408 matches
-
o întreagă familie de lipoveni a fost măcelărită cu toporul: tata, mama și un copil mic în pat, iar 3 copii mai mărișori pe scânduri. Nu a scăpat decât un băiat de 13 ani care dormea jos, în prăvălia de ceainărie. Motivul crimei a fost furtul, fiindcă totul era răscolit în odaie. Nu s-a putut preciza ce anume s-a furat. Un săculeț cu 20 000 lei l-am găsit în pat, sub pernă, unde criminalul, se vede, nu a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Calea Moșilor, 131; Café Français (Cazes H.), Pasagiul Român; Café du Grand Hôtel du Boulevard (Fr. Sesreiber), B-dul Elisabeta; Café Labes, str. Lipscani, 2; Café de l’Hôtel Victoria, str. șelari, 4; Café de l’Hôtel Concordia, str. Smârdan, 51; Ceainăria rusească, str. Smârdan, 29; Christescu, E., Calea Moșilor, 20; Colaro, N., cafenea, braserie, restaurant, str. Smârdan, 5; Coloseul Oppler, braserie, cafenea, restaurant, grădină cu muzică, str. Izvor și str. Notagiu; Comata, D., str. Basarabilor, 8; Constantinescu, I., Calea Moșilor, 56
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
str. Fântânei, 6; ștefănescu, G., profesor de canto la Conservator, str. Pitar-Moșu, 6; Wachman, Ed., directorul Conservatorului, str. Palatului, 1 (p. 360). Restaurante, birturi: Casino Labes, str. Sf. Ionică, 6; Argeșianu & Viner, str. Gabroveni, 6; Bally, B., str. Gabroveni, 1; Ceainăria rusească, str. Smârdan, 29; Collaro, str. Smârdan, 5; Cosman Hristodor, str. Academiei, 14; Dimitrescu, I., str. Academiei, 7; Dimitrescu, I., La Pisica Roșie, Pasagiul Român; Dimitrescu, șt., La Învingătorul leilor, str. 11 Iunie, 46; Duro, T., str. Doamnei, 5; Frascatti
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
o linie orizontală, Xiao Xian, un caligraf foarte serios, a încercat de multe ori să îi găsească o imagine cât mai aspectuoasă, dar n-a reușit să fie mulțumit. A coborât din trecătoare pentru odihnă și a mers la o ceainărie din apropiere. Când ospătarul l-a văzut intrând, l-a întâmpinat fericit, cu prosopul pe umăr, cum făcea de obicei. Marginea prosopului a atins puțin masa lăsând o urmă de apă. Văzând-o, Xiao Xian a exclamat: "Extraordinar! Extraordinar". Urma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de ceai au plasat China pe locul doi în lume. Ceștile, ceainicele, paharele din porțelan sau ceramică, tehnica și măiestria specială de preparare a ceaiului sunt parte din cultura chineză. În toate orașele sunt piețe, magazine speciale de ceai și ceainării. Cele mai renumite sunt în orașele Hangzhou, Chengdu, Guangzhou, Chaozhou. Ceainăriile sunt locuri frecventate de la vârstnici la tineri, care vin aici cu prietenii sau familia, pentru a petrece împreună un moment agreabil. Bețișoarele pentru mâncare În cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ceainicele, paharele din porțelan sau ceramică, tehnica și măiestria specială de preparare a ceaiului sunt parte din cultura chineză. În toate orașele sunt piețe, magazine speciale de ceai și ceainării. Cele mai renumite sunt în orașele Hangzhou, Chengdu, Guangzhou, Chaozhou. Ceainăriile sunt locuri frecventate de la vârstnici la tineri, care vin aici cu prietenii sau familia, pentru a petrece împreună un moment agreabil. Bețișoarele pentru mâncare În cea mai mare parte a Chinei, la masă sunt folosite o pereche de bețișoare și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care dăinuia acolo, chiar și În toiul numeroaselor tulburări ce se petreceau În lume, dovedea că orașul Kiyosu la cel mai Înfloritor din toate provinciile. Pentru sake, du-te la bodega de sake. Pentr-un ceai bun, du-te la ceainărie. Dar, pentru curtezane, du-te În Sugaguchi din Kiyosu. În cartierul plăcerilor, Sugaguchi, streșinile bordelurilor și ale ceainăriilor se Înșirau pe toate străzile. Pe timp de zi, tinerele fete care lucrau În lupanare cântau și se jucau prinsa. Hiyoshi Împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la cel mai Înfloritor din toate provinciile. Pentru sake, du-te la bodega de sake. Pentr-un ceai bun, du-te la ceainărie. Dar, pentru curtezane, du-te În Sugaguchi din Kiyosu. În cartierul plăcerilor, Sugaguchi, streșinile bordelurilor și ale ceainăriilor se Înșirau pe toate străzile. Pe timp de zi, tinerele fete care lucrau În lupanare cântau și se jucau prinsa. Hiyoshi Împingea căruciorul printre ele, visând: „Cum aș putea ajunge cineva?“ Neputând găsi un răspuns, Își tot zicea: „Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
