545 matches
-
folk. Prin contracultură, „un fel de exaltare și chiar de elan dionisiac își regăsește întreaga vigoare” în Occidentul anemiat de reprimarea sărbătorii, a fanteziei și a senzualității 1. De unde și reînvierea metaforei dionisiace. Evocând tineretul rebel, Roszak ne propune imaginea centaurilor, acești adoratori ai lui Dionysos care, în frenezia beției lor, nesocotesc ordinea civilizată a lui Apollo 2. Tot cam pe atunci, Daniel Bell caracteriza sensibilitatea anilor 1960 ca o răzvrătire contra rațiunii, „o revanșă a simțurilor asupra spiritului”, o „căutare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sintezei hipermoderne a logicilor cantitative și a logicilor hiperbolice triumfătoare. Designul polisenzorialtc " Designul polisenzorial" Universul obiectelor și al formelor ilustrează, la rându-i, aceeași nouă vârstă a bunăstării. A trecut vremea când futuriștii vedeau în mașini și în automobil „nașterea Centaurului”. Astăzi, mărcile de automobil sunt mai discrete în privința vitezei: ele exaltă securitatea, confortul, seninătatea, noile moduri de a trăi spațiul și timpul călătoriei: „Nirvana în 5,9 secunde” (Nissan). În raportările față de locuință, asistăm la succesul ce poartă marca Feng
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să le ofere nuntașilor un spectacol distractiv, alegerea lui se oprește asupra unei piese avându-i ca eroi pe Pyram și pe Thisbe, tocmai în virtutea ambiguității sale de farsă tragică. În locul unor povești precum aceea a luptei lui Hercule cu centaurii sau a lui Orfeu sfâșiat de bacante, el preferă o istorioară care, aliind farsa și tragedia, implică o teatralitate asumată, foarte pe gustul acestui mare susținător al iluziilor, al umbrelor goale: „Cea mai bună dintre toate piesele acestea nu e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
căutarea omului lui Platon, a umanității reduse la chintesența ei - pentru că, bineînțeles, nu întâlnești ideea, așa cum nu întâlnești nici forma inteligibilă, și riști la fel de puțin să dai nas în nas cu un concept ca și cu un hipogrif sau un centaur! Tot așa cum nu există Omul demn să merite acest nume datorită calităților sale dezvoltate, exersate și sublimate... Idealul nu există, nu-l întâlnești niciodată - de unde și căutarea infructuoasă cu felinarul. În schimb, acesta luminează cât se poate de mulți indivizi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Virtutea - cum altfel și-ar putea manifesta mai târziu calitățile care l-au făcut faimos: bravura, forța, hotărârea, curajul, inteligența, perspicacitatea, energia, eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci cu iscusință carul de luptă, să tragi cu arcul ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
le ia această nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, impetuoasă, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe la noi prin sat./ Drumul dinspre vie/ pare neumblat". Radu Cârneci "Noi și soarele", E. S. P. L. A., 1963; "Orgă și iarbă", E. S. P. L. A., 1966; "Umbra femeii", Editura Tineretului, 1968; "Iarba verde, acasă", E. S. P. L. A., 1968.; "Centaur îndrăgostit", E. S. P. L. A.,1968; Grădina în formă de vis", Cartea Românească, 1970; "Cântând dintr-un arbore", editura Junimea, 1971; "Oracol deschis", Editura Eminescu, 1975; "Banchetul", Editura Dacia, 1973; "Cântarea cântărilor", Cartea Românească, 1973; "Oră de vulturi", Editura Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de aspirația de a o recuceri. "Invocație" este un poem al reveriei, dar zilele săptămânii trag după ele un întreg univers existențial: Edenul este păgân; joia este zi de târg la Fierbinți, iar vânzătorii oferă marfă rară: papagali, țilindri magici, centauri, cai, vârcolaci, păsări venite parcă dintr-o țară îndepărtată în care nevestele leagă cu fire multicolore întreaga fire. Și totuși, peste acest "rai în rut" în care "marfa este neștiută", care amintește de "Isarlîkul" lui Ion Barbu, planează o notă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau mare de tot, cum vrei". Mari sau mici de tot sunt: inima, flacăra, cântecul, văpaia, bobul de mei, fructul, elefantul, timpul și haosul, dar mai ales gândul. Poemele de mai scurtă respirație sunt mai realizate ("Portret", "Orfeu", "Naiade și centauri"). Un suflu senzual învăluit în sonuri suave, în luptă cu vâlvătăile pasiunii se transformă în cântec de iubire: "Un cântec de iubire/ De purpură și aur:/ În mașteră-mplinire/ naiade și centauri." "Baladele singaporene" evocă figuri cunoscute sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
