ las în spate ani buni de viață/ și ei se fac un râu cald pentru ea; îi arunc soarele uriaș de sub coaste și el se
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
dorit, oare, să demonteze șinele tramvaiului numit, pe scurt dorință?! Să deraieze dorința de adevăr ?! (...) Ne deranjează, ba chiar trebuie să ne deranjeze, simplul fapt că, la un moment dat, au demontat șinele tramvaiului nostru, zis dorință. Ne suflă în ceafă, iar noi mai ezităm să punem cap la cap tot ce ne apasă pe suflet, pe umerii noștri, aclimatizați cu schimbările de macaz" (P 2005). Excesul retoric produce serioase devieri față de normalitatea discursului politic modern. În spațiul cultural românesc, asemenea
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
altă poznă. Noii cărăuși, pedeștri, au făcut ochii mari, în care se citea întrebarea: „Ce au mai pus la cale oamenii iștia, că în năzdrăvănii nu-i întrece nimeni?” Pâcu trăgea din lulea, indiferent parcă. Moș Dumitru se scărpina după ceafă... Măi băieți! Stiți la ce ne-am gândit noi tot drumul? La ce v-ați gândit, moș Dumitre? Tineți-vă bine, să nu cădeți! Mâine seară - adică la primul vostru drum spre târg - știți bine că poposim la Crâșma din drum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
moară Kiril? — Esmé. Esmé nu e consilier municipal. — Cum se cheamă monumentul? — Monumentul Imigrantului Necunoscut. O să fie o statuie. S-a făcut un concurs de creație. A câștigat un proiect foarte frumos, am văzut macheta: un bărbat voinic, cu o ceafă groasă, având într-o mână un borcan de murături, gol, și în cealaltă o umbrelă, închisă. — De ce o umbrelă? — Ați uitat de umbrela bulgărească? Asasinarea lui Markov la Paris, de către un agent secret bulgar care a tras în el cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
anumite feluri, să cânte și să poarte o conversație, toate acestea În așa fel Încât să stârnească atenția bărbaților, dar să nu fie stridente. Kimonourile gheișelor erau decoltate, dar nu În zona sânilor, ci la spate, pentru că, În lumea japoneză, ceafa și gâtul intrau În ritualul seducției bărbaților. Aveau mare grijă ca aspectul să le fie impecabil, de la machiaj și coafură până la Îmbrăcăminte. Dansurile cu evantaiul atrăgeau privirile admiratorilor. La fel, cântecele pe care le interpretau aveau menirea de a-i
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ușurel inima ta mare de sub vestuța de pluș kaki, o așezi în scoică, funcționezi acum pe circulația extracorporeală, de rezervă, vezi inima ta pulsând pentru drumul tău către grădina suspendată a dragostei celei mai pure, simți pulsațiile în tâmple, în ceafă, în abdomen, auzi oștirile dușma nilor tăi, destul de aproape, uneori avansând, alteori odihnindu se, uneori plângând, alteori cântând cântece soldățești, se aprinde crucea sudului deasupra ta, îți iei inima în căușul palmelor, o strecori la loc sub vestuța de pluș
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
eu prin preajmă, nu se poate să nu găsesc pe-aici vreo drughineață de stejar. Că la d-alde astea, tot mai bine-i să te bizui pe par decât pe sfânta cruce. Și când ți-oi razama una după ceafă, Codârlic vere, altă fligoarnă nu-i mai pofti! (iese) CODÂRLIC: Da' ce tot moșmodești acolo? Mai am mult de așteptat? DĂNILĂ (intră cu un par): Iaca-i gata. Ți-ai pierdut răbdarea, așa-i? Atunci ascultă ici și ține minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
alții? Mărturisește și cere iertare! SISOE: Greu pricepi, Sfinte Terentie! Am vrut doar să-i dovedesc acestui cap necopt că raiul nu-i panoramă, să caște gura pe cele dealuri! Aici se cade să calci cu evlavie, privind cuviincios doar ceafa sfântului călăuzitor. Iară dacă cei aleși să dea ucenicilor învățătură nu se arată a fi ei învățați, apoi mai bine le-ar sta în chip de oiște la căruța lui Sfântul Pintilie cel Gros. Așa să știi! TERENTIE: Ei, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să înghit pastila. Aveam gâtul uscat, sau ceva mai strâmt, amigdalele inflamate. Nu știu. Umilința însă o țin bine minte. Cum tanti aia a țipat la mine, băăăăă, nici atâta lucru nu știi! Mi-a altoit probabil și una după ceafă, să se ducă pastila fără câcâieli. Am băut cam jumate de sticlă până să îmi iasă pasența, până să înghit. Porția a 7-8 colegi de-ai mei. Sigur că toți hăhăiau, ce, ți-era frică să nu te îneci? Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer ar fi intrat după niște nori grei și fără seamăn de denși. Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn că o durea grozav de tare locul acela; fără îndoială că i se trăgea de la sângele ce-i galopa atât de anormal, atunci, prin vene. De câte ori Șerban încerca, prin toate mijloacele, să comunice cu dânsa, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
