265 matches
-
una la patru ore . 4. 3 Contraindicații • Hipersensibilitate la substanța activă • Hipersensibilitate la oricare alt medicament antibacterian carbapenemic • Hipersensibilitate severă ( de exemplu reacție anafilactică , reacție cutanată severă ) la oricare alt tip de medicament antibacterian beta- lactamic ( de exemplu peniciline sau cefalosporine ) . 4. 4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare Reacții de hipersensibilitate grave și ocazional letale ( anafilactice ) au apărut la pacienții care au primit antibiotice beta- lactamice . Înainte de începerea tratamentului cu Doribax , trebuie făcută o anamneză atentă privind antecedente de reacții
Ro_257 () [Corola-website/Science/291016_a_292345]
-
VERHEUGEN Vicepreședinte ANEXĂ A. În anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 (lista cu substanțele farmacologic active pentru care au fost stabilite limite maxime de reziduuri), se inserează următoarea substanță: 1. Agenți antiinfecțioși 1.2. Antibiotice 1.2.2. Cefalosporine Substanță (substanțe) farmacologic activă(e) Reziduu marker Specii de animale LMR Țesuturi țintă "Ceftiofur Suma tuturor reziduurilor care păstrează structura betalactam, exprimată ca desfuroilceftiofur Toate speciile de mamifere de la care se obțin produse alimentare 1 000 μg/kg Mușchi 2
32006R1231-ro () [Corola-website/Law/295433_a_296762]
-
S. aureus cauzează în general infecții piogene localizate, de tipul abceselor sau furunculelor, dar sunt cazuri în care poate cauza infecții sistemice, determinând uneori un tip special de septicemie, numită piemie. Tratamentul chimioterapic antistafilococic în infecțiile grave se realizează utilizând Cefalosporine de generație III si IV (Cefoperazone, Ceftriaxon, Ceftibuten, Ceftazidim, Cefepime, Cefpirome, Cefquinome), Fluorochinolone (Ciprofloxacin, Ofloxacin, Levofloxacin, Gatifloxacin, Moxifloxacin) precum și mai noile antibiotice Carbapeneme (Imipenem, Meropenem). O altă specie de Staphylococcus coagulazo-pozitivă este "Staphylococcus intermedius", un colonist frecvent al dermului unor
Staphylococcus () [Corola-website/Science/304604_a_305933]
-
auriu" la antibiotice. Efectuarea antibiogramei a devenit, astfel, obligatorie pentru toate tulpinile de "S. aureus" izolate din diverse infecții. Rezistența se instalează prin următoarele mecanisme: Aceste proprietăți conferă rezistență la toate antibioticele care au în structura lor beta-lactamine (peniciline și cefalosporine). Testarea tulpinilor rezistente se face prin testarea sensibilității la meticilină; dacă tulpinile sunt rezistente la meticilină înseamnă că sunt rezistente la toate antibioticele beta-lactaminice. Acești stafilococi se numesc stafilococi meticilino-rezistenti (Engleză: MRSA - "Methicilin resistent Staphylococcus aureus"). Antibioticele de elecție pentru
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
curativ eficient împotriva infecțiilor pneumococice. Pneumococul, la fel ca și alte microorganisme, a dezvoltat însă în timp modificări adaptative la nivelul unor structuri enzimatice, ducând la apariția de tulpini microbiene rezistente atât față de penicilină, cât și față de alte antibiotice (macrolide, cefalosporine, tetracicline, rifampicină, cotrimoxazol, cloramfenicol etc.). După 1967, răspândirea tulpinilor de pneumococ rezistente la antibiotice a redeșteptat interesul pentru descoperirea unor vaccinuri pneumococice cât mai eficiente. S-a descoperit că majoritatea infecțiilor pneumococice ale omului sunt provocate de câteva serotipuri mai
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
reprezintă opțiuni terapeutice alternative; totuși, datorită riscului de apariție a unor defecte congenitale, acestea nu sunt recomandate la femeile gravide. Rezistența la antibiotice a apărut la un număr de medicamente, incluzând macrolide, clindamicină și rifampină. Ceftriaxona, un antibiotic din clasa cefalosporinelor de generația a treia, poate fi la fel de eficientă ca și tratamentul pe bază de penicilină. Pentru neurosifilis, din cauza penetrării scăzute a penicilinei G la nivelul sistemului nervos central, la persoanele afectate se recomandă administrarea unor doze mari de penicilină pe cale
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
puncției lombare și a examinării lichidului cefalorahidian. Selectarea tratamentului inițial depinde în mare măsură de tipul bacteriei care a provocat meningita într-o anumită zonă și într-un anumit grup de populație. De exemplu, în Regatul Unit, tratamentul empiric include cefalosporine din generația a III-a, cum ar fi cefotaxima sau ceftriaxona. În SUA, unde rezistența streptococilor la cefalosporine este crescută, se recomandă ca în tratamentul inițial să se includă vancomicină. Cloramfenicolul, administrat fie independent, fie în combinație cu ampicilina, pare
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
