343 matches
-
ale aceluiași roman. (Și paralelismul titlurilor e, o dată în plus, semnificativ). Andrei Oișteanu propune, prin ele și prin protagoniștii lor, două ipostaze de adeziune la fabulos. Prima, centrifugă, mobilă, altruistă, coregrafică, neguțătorească (în sensul comerțului intelectual), a doua, mai degrabă centripetă, orientată către sine, muzeală, făcându-ș i din retractilitate și solitudine un țel. Dacă Filip (din Comisionarul) își asumă cu devotament misiunea de a face, altora, servicii (în speranța unor infime chilipiruri), celălalt personaj, numit generic Bătrânul (din Arhivarul) e mai
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
ei, percepția este astfel simplificată prin eliminarea fluctuației între parte și întreg. În cea de-a doua etapă, ansamblul însuși este pus în discuție. Forța de coeziune a elementelor slăbește în interiorul compoziției,iar direcțiile centrifuge înlocuiesc, pe nesimțite, arcimboldeștile direcții centripete și interstițiile devin vizibile și capătă funcții structurale. În cel de-al treilea moment, elementele nu se mai supun necesităților imaginii prestabilite, ele își asumă o deplină autonomie și încep să circule în libertate, asemenea electronilor vagabonzi care au scăpat
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
probabil un vis de rocker, din care piesele cad una cîte una. Nu trebuie uitat un alt personaj memorabil, perechea restanțierului, domnul Ion-șeful-de-scară. Fost securist, se șoptește, de fapt un simplu electrician în cadrul instituției. Toate aceste personaje cu nume imposibile, centripete prin forța lucrurilor pentru că sînt locatarii aceluiași bloc de pe strada Oilor, își află în persoana cizmarului Simion de la parter un păstor ciudat. Toată nevoia de spiritualitate a unei lumi construite ca în desenele animate, toată degringolada sufletească în care Biserica
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
existența umană. în Teoria secundarului (Univers,1997), Virgil Nemoianu remarca, la un moment dat, că multe texte teoretice sau științifice au tendința de a deveni din ce în ce mai literare, pe măsură ce eficiența lor practică scade. Calitatea paradisiacă sau utopică a literaturii, forța ei centripetă, ar fi detectabilă în chiar această aspirație a discursului spre statutul ficțiunii. Aceleiași probleme, Jürgen Habermas îi consacră, la rîndul său, una dintre cele douăsprezece prelegeri reunite în volumul Discursul filosofic al modernității (All, 2000), iar Paul de Man, în
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
este productivă și filosofic. Dar nici nu-i sigur că astfel de pagini sunt parodice. Ce să înțelegem dintr-o frază de sinteză a pretinsei filosofii a lui VVM, în care sunt reunite cele trei direcții ale trilogiei: , Prin forța centripetă, de esențe, existențe, acte și funcțiuni, a trinomului său existențial: ethnos, ethos și eros, într-o unică sursă de voință, de putere, de viață și de acțiune ce o are de la țara reală prin contingența realităților ei univoce cu procesul
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
e altceva. O singură inexactitate observ în textul, esențial, al lui Ovid S. Crohmălniceanu; că în „culegerea” Sora mea de dincolo sîntem „chemați să veghem o agonie într-o ambianță spitalicească”. Volumul nu este, propriu-zis, o culegere, ci o carte centripetă și organică a unei experiențe fundamentale; și nu atît agonia din spital e centrul ei, cît moartea unui om de același sînge, privegheat, îngropat și pomenit creștinește. În viziunea poetică a Ilenei Mălăncioiu, moartea este o constantă și o obsesie
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
arta cuvîntului românesc în general (Blaga îmi spunea că Arghezi e cel mai însemnat geniu al celui din urmă). în calitate de comentator al cărților (una din fațetele multiplelor d-sale interese, care nu-i disipează personalitatea, ci, dimpotrivă, i-o exprimă centripet), Barbu Cioculescu e, astfel cum se cuvine, și un soi de memorialist. Om-punte între generații și epoci, scrie despre cei pe care i-a cunoscut, admirat și (presupunem că măcar uneori) iubit, ca și despre unii afini din prezent, selectați
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
aplecându-se asupra unei problematici de o imediată actualitate, altele cercetând teme a căror universalitate nu slăbește de secole, unele mai ancorate în abstract, altele mai aplecate spre concret, unele profund personale, altele mai impersonale, unele mai "centrifuge", altele mai "centripete". Luminat cu instrumente atât de numeroase, în idiomuri personaliza(n)te, câmpul larg al umanioarelor a apărut, la început de mileniu, ca un teritoriu de cucerit, rezistent la și ofertant cu problematizările și reproblematizările conturate în subcâmpuri. Cel mai frecvent
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
