66,018 matches
-
trebuia ca cineva să organizeze șirul de neînțelegeri, absurdul situațiilor ce-și amplifică în lanț dimensiunile, rîsul în cascade, ridicolul, ironia și aparițiile extraordinare, impecabile ale personajelor interpretate de George Mihăiță și Virginia Mirea. Vervă, aplomb, măsură sau Bani din cer. Horațiu Mălăele, din nou în postura de regizor, a lucrat cu rigoare (și plăcere, bănuiesc) cu trupa de la Comedie (vă amintiți minunata Pălărie florentină, cromatica acelui spectacol, lumina lui atît de specială, machiajul, costumele elaborate ale Liei Manțoc, pe George
Cad bani din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15226_a_16551]
-
nici nu are importanță pentru rostul acestui articol. Înțelesul ei scapă de sub controlul Bisericii. E un semn că țăranul de pe aici a cugetat el că și pe pămînt trebuie să fi rămas niște ființe în întregime bune după ridicarea la cer. Această încredere în bunătatea unui soi de oameni, fie ei și nevăzuți, care trăiesc pe acest pămînt al păcătoșilor și al fricii de Judecata de Apoi, vine poate și de la observația țăranului în existența propriu-zisă a Blajinilor, cărora acesta le
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
o marcă a actualei guvernări. Tupilați îndărătul "problemelor economice", stăpânii se comportă ca în țara lui Papură-Vodă: acordă reeșalonări ale datoriilor sau, din contră, îi execută pe cei "dezagreabili" cât ai zice pește. Astfel încât, strângând sau lărgind șurubul după cum o cer înaltele enterese de partid, țara merge înainte iar românul se înfrățește cu fălcile pitbull-ului. Mă îngrijorează în recenta Ordonanță de urgență mai ales un paragraf: cel în care se spune că, spre deosebire de cetățeanul de rând, forțele represive au dreptul să
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
înaltă, cît și popular culture, în dialoguri și eseuri scrise în același stil elegant, cu aceeași pasiune a faptelor, face ca toate aceste subiecte să apară de același rang: șocul civilizațiilor și cărțile lui Michel Tournier, receptarea lui Panait Istrati, cerul îngerilor și disfuncțiile societății românești postcomuniste, paranormalul, profețiile lui Take Ionescu, biografia lui Nabokov, slăbirea sistemului imunitar uman etc. Și chiar dacă nu sîntem de acord cu autorul în unele concluzii sau cu sursele sale bibliografice, nu foarte multe, trebuie să
Eleganța stilului jurnalistic by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15261_a_16586]
-
-l amputeze. Era însă un om foarte credincios și mergea în fiecare zi la biserică, își înmuia degetul în uleiul de la candela Fecioarei și își freca cu el ciotul. Și, într-o noapte, Fecioara cu îngerii ei au coborât din ceruri și i-au pus un picior nou. Cum se întâmplă cu toate miracolele - căci altfel n-ar mai fi miracole - acesta a fost confirmat de numeroase autorități ecleziastice și medicale din epocă și subiectul a creat o iconografie abundentă și
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
criză a intelectului blazat ce se pune în scenă cu mare dexteritate). O scenografie în care se pot identifica reminiscențele valorilor pierdute, încastrate în magma imaginarului infernal, în vederea unei reprezentații al cărei titlu ar putea fi luat din Blake: "căsătoria cerului și a infernului": "Trăiam la Veneția, departe de judecata de apoi,/ și stînjenei țîșneau din gura mea./ Sub luna de smoală pluteau palatele/ ca niște vulturi negri cu pliscul prins în dantelă./ Nu știu nici acum dacă era o vestire
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
o leoaică rănită de dogi,/ eu voiam să mor ca un poet al supremei amăgitoare./ Din turn, la campanile, vedeam muzicanții cu ochi de chihlimbar,/ ei scrîșneau despre orașul de dincolo de lună,/ - Veneția, strigau răzbunători cu spume la gură,/ din cer se sfărîmă și se scufundă în lagună./ Femeie din marmură neputrezită,/ peștele sufletului tău cu ochi bulbucați/ înoată în marea mea liniștită" (A treia scrisoare venețiană). Reziduurile creștine sînt incontestabile, dar ele nu par a constitui germeni ai absoluțiunii, ci
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
sau atunci când scrie, speriat probabil de propria sa contribuție la declanșarea nebuniei lui Ceaușescu: „Am avut noi tot felul de tirani, mai mici și mai mari, dar nici unul nu s-a visat Isus Christos și nu s-a înălțat la cer singur, așa cum o faci tu, intoxicând țara vreme de aproape un sfert de veac, erijându-te în arbitru al vieții planetare, în vreme ce un întreg popor suferă de foame și frig mai cumplit ca în lagărele naziste”. Ei, chiar singur nu