respirație sunt mai realizate ("Portret", "Orfeu", "Naiade și centauri"). Un suflu senzual învăluit în sonuri suave, în luptă cu vâlvătăile pasiunii se transformă în cântec de iubire: "Un cântec de iubire/ De purpură și aur:/ În mașteră-mplinire/ naiade și centauri." "Baladele singaporene" evocă figuri cunoscute sau mai puțin cunoscute: Paul Mihail, Constant Tonegaru, Eugen Schileru, Florin Pucă, Winkler, Pîcă, etc., într-un cuvânt toată boema bahică, dar și mari poeți și pictori ai lumii: Poe, Villon, Vigny, Hoffman, Klee, Kandinsky
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sta ca o cătușă/ oglinzile au chei de fum,/ O, întâlnire râncedă/ cu semnul din oglindă/ abur al crimei." Un vag sentiment de însingurare și durere devine copleșitor: "Plâng, doamne, nu vă recunosc/ plâng doamne, și îmi cresc în sâni/ centauri care poartă silnic/ capete roșii de bătrâni." Poezia militantă În toate literaturile lumii, perioada anilor 1950-1975 include o largă aderare la poezia militantă. Faptul este o expresie a dezamăgirii și revoltei împotriva războiului care a generat o artă minată de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
agélaste, oripilează pe Gonzalv Ionescu, gafeurul cu delegație, bufonul inconștient, dublul negativ al ironistului ("se simțea revoltat din toată inima de neseriozitatea lui"). Privit cu disproporția comică, slujind ironiei, Ioanide sfidează triumfător și în amor: "posedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă". Dezerțiunea comică a lui Hagienuș și a lui Suflețel de la locul scenei surprinse între Ioanide și Ioana nu este ceea ce pare. Oroarea de indiscreție (Hagienuș?), postura nepotrivită de voyeuri fără voie nu ar fi dat un asemenea impuls
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
patima erotică, poetul trăiește intens acest sentiment, un adevărat foc ce nu poate fi stins "cu toate/ Apele mării". Pasiunea pentru femeie rămâne constantă, deși mitologia ne oferă exemple de eroi care au sfârșit în chinuri, din cauza acestora. Nessus, un centaur din mitologia greacă, un monstru, a fost ucis când a încercat s-o răpească pe soția lui Hercule. Aceasta a înmuiat cămașa lui Hercule în sângele monstrului, înveninând-o și producând mare suferință eroului. Ca să scape de chinuri, urma ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pentru bărbat rezultă că ea își dorește de fapt relația sexuală, dar nu vrea să recunoască decât cu forța. Pentru ea însă, violul este o scuză în fața relației nepermise cu un bărbat care e în stare să violeze... convențiile sociale. Centaurul de parteneri Mai multe paciente mi-au mărturisit că nu se pot hotărî asupra unuia sau altuia dintre băieții din jur, deoarece la unul văd anumite calități, iar la celălalt, alte calități. Dacă ar putea să-i combine într-o
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
îi resemantizează vocabularul fundamental și poncifele. "Natura fantastică a acestor fenomene, amplasarea lor și intriga în care au fost implicate, transmit senzații fără precedent. Astfel de configurații hibride au fost, desigur, mult timp utilizate în mitologii, de exemplu sub forma centaurilor, tritonilor și nereidelor, ale căror corpuri compozite ies din domeniul realului"13. Termenul de "sinteză" intră în mod avenit în bagajul terminologic al simbolismului în artele plastice, revendicat atât de caracterul polifonic al simbolismului literar, cât și de hibridizările, metisările
