593 matches
-
ANEGROAIE (1955-1993) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Singurătate de înger Ani și ani petrecuți într-o singurătate de înger într-o cameră unde obscuritatea nu s-a pierdut într-o cearcăn de tristețe ca într-o pupilă obosită și acest poem l-am găsit singur alături statornic în așteptarea răsăritului a zgomotului pașilor pe trotuar a pașilor prezenți venind și pierzându-se pe străzile inundate de rouă a lumii pierzându-se
POEZIA DINCOLO DE MOARTE: MARIA ANEGROAIE (1955-1993) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340325_a_341654]
-
care în așteptarea admiterii la universitate venise la muncă în Italia, să-și poată adună muncind, banii necesari pentru taxele universitare. Doctorul Bruno era vizibil răvășit, în urma discuțiilor și interviurilor îndelungi la care asistase. Era palid și avea în jurul ochilor, cearcăne adânci. În ultimele ore se gârbovise și părea că îmbătrânise deodată cu mai mulți ani, sub povară teribilelor vești cei parveniseră, lovindu-l în adâncul inimii sale de părinte. Tocmai aflase despre violul suferit de fiica sa. Pericolul era departe
SECRETE DUREROASE( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340096_a_341425]
-
este liedul 25, în care poetul dorește să intre în comuniune cu natura, abordând motivul fântânii, ca simbol al creației eterne, în armonie perfectă cu cosmosul: „Aș putea să fiu o fântână/ în care luna-și spală trupul/ moțăit în cearcănele copacilor”. Cu astfel de imagini lirice, superbe, putem spune (vorba d-lui acad. Păun) că poetul domnișan se ia „la braț cu Eminescu”... Imaginați-vă imaginea lunii care își spală trupul moțăit, în oglinda limpede a fântânii ! Ca să nu mai
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
de imagini lirice, superbe, putem spune (vorba d-lui acad. Păun) că poetul domnișan se ia „la braț cu Eminescu”... Imaginați-vă imaginea lunii care își spală trupul moțăit, în oglinda limpede a fântânii ! Ca să nu mai vorbesc de metafora „cearcănele copacilor”...Se simte,iată, curgând lirismul poetului prin apa vie a sufletului și prin tinerețea spiritului său. Dorința poetului de a deveni fântână sau de a deveni lacrimă presupune o limpezire a gândurilor, claritate spirituală, puritate sufletească... Poetul se dorește
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CEARCĂN DE CULORI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1545 din 25 martie 2015 Toate Articolele Autorului Adorabilă iluzie! Ce mirabile comori! Ce teribilă confuzie Acest cearcăn de culori. Azvârlit din zare-n zare, Din nadiruri spre zenit, Peste
CEARCĂN DE CULORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341015_a_342344]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CEARCĂN DE CULORI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1545 din 25 martie 2015 Toate Articolele Autorului Adorabilă iluzie! Ce mirabile comori! Ce teribilă confuzie Acest cearcăn de culori. Azvârlit din zare-n zare, Din nadiruri spre zenit, Peste râuri, peste mare'n Răsărit sau asfințit Îl privim cumva anume, Zâmbete-i sacrificăm, Îi uităm chiar propriul nume, Cântece îi dedicăm. Este-o pură zămislire După'negurații
CEARCĂN DE CULORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341015_a_342344]
-
zare, Din nadiruri spre zenit, Peste râuri, peste mare'n Răsărit sau asfințit Îl privim cumva anume, Zâmbete-i sacrificăm, Îi uităm chiar propriul nume, Cântece îi dedicăm. Este-o pură zămislire După'negurații nori, Și rămâne-o amăgire Acest cearcăn de culori. Omenească-i rătăcirea Împlinirii'ntr-o scânteie. Și s-ascunzi nefericirea'n Iluzorii curcubee. Volumul "100 de gânduri" Referință Bibliografică: Cearcăn de culori / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1545, Anul V, 25 martie 2015. Drepturi
CEARCĂN DE CULORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341015_a_342344]
-
chiar propriul nume, Cântece îi dedicăm. Este-o pură zămislire După'negurații nori, Și rămâne-o amăgire Acest cearcăn de culori. Omenească-i rătăcirea Împlinirii'ntr-o scânteie. Și s-ascunzi nefericirea'n Iluzorii curcubee. Volumul "100 de gânduri" Referință Bibliografică: Cearcăn de culori / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1545, Anul V, 25 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CEARCĂN DE CULORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341015_a_342344]
-
duminică devreme, să mai prindă ceva din șoseaua liberă. Știa că după amiază se va circula bară la bară ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, mustața era nearanjată, ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu știu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe față și va ieși de sub duș, să fie altul. Peste puțin timp împlinea patruzeci de ani. Când au trecut patru decenii din viața
