4,822 matches
-
apele negre ale ierbii, spunea Dan, poetul, au tot crescut în nămol lăsând în lumină un gol. Când bat clopotele la Athos, se înalță în cer mănăstirile, cetăți ale credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea de ceară, de opal, întunecate ca marea. Călugării și strămoșii se roagă pentru noi, rămași să scriem ce ei au uitat. Reînvie, în lumânările aprinse, credința, în straie de mucenici, înnegrite de vreme. Mâinile albe de zăpadă ușoară omoară aripile timpului rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
precum și canalele pluviale deschise sunt câteva din cauzele care au stat la baza alunecărilor de teren cu caracter catastrofal din ultimii ani. 6. 3. 3 Alimentarea cu energie electrică Vreme îndelungată pentru iluminat s-au utilizat lumânările. Cele confecționate din ceară de albine erau preferate deși găseau utilizare curentă și cele din ceară de seu. Datorită noii tehnici a distilării petrolului de veacuri extras în jud. Prahova - de la lumânări s-a trecut cu timpul la iluminatul prin lampa cu „gaz”. Acest
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
baza alunecărilor de teren cu caracter catastrofal din ultimii ani. 6. 3. 3 Alimentarea cu energie electrică Vreme îndelungată pentru iluminat s-au utilizat lumânările. Cele confecționate din ceară de albine erau preferate deși găseau utilizare curentă și cele din ceară de seu. Datorită noii tehnici a distilării petrolului de veacuri extras în jud. Prahova - de la lumânări s-a trecut cu timpul la iluminatul prin lampa cu „gaz”. Acest produs era greu transportabil, în butoaie de diverse mărimi, pe drumuri ce
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
deosebire dintre văzul ochiului comun și al celui transcendental se observă la prima coborâre a luceafărului. Eminescu descrie eonul de sus ca fiind "mort de nemurire" tot von Unsterblichkeit, după expresia nietzscheană "Iar umbra feței străvezii/ E albă ca de ceară/ Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie 'n afară": descrie transfigurarea starea de dincolo a luceafărului, a lui Hyperion, a geniului în raport cu lumea omului, stare care ia naștere în contactul cu lumea de jos. În schimb, în contrast, fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
leșin de la stomac. Coala albă îi întărea parcă senzația de uscăciune în cerul gurii. Era un fel de ardere negativă, o impresie de secătuire însoțită de sete, sete nesfârșită de real ! Imaginația nu făcea un pas, s-o pici cu ceară! Mâna scăpase stiloul, neputincioasă. Ochii îi fugeau pe fereastră. Atunci i-a venit gândul înstrăinării cărților de propriul autor. Nu își dădea seama dacă l-a citit undeva, cert este că l-a lovit drept în moalele capului. Adică, el
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu o paloare inexplicabilă pe chip. Îi trecu prin minte ceva neplăcut, dar refuză gândul. Deschise din nou ziarul. La zodia lui scria că va avea parte de unele evenimente neplăcute, dar pe care, cu nițică stăpânire de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o adevărată urgie. În fond, de ce nu ești acasă citind o carte, hrănindu-ți spiritul? Acum, că ai trecut prin încercările acestea, ești demn de atenția lui. Se cheamă că ai trecut examenul. Cu o figură demnă de muzeul de ceară, o morgă atent plictisită, studiată îndelung în colțul de oglindă al toaletei din spatele restaurantului, alunecă spre masa ta. Apoi te lasă întotdeauna să te bălăcești în propria salivă alegând de pe lista de bucate, pe coperta căreia scrie inegal, cu carioca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
era îndreptățit să considere că nu știe. Probabil că la momentul la care semnase cererea știuse, altminteri situația ar fi fost cu mult mai complicată și cu siguranță ar fi purtat un nume medical. Pe scurt, să-l pici cu ceară, Plescăială, zis uneori și Plictiseală, nu și aducea aminte nimic despre această chestiune. Din două una: ori sertarul în care fusese stocată informația se blocase ireversibil, ori informația în sine nu se mai afla în nici unul din cotloanele chițibușarei memorii
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ta, tot te mai bate gândul să revii peacolo pe unde ai trecut, doar-doar vei mai putea schimba și completa câte ceva... Frumusețea ființei tale se cultivă din copilărie până mai târziu, apoi se stinge încet, încet, asemenea unei lumânări de ceară... Felul în care te îngrijești de persoana ta vorbește despre voința, dragostea și respectul pe care-l ai față de viață (viața ta și viața lumii...) Când dorințele cată să se reverse peste marginile tale, amenințându-te cu înecul, trebuie să