copios de un lucru pe care-l povestea un băiat bălan, cu plete lungi și figură de comediant. Aveau cu ei un tablou ( 40/ 40) Înrămat În lemn, din care privea o tânără cu umerii dezgoliți, părul negru prins la ceafă, pielea fină și albă, Înconjurată fiind de verdele pădurii. De fapt, era o pictură În ulei. Artistul se afla acolo, printre ei, poate chiar blondul cu figură de comediant. Dincolo de aparențe, se putea ghici limpede rafinamentul și profunzimea detaliilor din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care cerându-și iertare, își scoase pălăria, se închină și intră în curte. În biserică, se pregăteau de a începe Utrenia. Ajuns în fața intrării, tata ridică mâna dreaptă pentru a se închina și atunci căzu pe spate. Se lovise cu ceafa de pământ și nu mai făcu nicio mișcare. O doamnă, care era de față, începuse să strige. „Părinte, părinte, moare moș Tudose!” Părintele ieșise și, cum îl văzu, strigă imediat să i se aducă cădelnița și spuse tuturor, celor care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei, parcă pe toți îi tundea același frizer, un frizer la scară națională, e și asta o performanță, ziceam că acești oameni pe care îi votam fără să știm cine sunt tare semănau unii cu alții, toți aveau fălci și cefe ca niște tauri, spre deosebire de cei pe care îi vedeai pe stradă ori la serviciu, care se împleticeau de foame, numai sufletul îi mai ținea în picioare, nu înțeleg rostul alegerilor libere când acestea nu au nicio noimă, după mintea mea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în centrul orașului se auzeau focuri de artilerie, se spune că pe ăia care au strigat împotriva regimului i-au împușcat fără milă, aceștia se târau spre trotuar cu ultimele puteri, dar soldații le mai administrau câte o rafală în ceafă, de ziceai că le-au crescut nuferi roși din scăfârlie, apoi i-au lăsat să zacă pe trotuare, în propria lor baltă de sânge, să-i înfricoșeze pe cei de pe margine, nu te răstești la armata populară dacă vrei să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
punctul de a izbucni în plâns în orice moment, dar ea stătea nemișcată în brațele lui, blândețea lui se revărsa în mădularele ei încordate, îi calma mușchii crispați, în vene simțea o adiere răcoroasă. "Izi, izi", spunea acesta mângâindu-i ceafa. După câteva clipe, lungi, se desprinse din brațele lui cu sentimentul că vine de undeva de departe, dintr-un fel de călătorie hipnotică. Se simțea liniștită, îi era somn. Se îndreaptă spre dormitor fără o vorbă. Se simte ca o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și harnașament la Regimentul 2 artilerie călăreață, bateria a 3-a, din Botoșani, și a căzut prizonier când rușii au rupt frontul la Iași. Cu mult noroc, a scăpat de soluția finală a rușilor, un glonț tras cu revolverul în ceafă, sau de epidemiile de ciumă și holeră. Pentru fetele rusoaice, neconsolate de tinerii autohtoni căzuți pe front, Vladimir era un „harașo celavec”, înalt de 1,80 m, constituție robustă și păr măsliniu. O siberiancă focoasă, care l-a vrut numai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fost recompensat cu al treilea premiu din clasă. În clasele următoare ale ciclului primar am avut rezultate la fel de bune, ca abonat fidel la premiul III, celelalte două fiind rezervate colegilor Doina Preutescu și Bebe Crăciunescu, cărora le-am suflat în ceafă patru ani. Agentul patogen al hepatitei „A”, în evanescența sa, dă imunitate organismului, fapt constatat și de mine, dar în plus am devenit imun și la cântatul la pian. Pe la șase ani, mama a decis să iau lecții de pian
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să se distreze la chermezele din stadion. Odată, când stăteam în spatele porții dinspre intrare și căscam gura la jucătorii ieșiți pentru încălzire, care șutau la poartă de la linia de 16 metri cu mai multe mingi, m-a lovit una în ceafă pe neveste, doborându-mă la pământ în hazul tuturor, dar am strâns din dinți și nu am plâns mai deloc. Atunci mi-am propus, cuprins de supărare și neputință, să ajung și eu cândva în situația de a fi privit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Nepricepând mare lucru, bătrânul mulțumi cu o Înclinare a capului omului binevoitor și se retrase un pas lateral, lăsând pe altcineva să Înainteze la rând. Reținu, totuși, cuvântul “triaj” și hotărî să caute locul indicat de semenul său. Durerea de după ceafă, pe care o resimți intens, era consecința faptului că-n autobuz stătuse pre mult cu capul aplecat În rugăciune, neluând În seamă trăncănitul asurzitor al mașinii și, mai ales, ceata zgomotoasă de băieți care se postaseră În spate și care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca sub o aripă. Asta-mi place mie mult fiindcă, de fiecare dată când o văd, nu știu care mă ține În brațe mai tare tu sau tata -, căci mâinile vă sunt foarte apropiate. Iar tu de acolo râzi cu gura până la ceafă și semeni cu un ursuleț, Îi spuse mama mușcându-l nițeluș de lobul urechii, pe când el se feri scuturându-și capul. Mamă, da' tata când mai vine odată din America aia? Păi, vine el... ți-am mai spus de atâtea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]