504 matches
-
prăbușească. Un măreț dublu general mi se alcătuia în fața ochilor minții. Cât despre dublul meu, întâlnirea fusese prea animată și în strânsoarea nevoilor, prea scurtă, ca să-l fi întrebat ce meserie învârtește, ce profesie onorează? Cârpaci, cu atelier la demisol? Ceasornicar, cu chilie la stradă? Dascăl, după aspectul înfrigurat, în școli neîncălzite? Și mi-a părut rău că nu l-am poftit în fața ușii mele, să-i trec o pereche de ghete, odată ce purtăm același număr la pantofi, o țoală mai
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
demonstrativului. De aceea, pe anumite nivele, povestirile suferă prin aglomerarea informațiilor ce conduc la ideile de criză a spiritului și, mai ales, a imaginației captive. În schimb, lăudabil este în Jocul... felul în care se dezvoltă, întotdeauna cu minuțiozitate de ceasornicar, terorile magicului prelungit în psihologia terorii. La urma urmelor, Varujan Vosganian e un moralist ce așteaptă revoluții pe măsură. Întreg volumul, poate tocmai de aceea, refuză orice fuziune cu adevărat vindecătoare. Iubirile fiind, fără excepție, crude, iluzorii (suferința e obligatorie
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
cînd pe la moschee, măcar ca să zică Salam alecum, să se îndemne pețitorii. În ciuda melancoliei lui Tefik din timpul Ramadanului, nu s-a înființat nici un pețitor la el acasă cînd a început Bairamul. În schimb îi bate la poartă Zizi, băiatul ceasornicarului. Îl invită în casă cu gîndul că l-a trimis ceasornicarul să arvunească de pe-acum o curcă pentru petrecerile lor de Crăciun și de Anul Nou. Zizi era student la litere și filosofie și publica versuri în gazetele din
Zizi și Radie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7697_a_9022]
-
pețitorii. În ciuda melancoliei lui Tefik din timpul Ramadanului, nu s-a înființat nici un pețitor la el acasă cînd a început Bairamul. În schimb îi bate la poartă Zizi, băiatul ceasornicarului. Îl invită în casă cu gîndul că l-a trimis ceasornicarul să arvunească de pe-acum o curcă pentru petrecerile lor de Crăciun și de Anul Nou. Zizi era student la litere și filosofie și publica versuri în gazetele din București. Cel puțin așa se lăuda. De sărbători își învita acasă
Zizi și Radie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7697_a_9022]
-
curcă pentru petrecerile lor de Crăciun și de Anul Nou. Zizi era student la litere și filosofie și publica versuri în gazetele din București. Cel puțin așa se lăuda. De sărbători își învita acasă colegi de facultate, poeți și ei. Ceasornicarul care de-abia făcea față cheltuielilor zilnice, și el cu coada pe sus, se împrumuta de unde putea, să aibă Zizi și colegii lui ce mînca și ce bea în timpul discuțiilor despre mersul literaturii și al lecturilor din versurile lor cu
Zizi și Radie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7697_a_9022]
-
lui ce mînca și ce bea în timpul discuțiilor despre mersul literaturii și al lecturilor din versurile lor cu voce tare. Tefik, iubitor și el de poezie, se pregătea să-i facă o reducere pentru curcă, fiindcă, se gîndea, n-avea ceasornicarul bani de un curcan zdravăn. Deschide o sticlă de vin, cu gîndul să-i recite și el studentului niște versuri din Hafiz din Șiraz. Și Zizi, după ce ciocnesc paharul, îi spune că vrea să se însoare cu Radie. Nu tu
Zizi și Radie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7697_a_9022]
-
născuse Cocteau, a pus piatra de temelie a unui muzeu purtând numele scriitorului, care și-a deschis de curând ușile pentru public. Wunderman avea 19 ani când a cumpărat primul desen de Cocteau, dând pe el câștigul său de ucenic ceasornicar pe o lună. Pasiunea o dată aprinsă îl va determina să colecționeze 2000 de piese aparținând lui Cocteau, fie opere ale acestuia, fie având o legătură cu viața maestrului. În anii 90, a creat un mic muzeu Cocteau la Los-Angeles, pentru ca
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
Sighișoarei. De altfel, acest turn nu a reprezentat emblema unei bresle, fiind destinat de la bun început autorității publice - până în 1556, a găzduit Sfatul orașului. De existența ceasului din turn se amintește în documente certe abia în anul 1648, când maestrul ceasornicar Johann Kirschel îl modernizează, astfel încât să anunțe și sferturile de oră. Tot el i-a montat orologiul și un mecanism care punea în mișcare 7 figurine sculptate, semnificând fiecare o zi a săptămânii. Distrus de flăcările unui incendiu în 1676
Agenda2004-34-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282800_a_284129]
-
