1,795 matches
-
afla sus, la ultimul etaj, era o ferestruică. Jumătate din priveliște era blocată de acoperișul Înclinat, iar iarna, când se așeza zăpada pe țigle, nu se vedea decât pata aia albă și undeva, departe, cerul cenușiu. Rămâneam În pat cu cearșaful tras pe față, pentru că pătu rile de lână mă gâdilau la nas. Nu m-am obișnuit niciodată cu lâna. Simțeam cum Îmi intră frigul În oase și știam că o să mă Îmbolnăvesc. Cred că la vremea aceea uitasem complet cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urăști, ori din pricina cuiva pe care-l iubești? S-a așezat În fund și a tras cu urechea la viața cartierului necunoscut lui, copii smiorcăindu se, ecoul unui zăngănit, un hârșâit de joagăr, dar Îndeosebi lipsa vocilor. La fereastră, un cearșaf apăra camera de soarele fierbinte al dimineții. Umbrele desenau pe jos volute ciudate, făpturi marine transparente care forfoteau, dispăreau și reapăreau la orice mișcare a pânzei. Nici un zgomot nu dădea seamă de prezența lui Din. Trebuie că plecase nu mult
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de furnici care se strecurau Într-o crăpătură din perete. Asta i-a amintit de patul tatălui ei de la azil, după ce murise. Ajun sese cu o jumătate de zi prea târziu, iar când intrase patul i se păruse fantomatic, fără cearșafuri, fără vreo urmă de viață. Camera fusese golită, totul era așezat În câteva cutii. Biroul lui Din arăta tot atât de nefiresc de gol, greu de spus că locul acela fusese ocupat de cineva până În urmă cu doar câteva zile. Mick s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor, alege un cearșaf alb, cu dantelă, îl așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol, saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo lenjeria murdară apoi se dezbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Se ridică, privi în jur ca și cum ar fi căutat pe cineva. La început soarele o orbi, pe urmă începu să perceapă oameni, pălării, mingi, saltele, zgomotul mării. Avea un apăsător sentiment de pierdere a cuiva drag, apropiat. Se întoarse pe cearșaf, așteptă. Nemișcarea o scotea din minți, i se părea o tortură pentru cineva care voia să alunge imagini recente, cutremurătoare. Mult timp nu reuși să se mențină opacă. Îi văzu fața lui Ovidiu, foarte aproape, printr-o lupă puternică: porii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deloc un ou. Nu știu dacă ceva din ceea ce spun are sens. Când ajung în miezul unui lucru, îmi dau seama că am scăpat din mână unul din capete. Ca atunci când încerci să agăți pe sfoară, în bătaia vântului, un cearșaf uriaș nu reușesc să apuc toate părțile deodată, iar unele îmi scapă, zburând departe și nu le mai pot prinde. Ești acolo? Vei exista oare după ce voi dispărea eu? Încerc din răsputeri să nu-mi pierd credința. Să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trecea din femeie în femeie, ca Ulise dintr-o insulă în alta. Pe fiul cu soartă sexuală opusă îl obseda un mire neîngăduit, nepermis: ex-stripperul ultra-potent. Le auzeam jocurile nopții. Brăduț cerșind mîngîieri, cerîndu-i să nu se oprească, abandonîndu-i-se. Toate cearșafurile și prosoapele folosite de ei le-am zvîrlit la gunoi. În baie, petreceau ore și ore. Urinau indiscret unul față de altul. Brăduț îl bărbierea cu tandrețe; firele de păr cedau lamei, cu sunet aspru. Cînd s-o fi ras prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Petrini, eroul lui Marin Preda? Și-n ultima vreme am citit cum altfel? cărți bune, dar ajung la ele mai greu. Mă năpădesc prostiile intens mediatizate. Poeții de reproducere************ și poetessele bele și tembele, gata să-și etaleze viscerele pe cearșafuri tipografice și să ciripească nu în limba sacră a păsărilor, ci-n limba păsăricilor. Saltimbancii poeziei sînt protejați. Un "plictisit" pontos își lansează placheta, săturîndu-și adunarea cu nuci și cu fudulii la grătar. Presa nu omite știrea. Protejați sînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vedem în felul acesta, nu mai puteam continua. Nu-mi amintesc nimic legat de acele întâlniri, nici măcar trupul ei gol nu mi-l