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
tu, intoxicând țara vreme de aproape un sfert de veac, erijându-te în arbitru al vieții planetare, în vreme ce un întreg popor suferă de foame și frig mai cumplit ca în lagărele naziste”. Ei, chiar singur nu s-a înălțat la cer Ceaușescu. Oare limba kilometrică a lui Vadim (”vă voi glorifica întreaga mea viață”) n-o fi pavat și ea drumul spre puterea absolută a lui Ceaușescu? Tare mi-e teamă că lingăul de ieri, ajuns, la rându-i, mare bărbat
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
în gradele universitare un fel de încoronare și de recunoaștere publică a „indubitabilelor” talente dovedite în spațiul lucrativ al scalpelului și-al pensei? Merg chiar mai departe și fac următoarea propunere: la talentul dovedit, ar fi o nedreptate strigătoare la cer ca d-na Puwak să fie lăsată în afara sistemului academic românesc. Titlul de conferențiar îi revine din oficiu, mai sunt necesare doar două-trei incursiuni prin fondurile nereturnabile europene, și gata condițiile s-o facem „profesor plin”! Cu atât mai mult
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
Sud,/ laponi și creoli întomnați,. numai Vărsătorul din Zodii/ ne turna Calea Laptelui în pumni.// Grădina cu fructe de sticlă/ avea toate aleile pavate cu plumb;/ pe zidurile de cetate lipsite de porți/ în loc de steaguri fîlfîiau porumbei. Un nufăr pe cer înflorea noaptea,/ un nufăr cu petale de zinc;/ brumată cu sînge dimineața/ Floarea Nopții murea” (Grădina Enigmă). Romantic prin fibra sa de trubadur à la page (un soi de Minulescu trecut prin avangardă), Tonegaru apucă pe calea unui romantism exasperat
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
antic palori -/ nicicînd atît de alegoric Luna/ n-a otrăvit clanurile ei de feciori!” (Salomeea). Același astru devine ținta derizorie a unei carabine, într-un univers tot mai sălbăticit, dominat de un imbold cinegetic: „Cum stelele s-au urcat pe cer, nu știu,/ dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște tradițional/ și aș descărca într-însa o carabină Manlicher” (Puțin alcool). Un melanj de suavități și durități divulgă procesul în curs, de disoluție a
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
excită imaginația starea șantierului ale cărui ziduri nu înceteză să se înalțe către un acoperiș previzibil în viitor. Este un schelet ideal al frigului, din al cărui străfund poetul își răstoarnă încet capul pe spate pentru a se prăbuși în cer: „catedralele se construiesc în câte o sută de ani - frigul/ vine, revine - ca fluxul, și zbaterea lui foarte înceată/ pe țărm - sau, în lumina lui albă/ printre zidurile care se ridică treptat/ și scheletul bolților, deasupra, suflând/ între scheletul zidurilor
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
învechit sau îi învață prostii pe medici - căci mai există și aemenea ghiduri - el n-are valabilitate universală, de fapt e bun de aruncat. Un ghid „la zi” în medicină cuprinde o muncă de autor uriașă. El nu pică din cer, cu indicații venite direct de la Hipocrate. Și chiar dacă ar fi fost așa, datoria dlui Beuran ar fi fost să precizeze Hipocrate dixit. Iar cu traducerile sale, pe care le-a prezentat drept lucrări originale, dl Beuran a izbutit să avanseze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
impresii poematice ale autorului, pline de accente idilic-nostalgice, „răzlețite, în ani, prin radioprogramele Radiodifuziunii Române:” „Mi-am ferecat în priviri zâmbetul unei fete și, așa, deodată, totul s-a înfiorat a primăvară; mi-am umplut buzunarele cu stele din limpezimea cerului de iulie și totul în jur s-a numit miez de vară; am adăstat să se travestească strugurii în vin și-a și trecut toamna; m-am gândit doar la neprihănitul alb al zăpezii și iarna s-a și născut
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
în răspăr cu logica mundană. Privirea se focalizează adesea asupra amănuntului minimalist, pentru ca, în momentul următor, să se deschidă spre spații largi, necuprinse, cu un firesc aproape ludic: „Trebăluiește prin parc/ un copac cu șorț/ un trecător se urcă-n ceruri/ contemplă acolo o singură clipă/ după care o uită/ în zare peste Jiu/ o coamă de lebede” (Trebăluiește prin parc). Ecouri pencilinsoniene răzbat din poeme precum Ars poetica, unde abstractul capătă concretețe și inefabilul devine o bucurie tactilă: „A locui
