2,002 matches
-
unde guvernează legea junglei, Antoniu și Kawabata învață împreună "abecedarul" prieteniei. Provenit dintr-o familie înstărită, Antoniu este un intelectual ratat care îmbrățișase din proprie voință viața de cloșard. În comunitatea dezmoșteniților se bucură de respect, i se spune "profesorul". Cerșește la o gură de metrou a stației Obor nu numai pentru el, ci și pentru tovarășul de baracă, mai bătrân și din ce în ce mai bolnav. Are umor și imaginație debordantă, e "spurcat la gură" și îl tachinează în permanență pe Kawabata (pe
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
citește ziarele și discută "minunea" din viața românilor cu prietenul Kawabata. Se nasc în sufletul său vagi iluzii de schimbare, se gândește că locuitorii ghetoului ar putea fi mutați într-un loc civilizat și nu vor mai fi nevoiți să cerșească. Kawabata își regretă "păcatele" care l-au adus la condiția de cloșard, dar știe că pentru el e prea tîrziu. Antoniu, la cincizeci și patru de ani, ar putea, în schimb, să încerce să-și realizeze visul de-a scrie
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
mizeriei a devenit un viciu, ca băutura, de exemplu, și o consumă zilnic, în porții egale, gîndindu-se că, oricum, e mai bine să fii un paria, să te naști direct pe pămînt, să mănînci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți înflorească în plămîni tuberculoza ca un trandafir, decît să te schimbi peste noapte în cine știe ce locuitor al speranței". Plăcințica hoinară, care nu-l mai recunoaște, a fost și ea o iluzie, a ajuns jurnalistă și "apostol" al Uniunii
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
Robertson. Nu era tatăl tău, nu era tatăl tău adevărat din nici un punct de vedere. Era bărbatul care s-a căsătorit cu mama ta0000000000000 Cutia mov o să distrugă America de Îndată ce-o s-o importe acolo... vagabonzii ăia ruși care cerșesc pe străzi În capitalism, o să-i facem noi și pe puțoii ăia! Să radem de pe fața pămîntului surplusul de forță de muncă! Să-i radem de pe fața pămîntului cu vechea cutie mov! Nu le da Ecstasy! Nu vrem ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îndepărtat de Dumnezeu! Lasă-mă să te Împac cu El.! Ai nevoie de asta ca de aer. Antoniu, iar a căzut o stea pe șandramaua lui Ben! Dacă nici de data asta nu arde de viu, Înseamnă că ne va cerși mult timp de acum Înainte tocana de legume pentru care trudim din greu. Mi-au Înghețat picioarele și am promoroacă În inimă. -Ce stele ucigașe visezi, ? Cine toarnă În creierul tău de pitpalac răgușit și sfrijit, asemenea enormități? Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
hotărască singur viitorul, deci alegerea unei profesii onorabile, bine retribuită și neapărat de succes. Astea erau atributele unui viitor, construit și gândit Într-o familie În care banii, chiar dacă nu curgeau În valuri, nu erau o problemă,, Locul În care cerșește Antoniu, este gura de metrou, a stației Obor, stație extrem de animată, din care ies și intră zilnic puhoaie de oameni. Puhoaie mohorâte, triste, Încruntate, și arțăgoase. Rareori, privind cu atenție, vei descoperi un chip luminos sau un zâmbet autentic. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
decât să fie mature și umane cât or pofti! Dar ascultă la mine: cerșetorii nu dispar cu una cu două! Să știi dom-le: eu sunt un vagabond care a citit vreo două mii de cărți din scoarță În scoarță...