pot reprezenta. Singura imagine ce-mi vine în minte, când mă gândesc la acele clipe, este un cearșaf uriaș cu valuri, sub care abia se putea intui un trup încordat de dorință. Cearșaful avea fluiditatea și transluciditatea unui lințoliu, ce se mișca singur deasupra ei. De sub el, încrețit în valuri, doar picioarele i se dezveleau de la genunchi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întâlniri, nici măcar trupul ei gol nu mi-l pot reprezenta. Singura imagine ce-mi vine în minte, când mă gândesc la acele clipe, este un cearșaf uriaș cu valuri, sub care abia se putea intui un trup încordat de dorință. Cearșaful avea fluiditatea și transluciditatea unui lințoliu, ce se mișca singur deasupra ei. De sub el, încrețit în valuri, doar picioarele i se dezveleau de la genunchi. Pe ele le recunoșteam, da; ființa, ce părea neînsuflețită din prelungirea lor, mi-era complet străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o clipă să contemplu careul bizar, desfășurat pe o porțiune apreciabilă de plajă. Ieri nu era sau, cel puțin, nu i-am remarcat prezența. De altfel, nici nu-mi dau seama cum ar fi putut exista în îngrămădeala aia de cearșafuri. Mă întreb dacă toată lumea îl vede. Probabil că da, din moment ce cuplul acela vorbea despre el. Dar nu toată lumea îl observă, asta e cert. De o vreme, am început să înțeleg că este o mare diferență între ceea ce vezi și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de sine. Ajungem la plajă și, la insistențele mele, mergem de data asta mai departe, către locul unde ne-am plimbat ieri, când a fost urât și înnorat. Recunosc la o oarecare depărtare careul reliefat pe nisip. E delimitat de cearșafuri întinse parcimonios, exact până în marginile careului. Nu-mi vine să cred ochilor. Scot creionul din buzunarul pantalonilor scurți. E deja ascuțit la ambele capete. Îl înfig la loc, în colțul gol al careului. Floarea-soarelui, ce stă acum dreaptă și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de îndrăgostiți și-ar fi putut da seama. Licornul și-a înfipt cornul în nisip și, rotindu-se în jurul lui, mă urmărea pe șest din toate unghiurile cu privirea languroasă a elevului de clasa a șasea. Haide să punem aici cearșaful! îi poruncesc mamei și tonul meu nu lasă nicio posibilitate de refuz. Despre sfârșitul vacanțelor și darurile mării Careul mi-a apărut desenat pe nisip și în zilele care au urmat. De-atunci, însă, nu l-am mai văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale Aici în cabina cu aer lăptos Mereu ne mișcăm: când în sus, când în jos Sus, chirurgii cos morții cu ață, Jos, noi le punem cearșaful pe față. Rude fierbinți, contra cost, ne-nsoțesc. La morți luăm ortul, viii plătesc! Viața ne este o stare de grație! Un joc cu potul numit satisfacție! Guvernanții sortiți mereu să se schimbe Hoitul pe la noi în curând o să-și plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceasul a amuțit cu limbile împietrite nu știu de ce la ora bombei de la Hiroshima, 815. Ascultau povestea rufelor desperecheate și murdare odată cu mine, un burete sorbind nesățios totul, totul. Îmi vorbeau amprentele tuturor celor care atinseseră rufele, fețe de pernă, cearșafuri de dragoste, de somn de frumusețe, de vise cronice, de boală, de virușii din protipendada virușilor, de microbii din lumea interlopă a microbilor, de zi strâmbă, de noapte rotundă, de gânduri protestatare, de încărcare cu energie divină, de descărcarea aghesmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Problema e că n-ai de unde să știi niciodată ce e-n mintea lor cu adevărat, reia Roja, asta l-a dat gata și pe Bătrîn, și asta îl macină încă și acum. — Gol, zero, bate vîntul, imaginați-vă niște cearșafuri albe agățate la uscat pe o pajiște întinsă cît vezi cu ochii. Așa e mintea unei femei, e de părere Curistul, fîl-fîl, fîl-fîl, face vînt cu palmele ca să se facă mai bine înțeles. — Nu vă mai foiți atîta, le atrage
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
