6,376 matches
-
Gladiator ascunde în sine cîteva momente - aproape subliminale - de o mare frumusețe: îndemnîndu-și oștenii la luptă, comandantul le dă întîlnire în moarte, în Cîmpiile Elisee, locul de retragere postumă a celor protejați de zei. Laitmotiv frisonant: în tonuri de albastru cenușiu evocînd deopotrivă visul și coșmarul, mîna protagonistului mîngîie un lan de grîu, înaintînd spre veșnicie... O cinematografie precum cea americană își permite pe parcursul aceluiași sezon să jongleze la extreme pe scala aceleiași referințe: antichitatea - romană și respectiv greacă. Frații Coen
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
zidul indică un complex infam/ zidul care poate fi și spus/ pentru cine îl curăță de pene și îl spune/ zidul care poate sta și între umeri pentru cine e foarte grăbit". În cîteva poezii autoarea realizează o arheologie citadină cenușie, care devine pretext pentru reflecții: "există cauzele comune și cîinii. comunicatele/ șosetele metropolei și mortul de la fereastră ca/ și cum duminica/ eu sub asfalt creșteam și meditam la clandestinitatea modelului meu vicios". Asociațiile uneori șocante de noțiuni cu referent abstract
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
care aproape curgeau fiarele! Folosirea mașinii proprii pentru a-i urmări pe infractori nu e, nici ea, tocmai obișnuită! Din păcate, moartea polițistului n-a folosit decât la o ridicolă exibare de multă masă mușchiulară și de prea puțină materie cenușie. Dacă singurele consecințe ale tragediei de la Timișoara sunt îmbrăcarea polițiștilor, pe timp de noapte, în treninguri, și înlocuirea pistoalelor cu mitralierele, înseamnă că ne-am țăcănit cu toții! Cum adică, să folosești mitraliera în oraș?! O astfel de gândire e demnă
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
cu... Dar de ce s-o mai lungim? Fiind de acord cu doi dintre ceneaiști (în vulgara copie a limbii lui Paul Georgescu în care scrie N.I., asta vrea să însemne membri ai CNA), care s-au pronunțat recent împotriva jurnalelor cenușii de știri televizate, N.I. se trezește pocindu-le numele și calificîndu-i cam așa: "Trotineta Tănăsescu de la noi din școală" și "R(ăzvan) Popescu, care, deși e prost, nu a avut loc de întors". De la noi din școală e o dulceață
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
ațintită undeva de unde pare să vină rîcîitul insistent... A. mă liniștește numaidecît: Sunt porumbeii!" zice și îi cheamă cu un fluierat special, punînd mîna pe un miez de pîine... Trei porumbei apar numaidecît de sub patul cazon învelit cu o pătură cenușie perfect întinsă. Apar blînzi, fără să se ferească, oprindu-se la picioarele noastre și ciugulind iute fărîmiturile de pîine. Sub pat, spunea A., aveau mei pus de el; dar se vede treaba că isprăviseră meiul și ieșiseră să se reaprovizioneze
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
dar sosită după ce ultimele ecouri ale romantismului de secol 19 se stinseseră. Generația anilor 20-30 din veacul trecut. Dar Austin Warren e zgîrcit cu detaliile și nu are farmec de povestitor. O anumită modestie personală excesivă acoperă, ca o cortină cenușie, "platoul de filmare" pe care mi-aș fi dorit să văd renăscînd personaje ca Irving Babbitt sau Wellek însuși. Harvard-ul începutului de secol pare o școală de provincie, nu pentru că nu s-ar face serios carte, ci pentru că Warren nu
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
morbidului ca mod de a trăi, capătă pe scenă accente acute. Spiritul ludic devine tușa dominantă pentru întregul "tablou", nelăsînd situațiile să fie superficial grele sau melodramatice sau să aibă aerul superficialului. Doamna Rosepettle (Iarina Demian) pare să fie eminența cenușie a unui ritual sinistru în sine, pe care-l dezvoltă nonșalant și autoritar. Și trecutul și prezentul sînt purtate la vedere ca forme ce închid viața, la propriu sau la figurat: sicriul defunctului soț este nelipsit din dormitorul prea îndoliatei
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
e chiar viața noastră de fiecare zi. Situații pe lângă care noi trecem zilnic, plictisiți, sunt înregistrate de Zamfira Zamfirescu cu o mare mobilizare afectivă, asemenea unor evenimente. Chiar și blazarea ei are ceva activ, dinamizator. Poeta colorează momentele cele mai cenușii. Plictiseala însăși devine o comedie, reprezentată prin mecanica ei gramaticală. Iată ce se întâmplă într-un anodin compartiment de tren: " Eu mă uitam pe geam/ Tu te uitai pe geam/ Ei se uitau pe geam/ Ele se uitau pe geam
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Domnule Piper, dacă nu vă supărați, v-am ruga să ne spuneți doar cine și ce naiba sînteți dumneavoastră? urlă unul dintre ei pe deasupra întregii zarve. Dar Piper rămăsese fără grai. Ochii îi ieșiseră din orbite, iar fața i se făcuse cenușie. - Este adevărat că ați împușcat cu mîna dumneavoastră...? - Puteți afirma că guvernul dumneavoastră nu negociază cumpărarea de rachete Minutemen? -Cîți oameni mai sînt încă în stare de șoc...? - Știu eu unul care va fi în curînd într-o asemenea stare
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
toată casa, unde, de acum înainte se va văita și se va lamenta pe vecie. O simt trecînd prin mine. Trupul ei acoperă trupul lui Carlton. În jurul casei noastre, noaptea de Ohio freamătă și zumzăie. Piatra îngustă, ca un deget cenușiu, de pe mormîntul lui Carlton, se sumețește printre celelalte morminte, sub ochii albi, inexpresivi ai îngerului de marmură. Deasupra capetelor noastre licăresc avioanele și sateliții. Oamenii continuă să zboare la New York sau în California în căutarea unor vieți de riscuri și
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
aura? Întrebări, întrebări. Tristețe. Răspuns: nu se poate trăi fără modele. Îl văd pe Augustin Buzura, nu scriitorul, în ceasul tîrziu în care aștern aceste rînduri, întors cu spatele la mine. O siluetă neagră, ca cea de pe coperta a patra a Drumului cenușii. E singur. Privește întinsul pudrat cu zăpadă. Acolo, cerul e înnorat. Scot capul pe geam. La mine sînt stele pe cerul dimineții.
