502 matches
-
Filimon (1976), Micul Eyolf (1967), adaptare radiofonică după H. Ibsen, Peripețiile lui Nils Holgersson (1969), după Selma Lagerlöf, Crispin, rivalul stăpânului său (1986), după Lesage. Cele câteva piese originale - unele pentru teatrul de păpuși - par simple divertismente. Se reține, totuși, Ceasornicarul revoluției sau Beaumarchais la St. Lazar (1982), prin intermediul căreia autorul face să răbufnească suferințele și privațiunile trăite în închisorile comuniste. În studiile și eseurile reunite în Stilistica spectacolului. Elemente de stilistică antropologică în teatru (1985), R. încearcă să fundamenteze „stilistica
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
înțeleagă ușor izbucnirea aceea de bucurie. În mintea lui, vorbele lui Marelst păstrau o cadență gravă și densă, în care era cu neputință să introduci fie și un crâmpei de glumă. Apărea în povestirea aceea tatăl lui Marelst, un tânăr ceasornicar din Vitebsk, care ieși într-o zi din prăvălie și trânti de pavaj o pendulă grea, băgată într-o cutie din lemn de acaju, apoi, plângând, începu să calce în picioare cioburile de sticlă. Oamenii îl crezură nebun. Într-un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Masa cu oglinzi, sub semnul revenirii stă mirajul numit de cineva „apa celor fără de viață”. Iar în Ploaia și biserica pe roate, toată narația se rezumă la repetarea unui text pe care nu numai povestitorul (Popescu), ci și ascultătorul său (ceasornicarul Schwartz) îl știu deja pe de rost. Opera lui B. este construită pe principiul reiterării, al repetiției, al circulației și al prefacerii, alcătuind un spațiu unitar textual și omogen stilistic și tematic. Un univers al istorisirii, născătoare deopotrivă de Lume
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
discursului personal în proza românească, o formă narativă marcată de complexul genezei târzii, orgolios și programatic compensată între războaie, când se consacră și modelele genului. Evidentă deja în primul volum, înzestrarea criticului de a demonta cu precizie și finețe de ceasornicar mecanismele literarității devine dominantă în Caragiale sau Vârsta modernă a literaturii (1976), carte de referință în poetica românească. Ea urmărește în principiu două direcții. Mai întâi, lupta lui Caragiale cu retorismul romantic: demontarea și denudarea procedeelor uzate, compromise, care confirmă
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
fiind întoarsă spre perete... ea nu are nici o vină... ea nici nu cunoaște ceasul, nu se joacă cu ceasul adulților, nici măcar nu s-a uitat la el... Dar vocea unchiului răsună și azi în ureche, ca și atunci: -Mergem la ceasornicar, el poate să ne spună, de ce s-a stricat ceasul meu, bun de o viață, și ne poate spune și cine l-a stricat! O tristețe nemărginită o cuprinse pe fetiță, rudele n-aveau încredere în ea, au smuls-o
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și ne poate spune și cine l-a stricat! O tristețe nemărginită o cuprinse pe fetiță, rudele n-aveau încredere în ea, au smuls-o din lumea pitorească a frunzelor darnice de o mie de culori... Oare ce va spune ceasornicarul? Ea știa precis că nu umblase cu ceasul, dar oare ceasornicarul, care e mare specialist, nu va declara totuși, că ea e de vină?! Și în cazul acesta cum își poate dovedi nevinovăția?! Specialistul pe loc a reparat ceasul și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nemărginită o cuprinse pe fetiță, rudele n-aveau încredere în ea, au smuls-o din lumea pitorească a frunzelor darnice de o mie de culori... Oare ce va spune ceasornicarul? Ea știa precis că nu umblase cu ceasul, dar oare ceasornicarul, care e mare specialist, nu va declara totuși, că ea e de vină?! Și în cazul acesta cum își poate dovedi nevinovăția?! Specialistul pe loc a reparat ceasul și a mormăit ceva despre trecerea anilor, și de fapt, timpul era
