23,403 matches
-
petrecute în Franța în 1940), Jünger și-a cucerit imediat o audiență franceză plină de admirație. Evocați cu farmec, Sacha Guitry, Jean Cocteau, Céline, Paul Morand, Georges Braque, Picasso, Henri de Montherlant, ca să pomenim doar unele din pleiada de nume celebre ale vremii, alcătuiesc în paginile sale un adevărat whoîs who al intelectualității de la jumătatea secolului trecut. Din jurnalul întreg publicat sub titlul Radiații, doar Grădini și drumuri și însemnări caucaziene sunt pagini concrete de reflectare a participării la război (ceea ce
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
grotescul comunismului? Cursurile de "scriere creatoare", poate. Dar nu cenușă în cap așteptăm noi, ci ieșirea din acest sistem de explicații și cauzalități meschine: că Ion Bogdan Lefter nu i-a publicat eseul de 20 de pagini împotriva postmodernismului în celebrele Caiete critice, dar în schimb a produs el însuși un text de 30 de pagini în care îi răspundea "punct cu punct" lui Mușina cel nedreptățit; că Mircea Cărtărescu s-a opus ca el să apară în antologia Aer cu
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
Constantin Țoiu Purtând titlul complet Discurs despre servitutea voluntară, sau Contr'Un, opusculul celebru al lui Etienne de la Boétie apărut mai demult la noi, tradus în harnica Editura Universal Dalsi (editor Maria Marian, în tălmăcirea excelentă a Lenei Stan și Laviniei Stan, amândouă semnând notele) nu a avut, după părerea noastră, comentariile potrivite unei
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
acordat dnei Letiția Guran pentru VATRA nr. 1-2, dna Evelyne Accad, romancieră și profesoară americană, născută la Beirut în 1943 și stabilită în SUA în 1967, care a publicat în anii '80 în franceză și engleză un roman, repede devenit celebru, Excizata. E vorba de evocarea unei mutilări sexuale pe care o suferă milioane de femei din Africa și din Orientul Apropiat și Mijlociu. Specifice nu doar Islamului, mutilările cu pricina au fost revelate public și dezbătute foarte tîrziu. O primă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
se proiectează nu numai prosperitatea materială, ci și intrigi, strategii oportuniste, delațiuni. Nepotolitul Eminescu apare astfel ca unul din marii martiri ai neamului, iar finalul spectacolului, când poetul, într-un gest de supremă deznădejde, recită cu patos primele versuri din celebra sa Doină: "De la Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a...", tocmai aceasta vrea să exprime: nevoia de ozonare a unor oameni încătușați spiritual și peste care se așterne, în forme tot mai rafinate, ideea tăcerii, a îngropării Adevărului. De aceea
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
contemporan ne oferă, nu de puține ori, imaginea unor inveterați frânari în ipostaza "nepotoliților"... de profesie. Și nu sunt puțini cei ce-i confundă și-i aplaudă, pentru că și în acest caz marile interese, nu numai politice, sunt precumpănitoare, confirmând celebra maximă a lui La Rochefoucauld după care: "Interesul se folosește de tot felul de virtuți și de vicii."
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
expresie pe care Telefil o condamnă cu hotărîre) printr-o scrisoare oficială de amenințare. Dl Pașcu nu l-a citit, probabil, pe Miron Costin, și nici Biblia, dar talentul polemic l-a condus exact spre una din formulările cele mai celebre referitoare la scurta viață a lumii. Le-a spus anume ziariștilor că viața, ca și firul de ață, se rupe repede. La atîta cultură involuntară, doar scuzele se mai puteau adăuga: dl ministru și le-a cerut public spre a
Mustrare severă cu avertisment by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15161_a_16486]
-
inteligențe superiaore, încercând să cenzureze mândria umană. Prima pervertire a acestui feeling se produce când autoritatea divină este înlocuită cu una terestră, de obicei de sorginte politică. Paradoxal, argumentul pentru această metamorfoză e extras - vădit eronat - chiar din Biblie prin celebrul citat "Dați Cezarului ce este al Cezarului..." (partea a doua a versetului nu se pomenește decât în biserică!). Misticii înlocuiesc Cezarul cu Destinul, de parcă ar exista o axiomă de echivalare a predestinării cu supunerea și complicitatea la rău. care rezultă
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
Matei Călinescu își amintește o discuție în jurul acestei nuvele. Un text al lui Culianu, publicat postmortem, șochează prin directețea afirmațiilor: "Căci mistagogul literelor șEliadeț avea să se mai exprime în subiectul Codreanu, într-una din nuvelele-i fantastice cele mai celebre: Un om mare." Există chiar o legătură de nume între personajul principal al nuvelei, Cucoaneș, și Codreanu, cel "căruia i se spunea Coco de către adversari și Cuconu' de către țărani"... Matei Călinescu demontează aceste afirmații. Nu poate fi pus semnul de
