949 matches
-
scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui ochi verzi Își modificaseră culoarea Într-un cenușiu Învârtoșat și sumbru. - Adam, aici se pregătește ceva! Consiliul se Întrunește peste o jumătate de oră și... - Nu se poate, era stabilit pentru mâine după-amiază! - Era... Se pare că Zoran forțează nota și are câștig de cauză. Nu știu cum l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și sunt zile când o ciudată somnolență îl cuprinde pe Povestitor. Privirea i se împăienjenește, auzul i se stinge aproape de limita surzeniei, nasul refuză adulmecarea, mâna îi devine puhavă, odihnind lângă pană. Ori încotro s-ar uita, vede aceeași culoare: cenușiul. Jocul cu bețigașul în gunoiul trecutului nu mai scoate la iveală decât aceleași veșnice bucăți de stambă pe jumătate putrezite, hârtii umede de pe care scrisul s-a șters, cioturi ruginite de spadă, nasturi înjumătățiți: nici o piatră prețioasă, nici un ban de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
său să strivești toate aceste forme luminoase, nu poți rosti nimic esențial. Toate chipurile Își scot capul pe jumătate. Ești condamnată să rămîi Într-o facere continuă și nedesăvîrșită. Din buzunarul lui Leopold Bloom se Înalță o mamă emanciată În cenușiu lepros Înveșmîntată cu o jerbă de flori portocalii ofilite și un voal sfîșiat de mireasă. Ține În mîna descarnată manualul Ursulinelor cu rugăciunea pentru sufletele În suferință. Pocăiește-te. Și-n seara aceea de primăvară cînd aerul are irizări violete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vedere, dar cărora nu le cunoșteam numele, și pronunțând zeci de nume de plante care nu știam cum arată. În acest timp, Sonia se întoarse și, cu un zâmbet liniștit pe față, se îndreptă spre mine. Era într-un costum, cenușiu la reverul căruia avea prins neîndemânatic un buchet de violete artificiale. Purta niște ghete fără toc și pășea bărbătește. Doar când m-a depășit, îndreptându-se spre casa aflată în spatele meu, am înțeles că zâmbetul nu-mi era adresat mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
românească ar fi fost lipsită de acele elemente estetice care ne facă să suportăm viața mai ușor. Ele, împreună cu bărbații lor (nu toți și nu toate!), au răspunsă și de latura artistică, de pigmentarea vieții cu elemente de frumos, atenuând cenușiul și urâtul. Din această nevoie, unele femei și fete au pusă pe îmbrăcămintea lor niște „adaosuri”, copiate din câmp și din Soare sau au transpusă niște simboluri considerate sacre - cruciulițele - prin care se raportau spiritual la divinitate. Bărbații, chiar dacă erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fac reproșuri... De ce, tontule? — Să nu-ți mai aduci aminte chipul celei pe care ai iubit-o.... Sunt un ticălos. Josăphine ridică din umeri: — Nu am întâlnit niciodată ticăloși sau sfinți. Nimic nu e pe de-a-ntregul alb sau negru, cenușiul învinge. Cu oamenii și sufletele lor e la fel... Ești un suflet cenușiu, ca noi toți... — Astea sunt doar cuvinte... — Și ce ți-au făcut ție cuvintele? Îi spusesem să se așeze, iar ea îmi povestise totul, dintr-odată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tu cu mine, ultima și cea mai puțin importantă imagine. Noaptea era liniștită. Drumul drept, urmat de ei până sus, pe muchia stâncii, n-a răsunat de pași decât de câteva ori. Numai câte o baracă de negri, de un cenușiu argintat În clarul de lună vârstat de stânci, mai spărgea linia lungă a terenului gol. Dincolo se Întindea liziera neagră a pădurii, o glazură Închisă la culoare pe un tort de frișcă, iar drept În față - orizontul Înalt și clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cerul albastru și nici lacurile misterioase și întunecate, care stau cuibărite pe undeva. Întunericul acesta sălășluiește în nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine un capac oarecare, că se și răspândește imediat un miros neplăcut care‑și face meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Întunericul acesta sălășluiește în nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine un capac oarecare, că se și răspândește imediat un miros neplăcut care‑și face meseria: miroase urât. Nimic nu se aruncă, totul trebuie să rămână aici și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de transpirație curgeau de pe frunțile lor.În momentele acelea erau două femei , ale căror suflete erau înghesuite unul într-altul cu teama unuia în brațele celuilalt... Natura încremenise, nu se simțea nici o adiere, tăcerea țipa înfundat, moartea dădea târcoale hohotind cenușiu pe lângă salcâmi...florile albe au început să ningă peste lume...Se scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de pomi! strigă cea mică , sărind în sus de bucurie. Da, ningea cu flori