și cerșesc pentru că așa am eu chef. Dumneata Îmi spui că noi vom dispărea? Veți dispărea voi, pensionarii. O să munciți până la optzeci de ani, și-o să primiți pensii de mizerie. Ha! Ha! Ce să mai faci după optzeci de ani? Singura meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care-i acoperă trupul slab, cum sângele se zbate să-și urmeze drumul pe care-l face de 54 de ani, fără oprire. Picioarele Îl vor duce singure către adăpostul mizer. Dar, dacă Uniunea Europeană n-o să-i mai lase să cerșească? Nu l-a interesat niciodată politica și, cu atât mai puțin acum, când, este o biată epavă rătăcită printre luminile și umbrele unei oraș care Încearcă și el, cu disperare să supraviețuiască. Nu l-a speriat niciodată moartea, dimpotrivă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rătăcit doar un timp În mizeria acestei lumi. S-a desprins cu greu de gura metroului În care trăiește pe viu aproape zilnic batjocura sau mila, compasiunea sau indiferența semenilor. Mult mai În vârstă ca el, și mai neputincios, Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune norme ,,de lucru,,, dimpotrivă Îl cruță pe cât poate cerșind și pentru el. Se gândește la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe viu aproape zilnic batjocura sau mila, compasiunea sau indiferența semenilor. Mult mai În vârstă ca el, și mai neputincios, Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune norme ,,de lucru,,, dimpotrivă Îl cruță pe cât poate cerșind și pentru el. Se gândește la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor cumplite. Trece de Bulevardul Eroilor, aproape pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor cumplite. Trece de Bulevardul Eroilor, aproape pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu la calea ferată pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mână, și nu s-a putut bucura nici măcar În vis de magia cuvintelor. Patru Sărbătorile de iarnă au trecut chinuitor de Încet pentru amândoi; au suferit de frig, au avut coșmaruri, au privit prin pereții sparți, stelele și luna, au cerșit, au ars aproape toate șipcile pe care le strânseseră, Încercând să se Încălzească, și au Împărțit cu Ben puțina mâncare. -Ți-a intrat ceva În căpățâna ta ciuruită de himere și bombată ca un fund de matroană? Ai priceput că omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
meu Kawabata.... Antoniu face o pauză teatrală, folosește la sărăcie și mizerie. Odată ratat, suporți mmmuult mai ușor sărăcia și mizeria, și nu-ți mai pare rău după viața bună. -Cerșitul face parte din ratarea aia de care vorbești? Eu cerșesc, dar nu mi se trage de la ratare. M-am născut ca să sperii vrăbiile și ciorile, m-am născut singur și am rămas singur, am mers la școală câțiva ani, numai pentru a avea cu cine să mă bat, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunt chiar verzi și aleargă pe pereți. -Asta se numește metaforă. ,,Caii verzi,, sunt de fapt speranțele tale. -Iar mă iei cu cuvintele tale grele pe care nu le Înțeleg. Ani de zile ne-am Întâlnit numai seara, la culcare. Cerșeam fiecare cât era ziulica de lungă și nu aveai timp să-mi vâri În căpățână povești greu de ținut minte... Uite luna, Antoniu, e ca o turtă de mălai, din cele pe care le fac femeile la țară. Ce frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Copaci, iarbă, asfalt, canalizare, mobilier, Încălzire, medicamente, spray-uri, deodorante, pastă de dinți, vitamine, cărți, sunt lucruri de care cu câteva excepții, nimeni de-aici nu a auzit. Ori de câte ori acest cortegiu de năpăstuiți ai sorții năvălește În oraș pentru a cerși, a scormoni prin coșurile de gunoi sau prin pubele, pentru a bea sau a fura din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma lor cea mai puternică: viclenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sfârșit de februarie, au trecut două luni de la intrarea țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși niște poieni ciudate mirosind a fân cosit, nu mai simte frigul și nu-i prea mai arde să cerșească la gura metroului. Kawabata seamănă cu un ogar bătrân pe care nu-l mai ascultă picioarele. Mai nou se teame să rămână singur. Se plânge că vine ,,nenorocita aia de Uniune Europeană,, să-i pună dinții. Și ce nevoie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Te-am suportat atâția ani ca să mi te sperie Uniunea Europeană? O să te suport până la capătul drumului. Mi-ai dat ceva care-mi