în înfățișare, era pe dinlăuntru un spirit vagant pe tărîmuri fenomenologice, adică un tenace cercetător al unor teme clasice și aparent uitate. În al treilea rînd, izolarea discretă în care își scrie însemnările îl preschimbă pe Dragomir într-un spirit centripet prin excelență monologal, întreaga sa atenție fiind îndreptată spre disputa cu ideile trecutului. E un introvertit superior care nu caută parteneri de dialog în vederea confirmării sau infirmării nuanțelor pe care le pune pe hîrtie. E singur cu sine și cu
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
este de a-și da seama că nu pot avea natura umană pe care o imită. Radu Petrescu observă că există o simetrie răsturnată între poemele homerice. În Iliada, aliații lui Agamemnon vin de pretutindeni la Troia cu o mișcare centripetă căreia îi corespunde la nivel compozițional focalizarea pe scena scutului. În Odiseea, Ulise pleacă de la Troia spre cele patru zări ale lumii cu o mișcare centrifugă, dublată de una centripetă în planul compoziției, de vreme ce toate rătăcirile converg spre scena uciderii
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
lui Agamemnon vin de pretutindeni la Troia cu o mișcare centripetă căreia îi corespunde la nivel compozițional focalizarea pe scena scutului. În Odiseea, Ulise pleacă de la Troia spre cele patru zări ale lumii cu o mișcare centrifugă, dublată de una centripetă în planul compoziției, de vreme ce toate rătăcirile converg spre scena uciderii pretendenților. Loc nodal al firelor acțiunii, palatul din Itaca apare astfel ca un dublu răsturnat al scutului lui Ahile: dacă în Iliada războinică pe scut sunt reprezentate mai cu seamă
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
soare la malurile cărora noaptea/ se aud tobele departelui timp” (Doamne, ce să mai cînți cînd de cîntec îți arde?). Se percepe sub înlănțuirea nervoasă a imaginilor ce nu izbutește a anula dispersia, mișcarea centrifugă a puzderiei de lucruri, tendința centripetă a ființei, năzuința sa, subînțeleasă mereu, de-a se aduna într-un întreg, o dorință irepresibilă a revenirii la izvoare. Dacă „un babilon stăruie în ființa care-ți vorbește mereu”, astfel încît „nu se înțelege nimic” (Singur în fața lui Dumnezeu
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
Liviu Georgescu Palimpsest cercuri gravide în inima mea prin centrul unuia te scurgi în circumferința altuia scăpări centrifuge plîngeri centripete bătăi de inimă întotdeauna înăuntru iluzii și monștrii mutilați cățărați prin turnuri agățați în sfere sfîșiați între viață și moarte între adevăr și minciună între foame și miez cu capul și trupul de o parte și alta a pendulului între
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
care nu este un „dincolo”, ci tot prezență, una subtilă, a hipovizibilului, care o însoțește permanent pe cea ostentativă a hipervizibilului. Și romanul chinez clasic îl inspiră pe Mo Yan în procedurile structurale, în modalizările spațiale prin alternarea mișcării centrifugă - centripetă, preluată din romanul Pe malul apei de Shi Naian, sau în realizarea efectelor grotești, pe modelul romanului Călătorie spre Soare Apune de Wu Chengen. Alternarea planurilor multiple, abordarea exhaustivă a subiectului și încercuirea sa pînă la saturare, ca în în
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
obținerii unei cote maxime a încordării expresive. Pe traiectele senzoriale, afective, intelectuale, încercînd a le prelua sarcina în planul său ficțional, limbajul poeziei dă replici psihologiei, o provoacă prin ineditul său șocant: "opinia despre propria identitate sexuală le este accelerată centripet/ pe măsură ce ei urcă spre balcoane tatonîndu-și cu degetul/ marmura din miezul dezvelit al buzelor răsfrînte" (Homo-erotic art). Ori: "pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan pitită/ ca o bombă în cutia radioului și vei ști
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
Aristide Maillol. Născut în 1861, a debutat ca pictor și autor de tapiserii. Influențat de Rodin și apoi de Gaugain, a creat statuete din lemn, pământ și bronz remarcabile prin prospețime și grație; apoi a realizat sculpturi întemeiate pe forme centripete și caracterizate printr-un deosebit simț al unității ansamblului, echilibru și forță. A jucat un rol important în dezvoltarea sculpturii moderne a secolului XX. calendar multiconfesional BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 19 septembrie - Duminica după Înălțarea Sf. Cruci. Sf. Mc. Trofim, Savatie
Agenda2004-38-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282901_a_284230]
-