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
o parte. Poezia domnului Ionescu nu poate urca mai sus. Ne citește de atâta vreme aceeași peltea. Ce, suntem aici la cenaclu sau la psiholog? Băi, tu să taci! Securistule! Și s-a făcut dintr-odată liniște, de parcă apoplexia tă cerii Îi lovise pe toți, unda amenințării parcă se insinuase În inimile lor care mimau veselia, care Încercau să uite epoca pe care o străbăteau fără vină. Costan a rămas și el cu gura căscată, uimit că Îndrăznise să strige așa ceva
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și simt că nu vreau să-l văd de foarte aproape, pentru că s-ar putea să mi se pară că gura lui miroase a cadavru, chiar dacă știu că cei doi protagoniști ai acestei scene nu sunt decât două păpuși de ceară, pe care eu le mânuiesc cu înde mâ nare, iar dacă eu am oprit povestea aici și acum, înseamnă că nici unul din ei nu mai respiră, iar eu nu risc nimic dacă observ de aproape pungile de sub ochii lui Cavanosa
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
moțului După un an, nașa ia din părul copilului, fiind iar prilej de petrecere. În duminica fixată, după slujba de la biserica unde copilul a fost dus, închinat și împărtășit, nașa ia un ban de metal (aur sau argint), precum și puțină ceară, apoi taie cu foarfecele cruciș câte puțin păr de pe capul copilului pe care-l lipește între ban și ceară, zicând Tatăl nostru. Acesta este păstrat în casă, considerându-se că aduce noroc celui mic. Apoi urmează cadourile. Tot acum se așează
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de la biserica unde copilul a fost dus, închinat și împărtășit, nașa ia un ban de metal (aur sau argint), precum și puțină ceară, apoi taie cu foarfecele cruciș câte puțin păr de pe capul copilului pe care-l lipește între ban și ceară, zicând Tatăl nostru. Acesta este păstrat în casă, considerându-se că aduce noroc celui mic. Apoi urmează cadourile. Tot acum se așează pe masă o farfurie cu tot felul de obiecte: caiet, creion, carte, basma, bani, pahar cu vin, cruciuliță. Toate
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
respirația i s-a oprit. S-a petrecut totul atât de liniștit, încât nici nu ne-am dat bine seama când a încetat să mai respire. Umflătura de pe față se retrăsese din ziua precedentă și obrajii erau acum netezi ca ceara. Buzele ei palide se curbaseră puțin, ca și când se pregătea să zâmbească. Părea mai fermecătoare decât în viață. Mi-a apărut în fața ochilor imaginea Maicii Domnului din Pietà. VI Nu pot rămâne toată viața cufundată în tristețe. Există ceva pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în Valahia, cu imaginea clasică a vinului băut din ulcele și udând generos mustățile și bărbile bon-viveur-ilor noștri boieri: "Stăpânul coborî, răcoare, cercetă atelajele și alese o Cadarcă de Recaș, apoi șezu pe un butoi, scoase briceagul din buzunar, curăță ceara de pe gâtul sticlei și vârî adânc tirbușonul în dop, îl trase, poc! Întoarse sticla, plăcându-i cum gâlgăie în gura lui. Simți răcoarea vinului intrând în el, așa cum intră lumina în lume în zori. " (p. 8) Punctul forte al cărții
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
libertatea.ro. Atent la cel mai mic detaliu, contratenorul nu a vrut să lase la voia întâmplării apariția sa pe scenă, așa că a luat o decizie dureroasă. La propriu, căci s-a epilat pe piept și a trebuit să suporte ceara fierbinte. Piesa cu care Cezar participă la Eurovision, “It’s My Life” (muzică și versuri Cristian Faur), este una controversată, presa engleză desființându-l ca solist. Ziariștii de la Daily Mirror au susținut, după ce i-au ascultat interpretarea: “Tânărul stoarce începutul
Cezar Ouatu s-a epilat pe piept pentru Eurovision by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72309_a_73634]
-
minciună a simțurilor. De pildă, imagini ca din spatele unui paravan, din numărul unui Iosefini stelar: "O simțeam printre degete, în inimă, pe gene,/ Cînd venea în odaie la mine, seara;/ Răsturnîndu-se pe masa de lucru, alene,/ Părul ei semăna cu ceara.// Felină, depărtată, totdeauna/ Mai tristă, mai rece, pînă cînd, vai!/ Prietena mea luna nu mai era luna - / Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai." O lume răvășită, care se destramă pe note, ca-n Verlaine (citat, de altfel
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