o sferă înfățișând astrul nopții. Clădirea a fost începută în 1784 și terminată șase ani mai târziu, în stilul barocului târziu, lucrările fiind supravegheate de arhitectul Jacob Edner. De Biserica cu Lună se leagă și numele lui Georg Rueppe, un ceasornicar genial care a montat mecanismul ce arată fazele Lunii. Acesta a suferit persecuții religioase, murind în închisoare, deoarece clericii acelor vremuri nu admiteau existența unui astfel de aparat „diavolesc”. Cu toate acestea, din 1793, mecanismul „ereticului” Rueppe continuă să arate
Agenda2006-24-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/285065_a_286394]
-
o chiar undă de teroare prin spectatorii nepreveniți? Atât frații Lumière cât și Georges Méliès își dovedeau capacitatea uluitoare de a inventa, pentru că elogiul lui Scorsese se îndreaptă către regizorul care inventează aparate, regizorul care construiește mașini, mecanisme, asemeni unui ceasornicar. Ceasornicarul începuturilor cinematografului n-a fost însă Méliès, ci mai degrabă cuplul format din August și Louis Lumière, care însă nu au crezut în invenția lor cea mai importantă și nici nu i-au dat prea multe șanse de supraviețuire
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
chiar undă de teroare prin spectatorii nepreveniți? Atât frații Lumière cât și Georges Méliès își dovedeau capacitatea uluitoare de a inventa, pentru că elogiul lui Scorsese se îndreaptă către regizorul care inventează aparate, regizorul care construiește mașini, mecanisme, asemeni unui ceasornicar. Ceasornicarul începuturilor cinematografului n-a fost însă Méliès, ci mai degrabă cuplul format din August și Louis Lumière, care însă nu au crezut în invenția lor cea mai importantă și nici nu i-au dat prea multe șanse de supraviețuire. În
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
tineri, Hugo și Isabelle (Chloë Grace Moretz), fina celor doi Méliès, Papa Georges (Ben Kingsley) și Mama Jeanne (Helen McCrory), regizorul și fosta actriță din filmele sale. Aceste două lumi sunt literatura și filmul. Hugo a citit puține cărți, tatăl ceasornicar i-a lăsat însă talentul pentru a repara lucruri și de a anima mecanisme, precum robotul pe care-l are în custodie, iar o moștenire a Renașterii acest mecanoid care desenează când de la el se așteaptă să scrie. Dacă Hugo
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
manuale) în momentul de față. Bolovanul liric din burta epocii consumiste va fi rejetat cu o acută criză de fiere. Este pentru noi o probabilitate insuportabilă, extrem de greu imaginabilă. Poetul este, în lumea consumistă, relicva altei epoci, așa cum sunt dantelăresele, ceasornicarii, autorii de epopei sau autorii de panegirice, cronicarii și rapsozii. Poezia devine, în epoca supremației mass-media și a divertismentului, o curiozitate din categoria antichităților. Poezia este o modalitate de exprimare mult prea lentă, absconsă și alambicata pentru viteza și eficiența
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
club, cât și la echipa națională. De ce spun că Gică Popescu are, mai mult decât ceilalți condamnați, circumstanță agravantă? Fiindcă notorietatea, gloria, celebritatea, nu sunt, nu trebuie să fie, niște privilegii cu beneficii egocentriste. Căci dacă pe brutar sau pe ceasornicar nu-i cunoaște nimeni, pe Gică Popescu îl cunosc toți. Și asta, prieteni, devine o obligație. Conștiința este cea care te împinge să folosești notorietatea pentru a oferi un exemplu. Pentru a redresa această planetă în care miliarde de oameni
"Dar oare Gică Popescu e un erou? Cu ce e mai presus decât un brutar?" () [Corola-journal/Journalistic/74357_a_75682]
-
de sute de milioane de euro. Să folosești faptul că ești celebru pentru a transmite mesaje pline de umanitate, de pacifism. Să fii un exemplu. Pentru asta. Nu pentru bișniță alături de niște mafioți. Pe de altă parte, dacă brutarul sau ceasornicarul ar fi făcut bișniță și ar fi fost condamnați, ne era egal cu zero și nu ar fi știut nimeni. Fiind Gică Popescu, o lume întreagă a auzit în aceste zile despre România... De asta consider eu că, deși pedeapsa
"Dar oare Gică Popescu e un erou? Cu ce e mai presus decât un brutar?" () [Corola-journal/Journalistic/74357_a_75682]
-
bruscă și nici lipsită de semne prevestitoare. A început conștiincios cu o carte de rigoare biologică, Gena egoistă (1976) a cărei continuare în același diapazon avea să fie Fenotipul extins (1982), pentru ca apoi, ca prim semn de apostazie, să scrie Ceasornicarul orb (1986), op inteligent prin care repudia ideea unui creator în genere, ca să termine cu un franc acces de febră ateistă - Dumnezeu: o amăgire (2006) -, un puseu de recalcitranță prin care avea să-și ridice în cap nu doar gînditorii
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