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
Istoria sașilor ardeleni. Traducere de Maria Ianus. Cuvânt înainte de Thomas Nägler. Editura Meronia, București 2000. Viața personajelor ideea lui Patrick Pesnot de a scrie despre viața în sine a marilor personaje literare este asemănătoare cu studiul unei noi specii. Personajele celebre au fost imaginate pornind de la un model a cărui viață a fost chiar mai plină de aventură decât rezultatul literar. De pildă, născocind profesorul Tournesol, Hergé s-a inspirat din profesorul Picard, savant și inventator de renume, primul explorator al
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
Josèph Balsamo (Cagliostro) sau Robinson Crusoe (deși aici "l-am prins" pe Pesnot că nu amintește nimic despre modelul arab, vestitul Hayy ibn Yaqzan, și pune toată povestea în seama unui navigator englez pe nume Selkirk), în total, 16 personaje celebre își dezvăluie misterioasele identități. Capitolul intitulat "într-o femeie se ascunde întotdeauna o alta", dezvăluie "originile" doamnei Bovary: istoria Delphinei Delamare, infidelă soție de medic din Rouen, care, având o educație romanțioasă, cu "nevoie de surescitare, de emoții și pasiune
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
polițiste, în căutarea "răufăcătorului" care a invadat până la obsesie fantezia unui scriitor. Prin traducerea Aureliei Ulici, destinele revelate își demonstrează aceeași forță de a captiva." Ceea ce oamenii trăiesc este întotdeauna mult mai extraordinar decât ceea ce ei inventează". Patrick Pesnot.Necunoscuți celebri. Eroii de roman au existat cu adevărat. Traducere de Aurelia Ulici. Editura Cartea Românească, 2002.
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
și la paloarea de vis otrăvit al Bucureștilor mateini? Acum, la despărțirea de fiica lui Caragiale, lumea aceea mai avea puțini martori, doamne în vîrstă în special. Recunoșteam cîteva dintre ele: pe fosta solistă de operă Ioana Nicola-Știrbei, pe fiica celebrei primadone Aca de Barbu, pe Lisette Georgescu, pianista care fusese, din cîte se spune, ultima pasiune a lui Paul Zarifopol. Toate trecuseră prin vremuri grele cu vitejie grațioasă. Din cuvîntul de adio, rostit de Alecu Paleologu, aflam că doamna Logadi
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
jidani". Mici povești pline de savoare printre aceste considerații: între Creangă și Smărăndița popii s-ar fi produs o întîlnire tîrzie, spune un martor, o întîlnire care seamănă bine cu aceea din Lotte la Weimar: Smaranda Posea îl vizitează în celebra bojdeucă după ce împliniseră amîndoi 45 de ani, ea fiind deja, pentru mentalitatea de secol 19, o femeie bătrînă. Creangă "nu mai știa ce să facă de bucurie", spune martorul. e face de asemenea un inventar al plantelor, fructelor și animalelor
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
Mircea Mihăieș Rareori trece câte o săptămână fără ca poetul format-mare Păunescu să nu desfete nația cu câte un exemplu de nerușinare (porcească, ar trebui să spunem, dacă am lua în considerare celebra-i confesiune din emisiunea lui Tatulici). Ultima-i ispravă ar trebui să ne privească pe toți: nu e destul că stă pe banii noștri în parlament, dar insul nu se dă în laturi să-și îmbie și familia la troaca
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
a trecutului. Prieteniile, de exemplu, adesea pur științifice, cu evrei sînt considerate "utile" ca mijloace de protecție. Delirul acuzator devine de-a binelea sistematic în stabilirea a "patru cercuri" de amiciții utile în cazul Eliade: cercul unor savanți și scriitori celebri, de origine evreiască, cel al colegilor evrei, istorici sau filosofi, cu care colabora ori schimba opinii științifice, cercul celor cu un trecut similar antisemit cu al său și cercul foștilor legionari pripășiți în Statele Unite. Lipsa de logică a acestei sistematizări
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
lui fasciste? Lavartine e ferm convinsă de asta. Nu înseamnă că ne poate convinge și pe noi. Se întrevede deja al doilea fel de abuz: acela de a considera că întreaga operă a lui Eliade și Cioran, după ce au devenit celebri în lume prin operele lor savante ori prin literatura lor, e pătrunsă de spiritul care le-a animat legionarismul din anii '30. Desigur, dovada, în acest caz, e mult mai greu de făcut. Dar Lavastine nu disperă și, pe urmele
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