face dimineață în peștera oului/ în pivnițe merele ard ca un incendiu/ Deși în jur flutura o mare absență/ Te-am recunoscut după mișcarea tăcerii/ Ce se evapora printre bîrnele casei de lemn// Să deschizi o fereastră spre lumea de ceară/ Ieșită ca un miracol/ Din mierea Mireșului/ Lasă-ți ochii să privească neantul din Grui/ Și coboară în grădina din sat" (Printre Zăpodii). * Versurile lui Ion Petrovai etalează un soi de haiducie temperamentală. Autorul dă glas unei energii ce se
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Doamnă, ce frumoase mîini/ Și subțiri, și lungi, legănătoare/ Pe sub ele răsuflarea mea/ Ca lumina printre trestioare.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă lumînări/ Peste carnea mea de iască rară/ Degetele libelule ce se zbat/ Prin peisaj de ambră și de ceară.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă, Crini de foc/ Care-mi toarnă umbrele pe frunte/ în sicriu de ulm ca într-o arcă/ Lîngă poarta ultimului munte" (Ce frumoase mîini). Mai peste tot o ușoară ironie e vizibilă în compoziția atentă
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
mîini). Mai peste tot o ușoară ironie e vizibilă în compoziția atentă a pozei, în jovialitatea execuției: "Pentru capul meu a dănțuit/ Fata Irodesei în neștire/ Tăvile de aur s-au topit/ Rostogolind pe caldarîm inel subțire.// Pe talerul de ceară stă acum/ Neînsîngerat ca o icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De călău în noaptea diafană.// De atunci nu mai botez fîntîni/ Fata Irodesei dănțuiește/ Amintirea capului meu stă/ în fîntînă prinsă ca în cliște" (Tava e aur). Prin
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Raportului. Un al patrulea, e nemulțumit că sunt prea puține date, al cincelea că sunt prea multe. În fine, al șaselea suferă că-i lipsește numele la bibliografie. Nici unul dintre ei n-ar afirma, însă, nici să-l pici cu ceară, că ideologia comunistă a fost criminală și ilegitimă "din prima până în ultima clipă". Fiecare dintre acești intelectuali nehotărâți între democrație și dictatura personală asupra temelor și dezbaterilor publice câștigă o pâine albă de pe urma comunismului și n-ar renunța, în ruptul
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
vindicativ: "capodopera maxima elefant cît un șoricel maimuță cît o pisică gîndac de colorado cît vaporul titanic înainte de scufundare zimbru cu opt picioare pe cale de dispariție batista în care și-a suflat mucii lautreamont la douăzeci de ani scaunul de ceară al lupului rău topindu-se la foc ascuns din capra cu trei iezi povestirea fără nici un pic de humor a lui creangă" (ibidem). Punctul de plecare al mirabilelor transfigurări este adesea, după cum menționam, fenomenologia trupului uman, care e martorul de
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
faptul că, de aproape douăzeci de ani, ușa biroului meu e deschisă după-amiază tuturor celor ce au o poezie mâzgălită cu creionul pe un petec slinos de hârtie, ori somptuoase manuscrise, bătute la mașină în cerneluri felurite, cu peceții pe ceară roșie și cu șnururi de urice domnești - a făcut să fiu vizitat de o lume literară variată, dându-mi astfel posibilitatea unei portretistice anonime în pitoresc. O parte a acestor Memorii e închinată întâlnirilor neprevăzute ale unui critic cu diferite
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
relațiilor subtile ce leagă inertul și viul, inanimatul și animatul. E greu să uiți, ca spectator al Clasei moarte, impactul emoțional resimțit în clipa în care ai intrat pentru prima oară în sala unde te așteptau, aidoma unor figuri de ceară, actorii ce stăteau nemișcați pe băncile lor. Oare nu aceasta era și emoția prilejuită de întâlnirea cu fantomele? O întâlnire marcată de îndoială, plasată sub semnul incertitudinii, al neputinței de a decide între viață și absența vieții. Poate că resortul
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
sub pod aceeași priveliște un clochard bărbos/ printre cartoane și zdrențe/ privește apa cu ochiul sticlos./ ca un pescar m-aplec spre unda visătoare/ văd chipul nopții sau al morții oare/ al muzei lui françois d'antan/ sau masca de ceară a lui paul celan/ sub pod o pasăre de apă țipă sfâșietor/ nu-i corbul nici lăstunul orb/ e umbra fiului din nor". Poezia, una cu cântecul mierlelor negre și "râsetele puternice ale brancardierilor" din spitalul Avicenne, e medicamentul cel
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]