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
salcâm amestecate cu bulgărași albi de zăpadă...Era un spectacol desprins din filmele SF, de o frumusețe rară...frunzele copacilor erau luate pe sus împreună cu flori și gheață într-un dans îndrăcit al morții și al vieții, un amestec de cenușiu și alb și verde... Ilona uitase de tot și toate,. Se prinsese în dansul acela amețitor și inedit și zbura deasupra lumii... -Doamnă, nu e bine! Analiza cu markerii tumorali e încadrată cu negru...eu nu știu...Ilona căzu de la
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
în contrast alteori în armonii împodobește Valea Iadului de o parte și alta, începând de la apa rece a vijeliosului râu și până la hotarul cerului de un albastru rece. Verdele brazilor, galbenul, ruginiul sau pe alocuri un roșu aprins al foioaselor, cenușiul stâncilor ce-și scot pe alocuri frunțile printre arbori și albastru cerului creează o imagine ireală, de basm. Turiști din toate colțurile țării dar și din străinătate adoră Apusenii atât pentru frumusețea lor cât și pentru numeroasele peșteri, dintre care
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
o vale mirifică. Orașul Brezoi este înconjurat, ca într-o căldare, de munți cu crestele frumos dantelate și pinteni ce împung uneori plapuma norilor ce se adună deasupra orașului din cele patru orizonturi, iar alteori cu frunțile pleșuve lucesc cu cenușiul lor în contrast cu strălucirea astrului ce revarsă asupra înălțimilor lumină și căldură. În acest orășel de munte cândva fusese o întreprindere de exploatare și prelucrare a lemnului. Unde se află astăzi cartierul de locuințe fusese lacul de plutire. Buștenii erau purtați
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
se varsă în fluviul Dunărea. În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat de sfântul locaș de cult, Mănăstirea Lainici, a
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
îmi purta mâna creștinește în cele patru direcții încrucișate pe piept. Minunea copilăriei dispare ca o boare de ploaie, odată cu plecarea între străini. Ce plăți ți-a cerut învățatul cărții? Există un tribut! Intrarea pieptișă într-o societate plină de cenușiu e greu de suportat. Totul este însă să îți păstrezi sufletul în puritatea naturală. Nufărul, floarea apelor, ca și crinul, e un simbol al acestei curățenii spirituale. E un motiv cusut pe portul tău, e un cuvânt cântat mult de
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
al inteligenței excesive îl întâlnim la marii poeți, cu înnodarea înțelesurilor, chinuitoare pentru profanii care nu au rostul codurilor în a dezlega misterul acelor cuvinte. Codurile sunt de fapt pentru cei care exersează, pentru cei care învață să-și lepede cenușiul, acoperindu-se, în timp, cu albul pur. Noi, oamenii, avem o libertate pe care nicio vietate de pe pământ nu o are însă suntem sclavii propriei noastre etnii, pentru că Dumnezeu ne-a lăsat deplina putere de a discerne. Și atunci când întoarcem
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
simțirea. Drumurile pe care le-am străbătut mi-au obosit pașii, dar n-au reușit să pună stavilă zbuciumului și căutărilor, mereu mai însetate... Îmi place, adeseori, să ascult cernerea nisipului în ceasornice. Doar atunci aurul se va separa de cenușiul materiei și va da naștere poeziei: această furtunoasă, febrilă, solară, blândă, incitantă și înălțătoare stare. Îmi place jurământul tău, iubite... Voi pieri cu el pe buze... când timpul mă va bate pe umăr și va râde în hohote. Și totuși
DARURI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364146_a_365475]
-
pierdusem suflul, picioarele mi se îngreunaseră , un vârtej cenușiu, în care intrasem, îmi întuneca privirea. Îmi trecu prin minte versul lui Nichita, „Cu spăimântătoare viteză / am trecut prin tunelul oranj„... Tunelul morții... Nu mai aveam percepții vizuale, doar mentale... Și cenușiul care-mi pătrundea în propria ființă prin pupile deschise , într-un flux rapid, neîncetat, mă rupea cu totul de o realitate pe care nu mi-o dorisem, de care crezusem că m-am eliberat și din care voiam să ies