lipsise până când te-am Întâlnit: mila și responsabilitatea. De când citesc din nou ziare, mă simt mai În siguranță, cerșesc mai demn, nu mă mai simt un nenorocit fără conștiință și parcă și pașii mei sunt mai siguri. Nu mai condamn oamenii care nu mă observă. Îi privesc cu mai multă atenție și Îmi este și mie milă de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o cută adâncă Îi brăzdează fruntea. E semnul unei maxime concentrări. Prostovan necioplit, mătrăgună ciufută, vântură-lume , nu te părăsesc fii fără grijă, nu mai am vlagă ca să-ți dau un șut În cur. Și la ce mi-ar folosi? Să cerșesc numai pentru mine? Să mănânc singur banane mucegăite și biscuiți râncezi? Să tremur singur de frig? Să mă Înțepe numai pe mine vara, țânțarii? Să rămân singur În Uniunea Europeană? -Iar Uniunea aia blestemată? molfăie Kawabata cuvintele, trăgând cu zgomot aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
câteva canale Împrietenindu-se cu șobolanii, se Îndrăgostise, fusese pe moarte din cauza unui avort, Începuse să scrie un jurnal, În care nota În amănunt ce i se părea mai interesant, lucrase un timp ca măturătoare Într-un parc de distracții, cerșea, Își cumpărase o pereche de adidași noi, cerșea, dormea pe unde apuca, nu o interesa Uniunea Europeană, ar fi vrut să citească ,,Junalul,, lui Kafka, de care auzise la un post de radio, cerșea, era frumoasă ca Scarlet Johansson, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fusese pe moarte din cauza unui avort, Începuse să scrie un jurnal, În care nota În amănunt ce i se părea mai interesant, lucrase un timp ca măturătoare Într-un parc de distracții, cerșea, Își cumpărase o pereche de adidași noi, cerșea, dormea pe unde apuca, nu o interesa Uniunea Europeană, ar fi vrut să citească ,,Junalul,, lui Kafka, de care auzise la un post de radio, cerșea, era frumoasă ca Scarlet Johansson, nu mai dăduse un telefon de zece ani, un regizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca măturătoare Într-un parc de distracții, cerșea, Își cumpărase o pereche de adidași noi, cerșea, dormea pe unde apuca, nu o interesa Uniunea Europeană, ar fi vrut să citească ,,Junalul,, lui Kafka, de care auzise la un post de radio, cerșea, era frumoasă ca Scarlet Johansson, nu mai dăduse un telefon de zece ani, un regizor a oprit-o pe stradă și a spus că o distribuie Într-un film, dar ea a țipat și lumea s-a strâns ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la urs, era Îmbrăcată cu lucruri de pomană, se spăla În toaletele Mac Donald, acolo Îi plăcea să stea, erau curate și miroseau a detergent parfumat, nu a vrut să se prostitueze, spunea că ea nu are nimic de vânzare, cerșea, Îi părea rău după școală, Îi părea rău după pisica birmaneză care, cu siguranță murise Între timp, de mamă nu mai știa nimic, poate murise și ea, casa nu o interesa, ura mirosul ei de naftalină, ar fi luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu mai știa nimic, poate murise și ea, casa nu o interesa, ura mirosul ei de naftalină, ar fi luat de acolo numai o fereastră ovală cu ramă albă de lemn, de la capătul holului, prin care a privit deseori stelele, cerșea, fusese la câteva concerte de rock, În aer liber, unde era cât pe-aci să fie strivită de mulțimea În delir, avea o singură prietenă, vânzătoare de legume În Piața Râmnicu-Sărat, unde Întoarce tramvaiul 19, cu care vorbea ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunt câteva țigări fumate pe jumătate și amintirea momentelor În care-l tachinam. -Dar uite, Dumnezeu mi te-a scos În cale. -Era un om bun? -Ce Înseamnă om bun, Plăcințico? unul care nu fură, nu minte, nu omoară, nu cerșește, se roagă zilnic, Își face o familie, respectă legile? Nu, nu era bun dacă ne luăm după toate astea. Dimpotrivă. Pentru mine a fost Însă un om bun, a ascultat cinci ani poveștile inventate de mine, s-a străduit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]