niște schițe găsite în atelierul lui Dumnezeu: toamna cimitir în oglindă; iarna zugrăveală cu argint fierbinte; primăvara simfonia râului în frunza de salcie; vara puful păpădiilor, aureole pentru îngeri cuminți. Petru încă mai visa o noapte cu stele imprimate peste cearșafuri, cu soare blond despletit în felia de pâine, cu lună plină, atât de plină încât cerul să nu o încapă. Pijamaua copilăriei avea imprimată o jumătate de portocală în dreptul inimii. (A)casă este locul în care îți imaginezi că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Doamne, decât să lași pe cineva să-ți roadă sufletul, să-l molfăie și să-l scuipe prin closetele publice, la masa bogaților sau în obrazul sfinților? Ce-i mai trist decât să îngădui viermelui să te lepede părticele printre cearșafuri, prin săli de așteptare, în gări din care doar se pleacă, în pântecele șotronului, în uterul locomotivelor, în sângele șinelor de cale ferată? Ce-i mai dezgustător decât să ascunzi în buzunarul de la piept un fir de vis cât grăuntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mama cine știe ce muieri rupte-n cur îmi vor fi nurori!" Neliniște, ispitire, nesomn. Visele încuiate se deosebeau între ele prin ordinea evadărilor: vise roșcate, vise blonde, vise brunete... Se trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de o mie de ori vă zic vouă" strigătul lui Moise în pustie. Patima avea gust, avea miros, patima avea cântec și descântec, formă, culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în icoană, portretul Fiului iubit. Mici reliefări tovarăși: popii vor purta sutană cu epoleți, steaua roșie deasupra bisericii, arhanghelul Mihail, în mâna dreaptă, cu un ciocan de lăcătuș, Gabriel, la cingătoare, în loc de cruce, o seceră. (Statuia libertății, învelită într-un cearșaf, ascundea orice obsesie dacă îngerii nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ci trecere. Seva lui Dumnezeu nu usucă buzele, pentru că iubire se cheamă. Bine la stă oamenilor singuri care au câte ceva de împărțit între ei. Durerea nu se divide niciodată în porții egale: amanții iau cât să le fie bine între cearșafuri, frații se leapădă după modelul biblic, soții se vând în certificate, părinții se exfoliază din fotografii și uită să mai vină înapoi. Dincolo de glasul pământului, o solidaritate a sângelui. Durerea creează senzația de cerc, cercul, dacă se închide în jurul "lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sta comod acolo în copac câteva ore, fetele se schimbau în pijamale, se pieptănau, se maimuțăreau în oglindă, iar după stingere, două scoteau de sub pernă câte o cărticică din care citeau la lumina nopții. Câteva raze de lună coborau peste cearșafuri. Rugăciunea se întâmpla în șoaptă, pereții aveau ochi și urechi. Auzi, dragă, notezi tot și când vă întoarceți vreau informațiile: cine spune bancuri, cine face yoga, cine merge la biserică, cine citește cărți popești, cine instigă la neascultare, cine fumează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un fir de izvor izgonit în rădăcini, ca un șarpe, aluneca sub temelia casei. Pe cel mic nu l-a dorit: Doamne, nu o să am cu ce hrăni trei guri, mâine-poimâine rămân văduvă, cine o să mă ajute? Înfășurat într-un cearșaf plin de sânge, pruncul nu scotea un sunet, de parcă voia să convingă că va fi cuminte, că va trăi numai cu aer și că își va purta singur de grijă în lume. Cristian implora viață. Când a găsit-o bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru a despicat cuibul și nimicul, ca un ghem fără capete, i s-a rostogolit în suflet. Noapte. Cazarmă. Dormitor. 24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe loc repaus), 24 de morți suprapuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amânată. Trupul, ca o stâncă legată de piciorul muntelui, aproape că se prăbușește în neant; viața încă mai numără sângele leneș al somnului. (Se tace.) În zori, liniștea trece prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor mai rău decât durerile facerii; înserările desfac, diminețile adună, limpezesc. Diminețile sunt ca apele din fântâni neumblate, nebântuite nici măcar de lună. Când ploua toată noaptea, apa fântânii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]