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
de adăugat? Doamna Lungu Lenuș: Da, faptul că nu mă consider întocmai așa, fiind o creatoare de frumos...! Dar ești drăguț, mulțumesc! Comentarii? JFie că sunt ereditare, ori o problemă temporară a organismului sau pur și simplu semne de oboseală, cearcănele, micul nostru coșmar cotidian, pot fi „păcălite”. În mod normal, pielea din jurul ochilor este mai întunecată. Acesta este și motivul pentru care folosim farduri mai întunecate în preajma genelor... V.M.-Pentru ca tot susțineți în multe feluri Frumosul, respectiv pe acela
INTERVIU CU DOAMNA CE ADUCE UN PLUS FRUMOSULUI, DOAMNA LUNGU LENUŞ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341880_a_343209]
-
unde lungi De dorul nației române Că-ți vine auzind, să plângi Promit atâtea lucruri bune Că n-ai tăria să-i alungi Latră dulăii la tribune Pe unde scurte și pe unde lungi Au cele mai moderne strune Fac cearcăne la ochi și pungi Că prind naivii să se-adune Cu pantalonii scurți sau chiar mai lungi Latră dulăii la tribune... Referință Bibliografică: Latră dulăii la tribune / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 556, Anul II, 09 iulie
LATRĂ DULĂII LA TRIBUNE de ION UNTARU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341961_a_343290]
-
ști ceea ce nici eu nu știu dacă poți să pleci de unde nu ai fost niciodată ochii mi se despart de buzele frunză când te întreb poți tu să pleci ca și cum te-ai întoarce de undeva de unde nu ai fost am cearcăne pe timpane am râuri care îți strigă furios poți tu să pleci atât spune poți să pleci de unde nu ai fost niciodată Referință Bibliografică: De unde nu ai fost / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 743, Anul III
DE UNDE NU AI FOST de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342346_a_343675]
-
decât cu tine! Și mi-am zis mereu că mai rău decât atâta nu se poate, dar uite că viața a ținut cu orice preț să mă contrazică, eșuând de fiecare dată. Cinci copii în total, trecut fărămițat, riduri și cearcăne din cele mai timpurii, șomaj înaintea pensiei, vinde casa, plătește datoriile și cumpără repede cu diferența o casă undeva în lunca Dunării, pensie cam treisute treizeci si trei de dolari, după reajustare se înțelege. Asta ca să-ți dau o idee ceva mai
CĂLUGĂRUL de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342545_a_343874]
-
nici de vedenii am același gând să te găsesc să te înfloresc primăvară că șiciresii să te pocnesc că și mugurii să te hrănesc din piatră de moară să-mi usuc genele la uscător în nuanțe să iți smulg fragile cearcăne să te îmbib în cerneală ochilor mei ș-apoi să îi închid să te înfășor în hârtii de valoare cu gust de timp să mă adumbresc la comă lui cărunta Referință Bibliografica: FRUMUSEȚEA TA M-A OBOSIT PLECÂND / Florica Ranta
FRUMUSEŢEA TA M-A OBOSIT PLECÂND de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342709_a_344038]
-
Nimic și nimeni nu-ți poate sta în cale. Doar tu ai puterea să te temperezi, dar nu o faci, iubești cu sufletul și inima înainte, dăruiești și ce nu ai de dăruit, te cheltui inutil uneori, în nopți cu cearcăne vineții și trupuri mistuite. Apoi, mai târziu în viață, când toate se par a fi așezate, piese de puzzle pe cale de-mbinare perfectă, sufletul, ocean zbuciumat odată, se liniștește încetul cu încetul, căpătând culoarea verde-albastră a trăirii cuminți dar intense
OGLINZI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340657_a_341986]
-
se măritase cu tânărul și fermecătorul student în drept, Tobias Moisescu. Coaforul făcu în adevăr minuni. Îi revopsi părul în roșu aprins, îi adăugă un coc artificial, apoi îi aplică un make-up din cele mai eficiente, acoperindu-i ridurile și cearcănele de sub ochi. Obrajii vestejiți prinseră culoare. Linda întinerise cu douăzeci de ani. Dacă nu cu ceva în plus. Acum se va putea mărita din nou... Cu Tobias, bineînțeles! Comandă un taxi, ceru șoferului să ia viteză! Era nerăbdătoare să ajungă
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
vioară. Copacul era foarte mândru să simtă faima copilului său, faima cântecului său măiestru. Era copilul său, nu o vioară ... ci o ființă vie, cu sufletul în formă de corzi, alintate de arcușul melodiilor ei desăvârșite. Timpul trecea, secundele lustruiau cearcăne adânci peste trupul de lemn al viorii. Dar, cu cât timpul trecea, cu atât sunetul ei era mai clar, căpătând o vibrație arhaică, de un farmec aparte. Era minunată vioara! Era iubită și admirată. Peste timp, liniștea profundă a teatrului