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Doar... chestii. Închisei jurnalul. Nu te-am văzut niciodată prin școală. Eu sunt Marcela. Încântat, zisei luându-i mâna și sărutându-i-o protocolar. Vladimir Chronosi. Chronosi... bizar nume. Da, cam e. Vine de la îndeletnicirea mea. Și care e aceea? Ceasornicar? încercă ea să mă ia peste picior. Hm... eu mă ocup cu studiul Timpului. Deveni serioasă. Zău... și cât de complicat e? Destul de... Trenul se opri și se auziră două clinchete metalice. Convoiul feroviar se urni din nou. Eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și prin Toledo, ba mai mult, fuseseră primiți de Papa de la Roma. Velasco începu din nou să stea de vorbă cu omul. Acesta râse mândru, arătându-se încântat că lumea dimprejur îl asculta. Tinerii japonezi au trecut pe la casa bătrânului ceasornicar Toriano din acest oraș și au fost tare bucuroși. Spune că pe atunci era ucenic în casa bătrânului. Omul între două vârste își dezveli dinții galbeni și dădu de nenumărate ori din cap, arătându-se cu degetul. Solii mai aflară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
reasambla după schema mintală pe care o uitasem complet! Speram să fi fost convingător, dar cum privirea lor mă asigura de contrariu, am hotărât că voi duce eu însumi ceasul la reparat, fără nici o plată, deoarece am eu un prieten ceasornicar care o să-l pună la punct. Bineînțeles că nu cunoșteam pe nimeni dar îmi trecuse prin cap că puteam împușca doi iepuri dintr-un foc. în camera de la cămin, Stelică, un coleg mai mereu somnoros, își instalase deasupra patului o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
spre apropiata prăpastie... Patruzeci de ani! Ce urât, ce vulgar sună cuvintele astea! Ce dospit! O firmă proaspătă, scrisă cu cerneală pe o hârtie cenușie, li- pită de geamul unei căsuțe, vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. Am intrat să-mi schimb sticla de la ceas, plesnită acum câteva zile. Haim Duvid, ceasornicar din Pașcani, și-a adus nevasta la băi și, ca să nu stea degeaba, își exercită meseria, dar cu intermitențe mari, serviciile lui fiind cerute rar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
O firmă proaspătă, scrisă cu cerneală pe o hârtie cenușie, li- pită de geamul unei căsuțe, vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. Am intrat să-mi schimb sticla de la ceas, plesnită acum câteva zile. Haim Duvid, ceasornicar din Pașcani, și-a adus nevasta la băi și, ca să nu stea degeaba, își exercită meseria, dar cu intermitențe mari, serviciile lui fiind cerute rar de cele vreo sută de ornice câte a socotit el în Bălțătești. Haim Duvid e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
său. (Fiecare târg din Moldova are un filozof evreu.) Îl arată și înfățișarea: mic, slab, palid, cu barba neagră mătăsoasă, chel până la jumătatea capului, cu fruntea înaltă, acoperită de o piele galbenă subțire, brăzdată de încrețituri fine. De altfel, toți ceasornicarii sunt mai mult sau mai puțin filozofi. (Își aleg meseria din cauza firii lor? Ori devin filozofi din cauza meseriei?) Ceasornicul, angrenaj de forțe, "lecție" de determinism - cu sistemul lui de sori strălucitori, cu palpitul spiralei nelămurit și sur închipuind o nebuloasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în-drăznește, din complex al neputinței, din lașitate ori exces de luciditate, e altceva. Naratorul în nici un caz nu urmărește să bagatelizeze personajul, dovadă sunt și cele câteva referințe fugare despre succesul bărbatului: dna Timotin și maica arhondară îl simpatizează, soția ceasornicarului Duvid, când pleacă din stațiune, "plîngea (...) probabil și după mine." (p. 122). Faptul, esențial, ca o femeie fermecătoare precum Adela se îndrăgostește de el confirmă cel puțin această atitudine a naratorului față de personaj. Deci creditabilitatea naratorului nu poate fi pusă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și atunci veți ști că este legat de cineva cu probleme, alteori vor zâmbi și vor vrea să se rotească asemeni dansului ielelor din păduri. Suntem medici de mecanisme ciudate. Noi inventăm cu fiecare mișcare precizia proverbială... Pe vremuri, meșterii ceasornicari făceau într-o viață doar câteva ceasuri, dar ei știau să-l compună de la un capăt până la altul. Erau și bijutieri și mecanici, fizicieni dar și alchimiști în același timp. Azi e totul mai simplu și breslele sau divizat. Unii
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Cât suflet puneți, atâta viață vor avea... Îl ascultam fascinat și încercam să văd printre roțile zimțate, locul unde ceasul își are inima ascunsă. Eu aveam suflet și-l risipisem până azi de aiurea. Mă gândeam că voi deveni un ceasornicar special și că lumea întreagă din oraș, în scurt timp, mă va căuta doar pe mine. Eram acolo de o singură zi și deja aveam vise cât pentru o viață întreagă. Aveam un drum pe care să merg, în care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din care făcea parte. Discotecile organizate în clubul școlii deveniseră o provocare. La început stătuse, ca mai toți, pe marginea ringului de dans urmărind retras cum se desfășurau lucrurile. În mod obișnuit, cercurile se formau între elevi din aceeași clasă. Ceasornicarii și bijutierii erau cei mai norocoși fiindcă aveau cele mai multe fete. În clasa lui erau doar două, dar erau mai băiețoase decât mulți dintre tipii de pe acel ring, așa că era hotărât să pună mâna pe cea mai tare tipă din școală