al Nagoyei, Începe să primească des vizita lui Shibata Katsuie, iar castelul deveni focarul unui complot trădător. — E plăcută ploaia, nu-i așa? — Da, găsesc că sporește farmecul ceaiului. Sado și Katsuie stăteau așezați față În față Într-o mică ceainărie, la adăpostul unui pâlc de copaci, În curtea castelului. Anotimpul ploios trecuse, dar, din cerul Înnorat, continua să plouă, iar prunele verzi. — Probabil că mâine se va Însenina, Își spuse fratele lui Sado, Mimasaka, stând adăpostit sub ramurile prunilor. Ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
plouă, iar prunele verzi. — Probabil că mâine se va Însenina, Își spuse fratele lui Sado, Mimasaka, stând adăpostit sub ramurile prunilor. Ieșise să aprindă lampionul din grădină. După aceea, mai zăbovise un timp, privind În jur. În sfârșit, reîntors la ceainărie, spuse cu glas scăzut: — Nimic neobișnuit de raportat. Nu e nimeni prin preajmă, așa că putem vorbi În voie. Katsuie dădu din cap: — Ei bine, să trecem la subiect. Ieri, am fost În secret la Castelul Suemori. M-au primit mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că se poate declanșa un atac În locul unde zidul e cel mai slab. E o nebunie să credem că acest lucru nu se va Întâmpla și să continuăm În dorul lelii, ca un venerabil domn la pensie care construiește o ceainărie! E extrem de incomod pentru noi, cei care lucrăm În incinta castelului. În loc să dați vina pe cei care trec, de ce nu discutați problema și nu grăbiți munca de construcție? Înțelegeți? Nu numai supraveghetorul, ci și voi, maiștrii și subordonații lui. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
prietenii săi beți, Îi strigă: — Distracție plăcută! Și-i strecură, În partea din față a kimono-ului, portofelul ei. Localul pe care-l frecventau tinerii de la castel era o cârciumă numită Nunokawa. Situată În cartierul vechi din Sugaguchi, se spunea că ceainăria sa fusese transformată dintr-o prăvălie veche de către negustorii de sake, care trăiseră acolo cu mult timp Înainte ca membrii clanului Oda sau predecesorii acestora, clanul Shiba, să fi fost stăpânii provinciei Owari. Prin urmare, prăvălia era bune cunoscută pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
albe și păsări de apă ciripeau pe eleșteu. Florile de piersic cădeau dese și Îmbelșugate. Deși livada era Împrejmuită de zidurile castelului, pe vârful Înalt al Muntelui Inabayama erau puține zile fără vânt. Tatsuoki stătea Întins, amețit de băutură, În ceainăria din livada de piersici. Saito Kuroemon și Nagai Hayato, doi dintre vasalii superiori ai lui Tatsuoki, Îl căutau pe seniorul din Inabayama. Poate țiitoarele lui Tatsuoki nu rivalizau cu „haremul celor trei mii de frumuseți“ din legenda chineză, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
erau incluse și doamnele de onoare, ar fi Întrecut În număr piersicile din livadă. Așezate În grupuri, așteptau, Însingurate și plictisite, ca leneșul somnoros să se trezească. — Unde e Domnia Sa? Întrebă Kuroemon. — Domnia Sa pare să fie obosit. A adormit În ceainărie, răspunse servitorul. — Vrei să spui că e beat? Kuroemon și Hayato priviră În ceainărie. Îl zăriră pe Tatsuoki Întins În mijlocul unei mulțimi de femei, cu o tamburină În chip de pernă. — Bine, vom veni mai târziu, spuse Kuroemon. Și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Așezate În grupuri, așteptau, Însingurate și plictisite, ca leneșul somnoros să se trezească. — Unde e Domnia Sa? Întrebă Kuroemon. — Domnia Sa pare să fie obosit. A adormit În ceainărie, răspunse servitorul. — Vrei să spui că e beat? Kuroemon și Hayato priviră În ceainărie. Îl zăriră pe Tatsuoki Întins În mijlocul unei mulțimi de femei, cu o tamburină În chip de pernă. — Bine, vom veni mai târziu, spuse Kuroemon. Și cei doi dădură să plece. — Cine e? Aud voci de bărbați! ridică Tatsuoki chipul Îmbujorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de slăbit, Încât sunt Îngrijorată. Minunat lucru, să văd o atât de frumoasă relație Între frate și soră. Hideyoshi se apropie de ea. Oyu era gata să se prosterneze, dar el o apucă de mâini. — Oyu, hai să mergem până la ceainăria de-acolo. Sunt atât de beat, Încât nu mă mai țin singur pe picioare. Aș dori să-mi faci un vas de ceai. — Vai de mine! Mâinile mele! Nu se cade. Vă rog, dați-mi drumul. — E-n regulă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trăia Kaisen, omul care Îl inițiase pe Shingen În secretele religiei Zen. Shingen răspunse la salutările călugărilor și se duse În grădină. Cum venise doar pentru o vizită scurtă, nu intră În templul principal. În