și el o construcție vidă, însingurată și mimetică, în timp ce omul optzeciștilor fie interferează cu zoologicul (Darie Dup), fie se resoarbe în propria sa substanță (Mircea Roman), fie participă la marele cortegiu funerar al propriei condiții (Aurel Vlad). în această descendență, celebră din punctul de vedere al performanței artistice, dar zguduită moral de frisonul conștiinței tragice și al revoltei irepresibile, se așază, în mod cert, și tînărul pictor Ciprian Paleologu. Absolvent, în 1999, cu o prelungire într-o formulă aprofundată pînă în
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
odată zeci de mii de tineri, tineri cu adevărat (constat acest lucru în librăriile prin care trec, în universități etc. la Berlin) sunt pe deplin familiarizați cu acest tip de literatură. Pe cînd ani de-a rîndul, deși am ajuns celebru destul de repede, cărțile mele nu beneficiau deloc de cititori. La Jalousie a fost vîndută în 400 de exemplare într-un an. Era o enormitate - folosesc termenul ca expresie a micimii. Ultimul roman s-a vîndut în 40 de mii de
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
l-au purtat neîntrerupt încă de la începutul anilor '60 și pînă la dispariția autorului Istoriei nebuniei, în 1984. Foucault a publicat în revista Critique recenzii ale cărților lui Deleuze (Ce este filosofia?, Diferență și repetiție), iar acesta i-a consacrat celebrul eseu de la Editura Minuit. Mai mult, la începutul anilor '70, cei doi au intrat împreună în politică. Astfel, Gilles Deleuze a luat parte activ la Grupul de Informare asupra Inchisorilor (GIP) precum și la comisia de anchetă asupra afacerii Jaubert. Tot
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
am putea spune chiar mut. Cum să interpretăm acest fapt? Atâtea cărți scrise, atâtea pagini înnegrite față cu o totală indiferență pentru ceea ce le poartă urma! Nu, există la Foucault o neliniște ce nu este dezmințită, ci chiar confirmată, de celebrul și atât de discutatul "nu vreau opere postume" înscris, alături de alte două recomandări, în testamentul redactat în septembrie 1982, înainte de plecarea în Polonia (alături de Yves Montand, Simone Signoret și Bernard Kouchner, pentru a susține sindicatul Solidaritatea). Dezinteres, neliniște, neîncredere...; dar
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
pe Paulo Coelho, pe Flaubert, Boris Vian, Ortega y Gasset, Nabokov sau Thomas Pynchon. Aceștia citați și încă alții fac parte din așa-zisul Catalog al iubita fizicienilor profesioniști, premiați de membrii Senatului Institutului de Iubitafizică din București. Ca în celebrele utopii, în Iubitafizica se crează un tărîm imaginar și alternativ, căruia i se închipuie toate elementele. Există zeități ("supraființele iubitafizice"), ale căror nume sînt construite după tipare lingvistice germane, cîteodată ingenios, de cele mai multe ori facil: Ich, zeul Identității, Fing, zeul
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
succesive întrupări. Nu e mai puțin adevărat că tot acest efort de construcție, la care mulți vor strîmba probabil din nas și-l vor găsi artificial și căutat, vine dintr-o puternică fascinație a autorului pentru tot ce a devenit celebru, pentru mit, fie el și literar, pentru perioadele legendare ale culturii secolului XX, avangardă sau magie sud-americană. Din toată această fascinație, dintr-o reală cultură, care nu e neapărat a eruditului, dar e a unui cititor împătimit, la curent cu
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
copertă. N-ar fi ceva nou, ne-am obișnuit cu biografismul optzeciștilor. Ioana Nicolaie a frecventat de altfel cenaclul lui Mircea Cărtărescu din Facultatea de Litere; biografismul era acolo la el acasă. Surprinzător e cum "tînăra fată", supusă atîtor influențe celebre din literatura română contemporană, reușește în acest volum, pentru prima dată, să fie atît de ea însăși, să-și acordeze un instrument personal, de un autentic incredibil. De la amintirile humuleșteanului la farmecul dureros de dulce al Floricăi lui Ion Pillat
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
elogiat, chiar dacă în sensul unei autarhii a enunțului. Fără a se intra în dialog cu alte viziuni, cel mai cunoscut la noi dintre opusurile tarkovskiene - Călăuza - nu este interpretat în spectrul kafkian, al unui spațiu blestemat, al devastărilor totalitare. Dimpotrivă, celebra "Zonă" parcursă de personajele filmului "este spațiul epifaniei (subl. E.D.), al descinderii harului divin". Riscăm finalmente să fim abandonați în serii de aporii necomentate - preț al "nejudecării aproapelui". În suita acestor stări, pe urmele observațiilor lui Alex. Leo Șerban (care
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]