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o măicuță... Sâmbăta de dans... Nu era înnebunit după zbenguială, dar bluesurile îi ofereau șansa de a se apropia de fete, de-a le vorbi și de a le cunoaște cât de cât. La un moment dat, văzu cum cercul ceasornicarilor începu să se subțieze. Dana, prietena lui de ochii lumii, suferea tăcută în cameră, privindu-și de pe geam colegii. Oare câte fete mai știu azi ce înseamnă un pachet de vată între picioare, într-o sală cu muzică bună și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tăcută în cameră, privindu-și de pe geam colegii. Oare câte fete mai știu azi ce înseamnă un pachet de vată între picioare, într-o sală cu muzică bună și prieteni dornici de distracție? Petruș se plictisea singur, așa că luă urma ceasornicarilor. În imediata apropiere a porții de la intrarea în școală, se încinsese o bătaie în toată regula între țiganii autohtoni și câțiva puști din internat. Lângă un gard, cu capul spart, zăcea paznicul inconștient. Era un om în pragul pensionării, nepregătit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pentru astfel de situații, un om blând, care te ducea cu gândul la bunici. Un tip blond, îmbrăcat în haine de piele întoarsă de culoare maronie, era cel mai violent. Lovea și fete și băieți laolaltă. Kyta, cel mai masiv ceasornicar, era ocupat cu un alt țigan care avea în mână un cuțit lung cât o sabie. Rupsese o scândură dintr un gard vecin și căuta să țină la distanță agresorul. Lângă ghereta portarului eram eu. Cu calm, încercam să-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să-mi pocească mutra, era dreptul lui. Mă Întorceam spre librărie, cînd am băgat de seamă că cineva mă urmărea din dreptul unui portal de pe partea cealaltă a străzii. La Început m-am gîndit că era vorba de don Federico, ceasornicarul, Însă mi-a fost de-ajuns o singură privire ca să constat că era vorba de un individ mai Înalt și mai solid. M-am oprit să mă uit și eu la el și, spre surprinderea mea, el Își Înclină capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico Flaviá, am băgat de seamă că ceasornicarul ieșise În prag să privească răpăiala. Încă i se vedeau pe chip cicatricele rămase În urma trecerii pe la chestură. Era Îmbrăcat Într-un costum impecabil din lînă cenușie și ținea În mînă o țigară pe care nu se deranjase s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de lumînări, ca Într-o cameră de veghe. Chipul lui Fermín s-a ivit la dreapta mea. ZÎmbea, Însă chiar și În plin delir i-am putut ghici neliniștea. Alături de el, În picioare, l-am deslușit pe don Federico Flaviá, ceasornicarul. — Se pare că-și revine, Fermín, zise don Federico. Ce-ar fi să-i pregătesc o supiță ca să-și vină În simțiri? — Nu i-o prinde prea rău. Dacă tot faci asta, ai putea dumneata să-mi pregătești și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ne-ar fi iertat. Don Anacleto și-a părăsit catedra de la institut și acum se dedică În exclusivitate poeziei erotice și gloselor sale de pe contracoperte, mai monumentale ca oricînd. Don Federico Flaviá și Merceditas s-au mutat Împreună după ce mama ceasornicarului a murit. Alcătuiesc o pereche arătoasă, deși nu lipsesc invidioșii care dau asigurări că năravul din fire n-are lecuire și că, În unele seri, don Federico mai face cîte-o escapadă, dichisit ca o balabustă. Don Gustavo Barceló a Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Machedon biv vel sulger, ispravnic de Curte “Un loc domnesc ce s-au aflat slobod, lângă poarta Curții cei Vechi, subt ceasornic, adecă la fața Uliței Mari, de cătră temniță, ce iaste în zidul Curții Vechi și în dugheana unui ceasornicar neamț, ce au avut și el danie de mai înainte”. Hotarnicul spune că acest loc a fost drum ce mergea la “Poarta Căzacilor și marginea uliții din dos,... se numește Ulița Temniței”. Despre “temniță” aflăm și din “Un ispisoc din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]