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unică în timpul său"71. Pentru Hans Henrik Brummer în "The Böcklin Case Revisited", evidențierea elementarului în natură, a emergenței instinctelor, a elanurilor dionisiace ca manifestări violente, incontrolabile, a unei vitalități primordiale, se integrează unei dimensiuni "existențialiste". Un tablou precum Bătălia Centaurilor (1873) pune în scenă dezlănțuirea forțelor naturii într-un mod haotic. Dacă schițele făcute pentru acest tablou situează conflictul la nivelul înfruntării a două formații diferite, centauri și lapiți, ilustrând în opinia lui Henrik Brummer o posibilă alegorie a războiului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unei vitalități primordiale, se integrează unei dimensiuni "existențialiste". Un tablou precum Bătălia Centaurilor (1873) pune în scenă dezlănțuirea forțelor naturii într-un mod haotic. Dacă schițele făcute pentru acest tablou situează conflictul la nivelul înfruntării a două formații diferite, centauri și lapiți, ilustrând în opinia lui Henrik Brummer o posibilă alegorie a războiului Franco-Prusac din 1870, în cazul tabloului, acest conflict este dizolvat. Violența nu mai polarizează, ci este întoarsă asupra celui care o diseminează; centaurii luptă acum între ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a două formații diferite, centauri și lapiți, ilustrând în opinia lui Henrik Brummer o posibilă alegorie a războiului Franco-Prusac din 1870, în cazul tabloului, acest conflict este dizolvat. Violența nu mai polarizează, ci este întoarsă asupra celui care o diseminează; centaurii luptă acum între ei cu o furie cumplită, care împrumută parcă ceva gigantomahiilor. Pulsiunile instinctuale își relevă rolul (auto)distructiv, capacitatea lor de a arunca lumea în haos, de a distruge civilizația, mai ales că centarurii sunt niște ființe hibride
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Berdiaev, și chiar mai mult, prin fața sălii "sociocraților". Decadentul ignoră în mod nediferențiat pe individualiști și "sociocrați" și chiar pe vecinul său apropiat decadentul. Lui îi trebuie o preerie verde cu chiparoși în gustul lui Böcklin, cu nimfe și centauri și în loc de asta se trezește într-o cameră mobilată! În concluzie, îi e indiferent!"482. Însă rolul esențial pentru simbolismul rusesc l-a jucat gruparea Mir Iskusstva (Lumea Artei) care grupează o mare parte dintre artiștii tineri. Apariția revistei omonime
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prototipuri abstracte de secvențe. Numeroase exemple vor fi confruntate cu fiecare schemă prototipică și evaluate în funcție de rezultatele la care s-a ajuns. Vor fi destule balene, lilieci și ornitorinci care să ne încurce măcar un pic ideile, ori sirene sau centauri... Dacă enunțurile realizate diferă atât de mult unele de altele, dacă creativitatea și eterogenitatea prevalează în raport cu regularitățile, aceasta se datorează faptului că, la nivel textual, combinația secvențelor este, în general, foarte complexă. Caracterul de omogenitate apare în cazuri izolate, precum
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o clipă este altceva. Câți știu că nu doar soarele apune? — Măria ta, m-am desfătat privind dansul bărbaților și apusul soarelui, dar e ceasul rugăciunii. Nu este dans ce-ai privit, este o poveste despre cai sau poate despre centauri... Ce ne-am face Selin aga fără cai? Bărbații aceștia își jură să fie caști cât timp fac parte din ceată și, în joacă, cred că se transformă în cai, dansând ca să îmbuneze un zeu al cailor, devin un fel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate tovarășele sale, și devoțiunea sa merge până la frenezie. Puțin îi pasă de vârsta și de rangul sacrificatorului, dacă îi este la îndemână și dacă aparține cât de cât rasei lui Hercule. Nu demult, frumoasa preoteasă remarcă, la plimbare, un centaur de la poliție care, după aspectul său robust, îi păru un emul demn de ea. Îl atrage într-un boschet consacrat misterelor blondei zeițe; dar vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
demn de ea. Îl atrage într-un boschet consacrat misterelor blondei zeițe; dar vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș cât de repede îi permitea calul pentru a aduce doctori. Era noapte; nu găsi. O
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș cât de repede îi permitea calul pentru a aduce doctori. Era noapte; nu găsi. O căruță mizerabilă îl aduse pe bietul centaur la spital. Mare vâlvă a doua zi; se pretinse că frumoasa preoteasă își otrăvise premeditat amantul cu o ceașcă de cafea; arestată, încarcerată, interogată, nu fu pusă în libertate decât după autopsia cadavrului, care dovedi ruptura unei artere. Ea, să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]