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > FERESTROICA LUI DIO Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dio are o ferestră, adică o oră liberă. Cu toate că este mijlocul lunii martie, zăpada mai păteză destul de consistent cenușiul închis al pământului, împiedicându-l să se zbicească și să-și înalțe vestitorii imaculați : ghioceii și zambilele. Ziua pare încremenită în cenușiu : cerul este colindat numai de nori reci și amenințători. O atmosferă stresantă, aproape politică, ține oamenii închiși în
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
Dio are o ferestră, adică o oră liberă. Cu toate că este mijlocul lunii martie, zăpada mai păteză destul de consistent cenușiul închis al pământului, împiedicându-l să se zbicească și să-și înalțe vestitorii imaculați : ghioceii și zambilele. Ziua pare încremenită în cenușiu : cerul este colindat numai de nori reci și amenințători. O atmosferă stresantă, aproape politică, ține oamenii închiși în case și-n singurătățile lor amărâte. Satul a amețit cu ochii la cer. Găurile negre ale viitorului își plimbă umbrele gloduroase peste
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
acest sens: Mirela Bălan, un român care a plecat în străinătate pentru a obține un câștig minim că îngrijitor de bătrâni, dar care prin ambiție a ajuns un artist plastic cunoscut în toată Italia, având comenzi din toate părțile. De la cenușiul României la sclipirea succesului peninsular! Mirela a povestit pentru Jurnalul Național cum a reușit în viață, în ciuda faptului că printre culorile vieții sale predominanțe au fost la un moment dat negrul și griul. A pornit de jos, ajungând la un
DIASPORA.ROMANCA MIRELA BALAN CUCERESTE ITALIA CU MAGIA CULORILOR SALE.A AJUNS DE LA INGRIJITOR DE BATRANI, LA PICTOR FOARTE APRECIAT de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363243_a_364572]
-
frescă realizată din tonuri contrare, din lumini și umbre, ca pe o suprafață tensionată din marele fenomen uman. Și asta pentru că sufletul lui este atât de mare, de penetrant încât dizolvă personajul, îl pulverizează ca pe o pată pe peretele cenușiul al vieții: „A spune adevărul pare a fi o mare aventură. Cu greu s-ar hotărî cineva a-l spune sau nu... Oscilează încă... Are ce-i drept multe a spune. Și totuși... Dacă a-i fi întrebat pe cineva
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
parcurgi o sută de metri și intri într-o altă lume, un fel de Valea Plângerii atemporală. O împărăție cenușie, ca o pânză pictată în nuanțe de gri, creație a unui artist deprimat. De la trotuarul înveșmântat în nuanțe întunecate, la cenușiul albăstrui al cerului... Apar clădiri construite la început de secol, aflate în paragină, fără geamuri sau ferestre, cu pereți scorojiți, din care ți se dezvăluie fără pudoare cărămida stacojie, trecută prin negura vremurilor, rămășițe de ziduri. Distruse... ca după vreun
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
luminând cerul până la mari depărtări. O parte din nori sunt luminați de razele lungi ale soarelui, alții au culoare liliachiu-roșcată. Treptat spectacolul de lumini dispare, cerul pregătindu-se și el de culcare. Lipsite de strălucirea soarelui, stâncile se contaminează de cenușiul împrejurimilor. Soarele pare a fi adevăratul stăpân al Balcicului și al Universului. Frumusețea naturală a Balcicului este dependentă de manifestările lui. Când soarele se ascunde în nori sau când plouă, marea, stâncile, copacii, devin întunecați, își pierd strălucirea. Când se
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
ale căreia veneau alei de palmieri și bananieri. Ne-am îndreptat către pagoda budistă. Călăuzele mele spaniole, iar după ele și eu însumi, ne opream la tot pasul aproape la fiecare dugheană și priveam cu mirare cum rumegă localnicii ceva cenușiu învelit în frunze, fapt pentru care dinții și buzele lor se făceau de un roșu închis. Mai eram tot timpul ispitiți și de ciorchinii atârnați de banane, ca și de grămezile de nuci de cocos. Cât am mers, s-a
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]