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
nemuririi. Iar fiecare cuvânt este o forță care transcende barierele lumești. În sonetele lui Anatol Covali sunt înlănțuite imagini de o rară frumusețe și sensibilitate într-un decor mirific. Răsărit de soare care încleștează amintirile, nori ai tristeții pe aripi cenușii ale vremii, gânduri și aspirații care se țes în curcubeie, păduri care freamătă de doruri răsunătoare, viori ale asfințitului care mângâie privirea sa blajină și însetată prin cânturi ale liniștii depline. Un cor de îngeri coboară să aducă lumii sale
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
înaltă calificare din țări sărace ca România, înregistrează anual un profit net de câteva miliarde. Și astfel țările bogate devin și mai bogate, iar țările sărace tot mai sărace... Două sunt căile imediate pentru reducerea simțitoare a hemoragiei de materie cenușie românească: a) Locuri de muncă (îndeosebi în cercetare) și lefuri atractive pentru absolvenții foarte înzestrați ai facultăților de stat și particulare; b) Prin decanatele facultăților de stat, Ministerul Învățământului să încheie contracte cu toți studenții, iar la absolvire, potrivit contractelor
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
chiar la ieșirea din sat, noaptea, neapărat noaptea, cum s-a întîmplat ultima dată, pe la orele douăsprezece, venind dinspre Urziceni, a văzut la lumină farurilor ceva așa, aplecat, de vreo doi metri, pe Satan, Scaraoțki parcă îmbrăcat într-o zeghe cenușie... De cîte ori trece pe-acolo, exact în același loc, - că stă parcă p-o buturuga, ceva, - îl vede și, în mașină fiind, singur, ridică repede mîna dreaptă de pe volan și se închină la iuțeala, uite-așa face, - mi-arată
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
lasă impresia unei neputințe de a surprinde în mod real existența. Timpul devine angoasa modernă. Curios, la un scriitor atât de modern, ca Faulkner, timpul totuși dispare, ca și mișcarea fizică. O zi din proza lui Faulkner: Era o zi cenușie, de fier, de același metal și de aceeași culoare, una din zilele fără de vânt, de o rigiditate plastică, o zi prea moartă, ca să ningă, ori să lase ninsoarea să cadă; o zi în care până și lumina nu se schimba
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
Linda Evanghelista (din partea UE), ÎPS Andreicuț, Arhiepiscop de Alba-Iulia, ÎPS Teofan al Olteniei și Traian Băsescu. Echipa de reporteri: sfințiile lor Alexandru Duțu (zis Bărbosu), Alexandru Cristorian și Nic Sârbu, plus, cu voia dumneavoastră, cuvioasa Simona Tache. Șofer, fotograf și eminență cenușie: Gabi Drogeanu. Vom lua bătaie? Vom fi tratați cu respect? Haina face pe om, prin urmare ne va face mai buni? Cum ne vor primi oamenii și cum vom ieși noi din acest experiment? Sîmbătă, 11 august, ora 8,30
Cum era să devină Linda Evanghelista Patriarhul României by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19827_a_21152]
-
de păsări își află în Parcul natural Lunca Mureșului loc de cuibărit și de pasaj, aproape toate fiind cuprinse în anexele Convenției de la Berna ca specii ocrotite; acvila țipătoare mică, cormoran mare, stârc de noapte, precum și efective mari de stârci cenușii, pescăruși răzâtori, stârcul și corcodelul mic, prigorii, cea mai mare colonie de lăstuni de mal de pe întregul curs al râului. Dintre mamifere se remarcă vidra, dar și un număr mare de cerb carpatin, lopătar, căprior, mistreț.