apropiere, se afla o mică ceainărie, cu numai două camere. Dintr-un izvor curgea apă; frunze galbene de ginkgo căzuseră În jgheab, iar apa se strecura prin mușchiul Înmiresmat al unei grădini cu pietre. — Reverența Voastră, am venit să-mi iau rămas bun. La auzul cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un izvor apropiat, aruncă deodată, ciutura la pământ și, strigând ceva de neînțeles, o luă la fugă, printre copaci. Prin grădină răsună un zgomot ca al unui cerb În goană. Călugărul, care urmărise pașii, se repezi, În sfârșit, Înapoi spre ceainărie: — Aduceți repede niște oameni. Tocmai a scăpat un ins suspect! anunță el. Nu exista nici un motiv ca În templu să pătrundă cineva suspect, iar când Kaisen Îl chestionă pe călugăr, ieși la lumină toată Întâmplarea. — Încă n-am vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
adevărul. Apoi, azi dimineață, a zis că se duce În Kofu ca să se vadă cu Amakasu Sanpei, comandantul corpului său. E adevărat că am fost păcăliți, dar adineaori, În timp ce scoteam apă de la izvor, l-am văzut pe nemernic sub fereastra ceainăriei, agățat de ea ca o șopârlă. — Cum?! A ascultat conversația dintre mine și Domnia Sa? — Când mi-a auzit pașii și s-a Întors În direcția mea, a părut foarte surprins. Apoi, a pornit repede spre grădina din spate, așa că, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întâlniră pe ai lui Kaisen, vorbi Încet: — Amakasu Sanpei face parte dintre Însoțitorii mei azi. Să-l punem să-l urmărească pe individ. Chemați-l aici. Sanpei se prosternă În grădină și, ridicând privirea spre Shingen, care stătea tot În ceainărie, Întrebă ce misiune Îi Încredința. Acum câțiva ani, ai avut sub comanda ta un om numit Watanabe Tenzo, cred. Sanpei se gândi un moment, apoi răspunse: — Îmi amintesc. Era născut la Hachisuka, În Owari. Unchiul său, Koroku, pusese să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
privești tulburările și cataclismele din trecut, nici chiar această situație nu e chiar atât de neobișnuită. Ei bine, poftește. Nu te pot primi prea grozav, dar pot să-ți ofer măcar o ceașcă de ceai? Mikawa Îl conduse spre o ceainărie. Privind spatele generalului bătrân, cu părul alb, se vedea că trecuse deja dincolo de viață și de moarte. Ceainăria era mică și retrasă, În capătul unei alei, printre copaci. Hideyoshi se așeză, cu senzația că se afla Într-o cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
poftește. Nu te pot primi prea grozav, dar pot să-ți ofer măcar o ceașcă de ceai? Mikawa Îl conduse spre o ceainărie. Privind spatele generalului bătrân, cu părul alb, se vedea că trecuse deja dincolo de viață și de moarte. Ceainăria era mică și retrasă, În capătul unei alei, printre copaci. Hideyoshi se așeză, cu senzația că se afla Într-o cu totul altă lume. În liniștea ceainăriei, gazda și oaspetele erau departe, pentru scurtă vreme, de sângele vărsat În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu părul alb, se vedea că trecuse deja dincolo de viață și de moarte. Ceainăria era mică și retrasă, În capătul unei alei, printre copaci. Hideyoshi se așeză, cu senzația că se afla Într-o cu totul altă lume. În liniștea ceainăriei, gazda și oaspetele erau departe, pentru scurtă vreme, de sângele vărsat În lumea de-afară. Era sfârșitul toamnei. Afară cădeau frunzele copacilor, dar nici un fir de praf nu era depus pe podeaua de lemn lăcuit. — Am auzit că vasalii Seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Matsushita Kahei și Începuse să cutreiere munții și pădurile, fără nimic de mâncare și nici un adăpost. Hideyoshi nu știa dacă Mikawa rămăsese afară, urmărindu-l pe furiș, sau dacă plecase exasperat, dar, În orice caz, nu mai era În ceainărie. „Ah, ce interesant este. E Într-adevăr interesant,“ reflectă Hideyoshi. Parcă ar fi vorbit cu ceainicul. Singur, clătină din cap. În acel moment, Își aminti hotărârea sa de a nu se mișca, orice-ar fi fost. Undeva, În grădină, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acel moment, Își aminti hotărârea sa de a nu se mișca, orice-ar fi fost. Undeva, În grădină, Hideyoshi auzi glasurile nevinovate a doi copii mici, care se străduiau să nu izbucnească În râs. Îl priveau prin deschizăturile gardului din jurul ceainăriei. — Ia te uită ce mutră de maimuțoi are! — Da! Chiar așa arată. — Mă-ntreb de unde a venit. — Trebuie că-i un mesager de la Zeul Maimuță. Hideyoshi Întoarse capul și-i zări pe copiii ascunși după gard. În timp ce el fusese absorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]