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
Pe sticlele murdare ale geamurilor aleargă știrile. Trebuie să fim informați! Din două în două stații ni se amintește că trăim în orașul florilor! Din plafon, se pulverizează diverse arome. Tinere voluntare distribuie măști, pentru cei alergici. Au copilele astea cearcăne, ca niște proaspete văduve. „Te-au rezolvat?” îi șoptesc uneia, la ureche. Maternitatea “Bega” mutilează tinerele care n-au reușit să încheie un contract sau un precontract marital până la 25 de ani. N-au multe de ales, sărmanele făpturi: histerectomie
DIMINEAŢA DEVREME (POVESTIRE SF) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344406_a_345735]
-
antrenamentele copilului, dar nu văzuse pe chipul soției sale nici o urmă de satisfacție sau de superioritate asumată. Își trecuse doar mâna prin părul lipsit de strălucire, își masase ușor ochii cu buricele degetelor, ca și când ar fi vrut să își șteargă cearcănele adânci, după care intrase în bucătărie. Ascultând forfota primului concurs la care băiatul participa, Marian își dădu seama că, pe nesimțite, în inima lui se formase un glob auriu de mândrie paternă. Începuse odată cu momentul în care antrenorul îl anunțase
CAMPIONUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344012_a_345341]
-
de muncă un taxi apărut de nicăieri m-a lovit pe trecerea de pietoni. Piciorul stâng rupt la genunchi, mâna ruptă în trei locuri, a venit la spital a două zi și m-am speriat când l-am văzut niște cearcăne negre în jurul ochilor lui de catifea neagră...Durerea mea era nimic pe lângă durerea lui. M-a sărutat pe obraz dar ochii lui au rămas înghețați.Mi-am dat seama mult mai târziu că acela a fost finalul și că nimic
IUBIREA NU DA REST ! de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342728_a_344057]
-
toamna-n crângul de mesteacăn Cu frunzele și florile uscate, Cu vântul, care-ncepe-ncet a bate, Cu crengile care se dau în leagăn. Mireasma ierbii încă ne străbate Și noaptea liniștită ne apleacă-n Vise, iar ochilor le pune cearcăn, Când zorile încep să se arate. Abia atunci se potolește jocul, Când ne retragem obosiți în zile, Dar, chiar și-așa, unii nu-și află locul Și clipele se scurg iar, inutile. Doar, undeva, neostoit e focul Ce mistuie tot
TOAMNA BOGATĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342991_a_344320]
-
-i cuprinsese pe neașteptate. Au aprins țigările și au pufăit în liniște câteva minute. După două înghițituri, comisarul Olaru a rupt tăcerea. Privise în gol la primele cuvinte și regretul i se citea pe față și în ochii înconjurați de cearcăne. - Știu că nu mai am atribuțiile care să-mi justifice întrebarea, dar îți spun prietenește..., mă roade rău că nu am reușit atunci să descoperim autorul. Mă frământă încă faptul că un asemenea om este în libertate și poate face
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
sinucigașă cu concursul unui șobolan. E deșirat, chirăie femeiește, bețiv. Are culoarea fontei de inundație, a creierului birocratic. Chelește nervii însoțit de țânțari, ciumă, lume. Face găurile shakespeariene ale vieții și scuipă pe cranii în pofida lordului Ganesh. Greierii, luna cu cearcăn, stelele în rut de rouă și ademenire postumă. Săgeata de os pătrunsă prin maxilar până la creștet. Orăcăitul canistrelor de lapte cu zorii. Adormiții în brun șobolan, moloz existențial, pomadă harijană cu vis de film și scuter. Bătrânii întinși, dezavuați, templele
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
Zbihli i se putea citi tristețea și neliniștea pe față. Nu era nevoie să-i cunoști motivul ca să-ți dai seama că este o persoană în suferință. Parcă era un bolnav de pancreatită. Era încordată, cu umerii căzuți, tristă, cu cearcăne la ochi ca după plâns, și cu mersul nesigur. Când profesorul Condurache a trecut pe lângă ea, doar a strâns-o de mână în tăcere transmițându-i astfel solidaritatea sa și că este la curent cu evenimentele din familia ei, pășind
ROMAN , CAPITOLUL NOUĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377514_a_378843]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎN ULTIMA CASĂ A PĂCII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului (dedicată poetei Shanti Nilaya) În ultima casă a păcii Mi-e sufletul plin de senin, Din cearcăn de ploi izvorăște Lumina, zâmbind opalin. Se-adună fiori pe retină. Sub cerul cu poartă de-azur, Solstiții îngăduie stelei Să cearnă nisipul ei pur. Iubirea se-ntrece-n vibrații, Salvată de fulgi care dor, Pe rana din cuget adoarme
ÎN ULTIMA CASĂ A PĂCII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378388_a_379717]