de 16,90 m, iar turnurile au o înălțime de 35,5 m. Primul rând de clopote pentru dom a fost turnat în 1763, în atelierul din Buda al lui Joseph Steinstock. Orologiul din turn, montat în 1764, este opera ceasornicarului timișorean Martin Kidl. După cum reiese dintr-o scrisoare adresată de episcopul Franz Engl Graf von Wagrain administrației ținutului, în 1767, lucrările la amvon, orgă, construcția altarului principal și finisarea altarelor laterale nu erau terminate. Deși catedrala era doar pe jumătate
Agenda2003-16-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280929_a_282258]
-
în popor drept „apă neagră”. Privirea obturată nu lasă loc adevărului, iar Ștefan înțelege, doar în clipa morții, propria orbire, de dinainte de boală. Viziunea lumii e scindată și impură, ca istoria. Așadar, sensuri multiple, orchestrate de scriitor cu precizie de ceasornicar. În Apă neagră, problema autocrației duce la soluționarea crizei oricărei istorii. De la comunitate la familie, toți trăiesc același sentiment, numai că acționează rareori, și atunci metaforic. De pildă, Ștefan Moise, bolnav, alege să dreseze câini, pentru ca astfel să exerseze autoritatea
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
Lizeanu și se urcă în cele din urmă într-un tramvai, cu gândul de-a se întoarce acasă la Ticu. Pe drum îi veni însă ideea că n-ar fi stricat să-i facă o vizită și lui Mișu Leibovici. Ceasornicarul din Calea Văcărești l-ar fi putut ajuta dacă nu în alt fel, măcar cu niște sfaturi. În chip mai puțin obișnuit, găsi atelierul ceasornicarului închis și, după ce bătu de câteva ori, fără ca cineva să-i răspundă, dădu să plece
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
ideea că n-ar fi stricat să-i facă o vizită și lui Mișu Leibovici. Ceasornicarul din Calea Văcărești l-ar fi putut ajuta dacă nu în alt fel, măcar cu niște sfaturi. În chip mai puțin obișnuit, găsi atelierul ceasornicarului închis și, după ce bătu de câteva ori, fără ca cineva să-i răspundă, dădu să plece. Atunci însă ușa din fundul atelierului se deschise încet și în cadrul ei se ivi Mișu Leibovici. “A, domnul Stelian, poftim, poftim!” îl întâmpină evreul, cu
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
v-am pierdut de mușteriu”, vorbi el vesel. “Așa-i spuneam și neveste-mii, Avram să-i dea sănătate și să n-o-ndepărteze de la sânul lui: “Să știi, dragă Salomio, că domnul Stelian și-o fi găsit vreun Ivan ceasornicar, de când și-a luat ceasul ăla care merge după ora Moscovei”. O-ho-ho...” “Ba deloc!” îl contrazise Stelian, zâmbind și el. “Ceasul meu, după cum știi bine, nu merge decât după ora României și de reparat îl repari numai dumneata”. “Ei, așa
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
rele!...” Nu cumva am venit într-un moment nepotrivit?” vru să știe Stelian, oprindu-se în pragul ușii următoare, din dosul căreia răzbăteau mai multe glasuri. “Nu-i nici un deranj. Musafirilor mei o să le facă plăcere vizita dumitale!” îl asigură ceasornicarul. Deschizându-i larg cea de-a treia ușă, îl lăsă ca să intre primul. Salonul era plin de lume. O duzină de persoane - bărbați și femei, tineri și mai vârstnici, dar și câțiva copii - stăteau pe scaune în jurul unei mese mari
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
mari și discutau cu însuflețire despre arestările operate în rândul militanților sioniști. Tăcură însă brusc cu toții, cu ochii îndreptați circumspect înspre ușă, în clipa când Mișu Leibovici îl introduse în încăpere pe musafirul său. “Domnul Teodorescu, prietenul nostru”, vesti ceremonios ceasornicarul, oferindu-i lui Stelian chiar scaunul său dintr-un capăt al mesei și aducând pentru sine un modest taburet, aflat într-un colț. Stelian își scoase pălăria și-i salută pe cei aflați în încăpere. Printre ei îl recunoscu mai
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
din celălalt capăt al mesei, un bărbat solid și cu fața expresivă, îmbrăcat într-o uniformă ofițerească de culoare albastră, care îi venea ca turnată. Stelian nu-l recunoscu pe loc, dar bănui că trebuia să fie unul din băieții ceasornicarului. Mișu Leibovici interveni, ca să-l lămurească. “El e Aronică. Băiatul meu care-a stat la Moscova pe timpuri, după ce autoritățile române l-au schimbat cu niște basarabeni. Acum e colonel în Securitate. Poate-ai auzit de el?”...” “Colonelul Sticlaru”, completă
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
ea au găzduit fără să știe pe îngeri, dar nu vă uitați cu bunătate la această femeie, cîtă vreme poartă în pieptu-i preludiul nopții acum, la sfîrșitul veacurilor ce iar au început spre a nu sfîrși vreodată eu voi fi ceasornicarul de mentisme, ca întotdeauna, Rabbi, și voi rosti răspicat auditoriului că este abia ora patru fără cinci și că oricine este liber să mă cunoască așa cum sînt, fără formă și fără apetit pentru halucinație, de la cel mai mic pînă la
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]