Agenda2003-20-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281028_a_282357]
-
germanic, cu detracarea elementului creștin și cu repudierea rasei ariene. Cadrul romanelor e precumpănitor autobiografic, Bernhard legînd imprecații în marginea unei copilării nefericite, trăite într-o ambianță pe care o consideră răspunzătoare de toate relele vieții. Atmosfera romanului Extincție e cenușie, o pîclă deasă în care oamenii își macină reciproc nervii. Aerul e nefast, fizionomia semenilor e rudimentară, obiceiurile sînt dăunătoare, țara e mizeră, nimic nu merge, totul e croit de-andoaselea. Alles geht schief. Și asta într-o Austrie pe care
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
o cu totul altă imagine a lumii țărănești, foarte departe de bucolica balcanică. Tot prozodia are și aici ultimul cuvînt; Pillat creează iar o formă nouă. Fiecare poezie are două strofe a cîte patru versuri. În contrast calculat cu lumea cenușie și dură prezentă în catrene, poetul optează pentru cel mai nobil vers, pentru endecasilabul iambic, întorcînd oarecum pe dos lumea tradițională a sonetului, înlocuită aici de cea a tristeții și a resemnării, proprie milioanelor de nedreptățiți ai sorții: Cu mîna
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
alchimici). În același număr, îi regăsim la paginile de poezie pe Mircea Cărtărescu, Magdalena Ghica și Matei Vișniec. Până astăzi, titlul primei sale cărți, Bucuria anonimatului, a rămas în amintirea tinerilor de pe-atunci, ca un etalon al unui cotidian cenușiu și totuși nu complet lipsit de farmec. Așa, ușor nostalgic, invocă și Ioan Groșan, în romanul Un om din est. Revenind: în ce fel aparține Eugen Suciu generației optzeci ? O soluție ar fi să-l privim ca pe un optzecist
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
27); „căpițele atât de autonome/ atât de îngâmfate/ cu carnețelul lor de bal:/ pe lista lor/ n-am pătruns niciodată” (p. 35); „am început să semăn/ cu îngrijorările mamei:/ o țintă lipsită de apărare” (p. 40); „atleți ai bucuriilor simple/ cenușii de lăcomie/ sângele de prin artere/ l-am rânduit cu lopata” (p. 61). Am reprodus numai câteva, selectându- le aproape aleatoriu. Și separat, și împreună, ele probează o atitudine de o calofilie maniacală, urmărită în filiații și amănunte. Aceeași manie
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
posibile, cea mai frapantă și mai convingătoare trăsătură a prozelor scurte semnate de Ioan Matei rămâne privirea cinematografică, din plin exploatată și de prozatorii optzeciști. „Desantiștii” - Nedelciu, Iliescu, Teodorescu, Cușnarencu, Cristoiu, Groșan etc. - aduceau în prim-plan cotidianul mărunt și cenușiu, propunând o topică inedită unor segmente banale. În plus, la ei, o explozie încântată de sine a inovațiilor formale. Ioan Matei păstrează și perfecționează pe cont propriu obiectivul auctorial coborât la nivelul micro-evenimentului, dar îmi pare mai puțin interesat de
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
cocioabe și maidane: „spre bariera Regiei... o cârciumă, o fabrică de mezeluri, un depozit de cărbuni... un maidan cu basculă publică, bariera drumului de fier și, peste barieră, magaziile și atelierele uriașe ale manufacturii de tutun”. Mai stăruitor decât tabloul cenușiu al mahalalelor insalubre și urâte este înfățișat spiritul mahalalei, sufletul ei, complicat, pervers și romantic, inclusiv vitalitatea care irumpe, biruitoare, din mijlocul îngrămădirilor de case șubrede, cu oameni cenușii și ei, obosiți, bolnavi, dezamăgiți: personaje ca Fana din romanul lui
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
și atelierele uriașe ale manufacturii de tutun”. Mai stăruitor decât tabloul cenușiu al mahalalelor insalubre și urâte este înfățișat spiritul mahalalei, sufletul ei, complicat, pervers și romantic, inclusiv vitalitatea care irumpe, biruitoare, din mijlocul îngrămădirilor de case șubrede, cu oameni cenușii și ei, obosiți, bolnavi, dezamăgiți: personaje ca Fana din romanul lui Zamfirescu sau ca Marieta în romanul modestului C.Barcaroiu. În periferia Bucureștilor din romanul său (intitulat, desigur, Periferie), unde „bălăriile... întrec în înălțime ridicăturile de pământ cu chip amarnic
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
fel de viețuire îi izolează într- un univers aparte, guvernat de legi proprii, un fel de „țară a minunilor” care e viața monahală, descrisă în mare parte dintre aceste povestiri. Dacă vi se pare că monahii sunt niște ființe morocănoase, cenușii, obtuze și complet rupte de realitate, e timpul să vă schimbați părerea fiindcă - așa cum o demonstrează nu doar textele, ci și numeroasele fotografii ale cărții - bucuria, lumina, inteligența harismatică și mobilitatea sunt semnalmentele adevăraților slujitori ai lui Dumnezeu. „Prietenii mei
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]