cultul la început, sunt în impas. În primă fază, erau puțini și aveau părți bune; cu cât grupul s-a mărit, cu atât situația a devenit mai complicată, iar presiunea era în creștere. Murakami: Acolo unde există ceva „bun“, forța centripetă lucrează, iar mingea se mărește inevitabil. Kawai: Acesta este punctul nevralgic. La început, Asahara era destul de inofensiv, era un personaj charismatic. Așa cum am spus și mai înainte, astfel de grupări, cum ajung la climax, cum o iau pe panta declinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o stație pilot a evoluției planetare, obligată acum să reevalueze consecințele-limită ale evoluției democratice, să scruteze șansele și nu puținele primejdii ale viitorului. Procesul descentralizării și diversificării continue, cu efectele de dezintegrare vizibile, forțează Înspre prim-planul actualității firești reacții centripete, tot mai frustrate. Marea cucerire a Americii - Libertatea - se dovedește o operă mereu deschisă, solicitând resurse adesea prohibitive, dacă nu chiar inaccesibile. Decanonizarea Învățământului, devalorizarea instituțiilor naționale, vădita dezarticulare a familiei, conflictele interrasiale și minoritare, criminalitatea juvenilă, comercializarea despotică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
totalitară, al cărei cobai și martor, deloc excepțional, ci mai curând obișnuit, a fost să fie, ci În realitatea postcomunistă „globală” al cărei cetățean a devenit. Surprizele nu cu totul surprinzătoare pe care le oferă recrudescența „blasfemiei” și a tendințelor centripete naționaliste și mistice În tranziția Europei Răsăritene de la societatea până mai ieri Închisă a așa-numitului „socialism real” la cea În curs de deschidere spre democrația pieței libere capitaliste, ca și relația deloc pacificată dintre exilat și țara sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
operă esențială despre exil și Înstrăinare, ca experiențe umane extreme, cu particular impact În secolul care s-a Încheiat și În cel care Începe. Un secol În care semenii noștri sunt disputați de intense forțe contradictorii: modernitatea centrifugă și nevoia centripetă de semnificație și apartenență. (Familia, nr. 9/2000) Note despre Bruno Schulztc "Note despre Bruno Schulz" Figura emblematică a Tatălui apare nu ca Întruchipare a autorității, ci a ereziei. Din acest motiv, raportul dintre tată și fiu, ocupând narațiunea copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu argumente solide, ideea genezei reciproce a teatrului și poeziei: spaima de lucruri (de recuzită, în teatru), cabotinismul și conștiința damnării ca o cale spre poezie, raporturile tensionale între expansiunea și claustrarea ființei, între "adăpostul pleoapei" și "exteriorul mecanic", mișcarea centripetă și centrifugală, vertical și orizontal, oglindă și fereastră sprijină ipoteza complementarității, a "slujirii" poetului de către actor, posibilă prin mișcarea de interiorizare "caracteristică oricărui poet, dar care capătă dimensiuni dramatice când acesta este dublat de un actor": acolo unde alții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Înăuntrul spațiului de joc (aici, scena) trebuie să domnească o ordine proprie, absolută. Jocul creează ordine. El este ordine. Pe de altă parte, se știe, tragismul este asigurat de o mișcare spre interior, dar nu în afară. Este o forță centripetă. Tocmai această mișcare à rebours definește tragismul teatru-lui în negativ. Deci, tendința centripetă a "comedienilor" din poezia lui Botta, dată de subordonarea comună față de vectorul metafizic și aflată în veșnică opoziție cu cealaltă, centrifugă, asigură dimensiunea tragică în joc. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Jocul creează ordine. El este ordine. Pe de altă parte, se știe, tragismul este asigurat de o mișcare spre interior, dar nu în afară. Este o forță centripetă. Tocmai această mișcare à rebours definește tragismul teatru-lui în negativ. Deci, tendința centripetă a "comedienilor" din poezia lui Botta, dată de subordonarea comună față de vectorul metafizic și aflată în veșnică opoziție cu cealaltă, centrifugă, asigură dimensiunea tragică în joc. Este vorba de un tragic exploziv (prin amplitudinea și fervoarea trăirii), un tragic ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lăsat-o moștenire Europei. Dacă grecii au avut în decursul istoriei lor un anumit dispreț față de ordinea teritorială, romanii au acordat o atenție majoră frontierelor, teritoriului stăpânit și cucerit. În vreme ce grecii erau centrifugi, romanii au fost mereu marcați de tendințe centripete, de coagulare în jurul metropolei și de asigurare a coerenței teritoriale a Imperiului. Aceasta a înlesnit comunicarea dintre diverse provincii romane, având un rol esențial în expansiunea culturală romană. Durabilitatea și stabilitatea Imperiului Roman, fenomen remarcabil în întreaga istorie umană, dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
afară, este mult mai puțin complicată decât această senzație nebună a prăbușirii în tine însuți. Să-ți dai seama de infinitele tale adâncimi și să le simți chemările, răsunând de o vrajă demonică, este a atinge forma neobișnuită de expansiune centripetă în care centrul ființei se deplasează, într-un joc indefinit, în neantul subiectiv. Neliniștea prăbușirii exterioare n-are farmecul maladiv al neliniștii, al prăbușirii interne. Căci la aceasta se adaugă satisfacția de a muri în tine, de a-ți găsi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]