a provocat meningita într-o anumită zonă și într-un anumit grup de populație. De exemplu, în Regatul Unit, tratamentul empiric include cefalosporine din generația a III-a, cum ar fi cefotaxima sau ceftriaxona. În SUA, unde rezistența streptococilor la cefalosporine este crescută, se recomandă ca în tratamentul inițial să se includă vancomicină. Cloramfenicolul, administrat fie independent, fie în combinație cu ampicilina, pare să ofere rezultate la fel de bune. Tratamentul empiric poate fi ales ținând cont de vârsta pacientului, de un posibil
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
semnificative. Tratamentul durează, de regulă, între șapte și zece zile, dar tot mai multe dovezi indică faptul că un tratament cu o durată mai scurtă (trei până la cinci zile) este la fel de eficient. Medicamentele recomandate pentru pneumonia dobândită în spital includ cefalosporine de generația a III-a sau a IV-a, carbapeneme, fluorochinolone, aminoglicozide și vancomicina. Aceste antibiotice sunt administrate adesea intravenos și utilizate în combinație. În peste 90% dintre cazuri, starea pacienților spitalizați se ameliorează cu antibioticele inițiale. Inhibitorii de neuraminidază
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
direct (n toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, 5 mai 1999 Pentru Comisie Martin BANGEMANN Membru al Comisiei ANEXĂ Anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se modifică după cum urmează: 1. Agenți antiinfecțioși 1.2. Antibiotice 1.2.4. Cefalosporine Substanță(e) activă(e) farmacologic Reziduu marker Specii de animale LMR Țesuturi țintă Alte prevederi "Cefchinom Cefchinom Porcine 50 μg/Kg Mușchi LMR provizorii expiră la 01.01.2000" 50 μg/Kg Piele + grăsime 100 μg/Kg Ficat 200 μg
jrc4217as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89381_a_90168]
-
tisulare, inducând eliberarea de histamină (degranulare a mastocitelor). Frecvența unei reacții la un medicament depinde, pe de o parte, de frecvența administrării acestuia și, pe de altă parte, de modul în care medicamentul acționează în organism. Anafilaxia la penicilină și cefalosporină se produce numai după formarea legăturilor cu proteinele din organism, unele legături realizându-se mai ușor decât altele. Incidența anafilaxiei la penicilină este de 1 la 2.000-10.000 de persoane tratate. Moartea survine în mai puțin de 1 din
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
000-10.000 de persoane tratate. Moartea survine în mai puțin de 1 din 50.000 de cazuri. Anafilaxia la aspirină și AINS se produce în aproximativ 1 din 50.000 de persoane. Anafilaxia la penicilină crește riscul de reacție la cefalosporine, acesta rămânând însă sub 1 la 1000. Medicamentele de generație anterioară utilizate în imagistica medicală (agenți de contrast) au cauzat reacții în 1% din cazuri. Agenții de contact de nouă generație, cu osmolaritate redusă, provoacă reacții în 0,04% din
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
antibioticele sunt utilizate mai frecvent decât ar fi de așteptat având în vedere gravitatea bolii și viteza de răspândire a acesteia. Medicamentul eritromicină (și alte medicamente, denumite macrolide) trebuie utilizate de persoane care prezintă forme grave de alergii la penicilină. Cefalosporinele pot fi utilizate de persoane cu forme mai ușoare de alergii. Infecțiile streptococice ar putea duce de asemenea la umflarea rinichilor (glomerulonefrită acută). Antibioticele nu reduc riscul apariției acestei afecțiuni. Simptomele faringitei streptococice se ameliorează de obicei, cu sau fără
Faringită streptococică () [Corola-website/Science/326337_a_327666]
-
automedicație după apariția simptomelor, apelând la medic numai dacă tratamentul inițial eșuează. Antibioticele pot fi prescrise de către medic farmacistului prin telefon. Infecțiile necomplicate pot fi diagnosticate și tratate numai pe baza simptomelor. Antibioticele orale cum sunt trimetoprim/sulfametoxazol (TMP/SMX), cefalosporine, nitrofurantoină, sau o fluorochinolonă reduc în mod substanțial timpul necesar vindecării, toate fiind la fel de eficace. Un tratament cu durata de trei zile cu trimetoprim, TMP/SMX, sau cu o fluorochinolonă este de obicei suficient, în timp ce nitrofurantoina necesită 5-7 zile. În
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
(NCI, NAB) sau cephalexin (NFSU, NFA) este un antibiotic eficace pentru tratarea unui număr de infecții bacteriene. Se administrează pe cale orală și este activ împotriva bacteriilor gram-pozitive și a unora dintre bacteriile gram-negative. Face parte din prima clasă de cefalosporine și are o activitate similară cu alte antibiotice din clasa β-lactam, acest grup incluzând agentul intravenos cefazolin. este utilizat pentru a trata numeroase infecții, inclusiv: infecții ale urechii mijlocii, streptococ în gât, osoasă și infecțiile încheieturilor, pneumonie, infecții cutanate și
Cefalexin () [Corola-website/Science/335515_a_336844]