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
Jorge Semprun, Michel Deguy, anul acesta: Ismail Kadare, António Lobo Antunes, Amos Oz. Numai cu rea voință s-a putut vorbi despre „norocul” Uniunii Scriitorilor de a-i fi „găzduit” pe acești mari scriitori, ca și cum ei ar fi căzut din cer în România și nu ar fi venit în urma demersurilor întreprinse de Uniune. În cuvântul introductiv la volumul închinat actualei ediții a Festivalului, Eugen Uricaru enumeră câteva obiective, ale acestuia printre care: „...să înlăture Zidul ce încă ne desparte, să înlăture
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
poziția asta. Văd mulțimi de oameni buimaci privind pe pereți, parcă niște tabele - că e cam haos și nu se vede bine -, care citesc nu-știu-ce, își fac trei-patru cruci scuipându-și în sân, mai citesc o dată pe pereți, privesc spre cer, vorbesc singuri sau se întreabă unii pe alții care-i diferența dintre „titular” și “suplinitor”. Nimeni nu știe. Calculatoarele sunt blocate, dicționarul cu terminologia respectivă e într-un seif, cheia a fost scăpată într-o rigolă de către cineva care tocmai
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
pe liberali (18 martie 1947) și memoria lui I. I. C. Brătianu, el îi ia apărarea (în însemnările lui jurnalistice) marelui om politic. Deși nu l-a iubit, recunoaște onest că acesta „rămâne un fel de Prometeu al neamului nostru. Din cer a voit să smulgă pentru noi focul soartei definitive”. De subînțeles, Marea Unire din 1918. Din păcate, lipsește din Jurnal perioada 18 martie 1947-1952, astfel încât nu știm ce părere va fi avut, printre altele, despre abdicarea forțată a Regelui, pe
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
a forței pure. Dincolo de „hamurile vieții”, trupul posedă o viață necunoscută, copleșitoare ce se cuvine amplificată precum o infrastructură a identității: „Și tocmai tu atît de aspru, că nici nu poți/ vorbi cu brizele mării? Și neînstare să citești în cerul/ gurii unui delfin? Atît de ros de hamurile vieții/ și nici măcar nu poți să rozi pojghița brizei mortuare/ lipită de coastele tatălui tău bolind înfășurat/ în ude pansamente? Nu poți pipăi labirintele corpului/ tău. Darmite să le vezi, darmite să
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
textură au loc arhetipurile, dar și o lume desubstanțializată, neînfăptuită („Zeul cel singur umblă prin univers,/ se fecundează lacom pe sine/ înghițindu-și sămînța de constelații” - Cosmogonie), o lume a singurătății în care „totul e patimă și nepereche”. Suspendată „între cer și pămînt” într-un echilibru stagnant, ființa „de apă și lumină” își caută de fapt un dezechilibru. Un salt. Fie în Lethe, fie în lumea palpabilă și nerotitoare. Ieșirea din amnios. („De-ai ști ce tulbure-i cînd te-ai
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
însă nu formal dramatizat, ci bonom, întrucît apare atins de dispoziția relativizării, ca și de... plictis. O înfruntare din capul locului... necavalerească, deoarece terenul pe care se desfășoară aparține mentalității demonizate, fie și printr-o vicleană nuanțare conjectural neutră: „În ceruri ca de beton bunul Dumnezeu/ își întoarce plictisit chipul. (...) Doar Satan mai dă semne de viață,/ dă din coate dirijînd coruri de muște./ Apoi scuipă și el plictisit, amețit/ de vara oltenească,/ pe asfaltul încins,/ pe versurile mele” (Craiova. 40
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
îmblânzi: „Unde funcționezi?” La Răducăneni, în Fălciu, excelență”. Ministrul a rămas îngândurat. S-a lăsat pe spate în fotoliul ministerial, și-a scuturat coama de leu și, cu ochii pe jumătate închiși, a privit visător tavanul, ca și cum ar fi contemplat cerul. Eu mă gândeam: „Probabil că de acest târgușor îl leagă o amintire foarte plăcută.” Și, într-adevăr, după această lungă reculegere, oratorul nostru atât de iubit a murmurat: „Răducăneni... Răducăneni... (urmarea în numărul viitor)
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
nefericitei noastre tranziții ca magistratul care și-a bătut joc în chipul cel mai scandalos de ideea de Justiție în România. S-a bucurat Opoziția de parcă ea l-ar fi dat jos pe Joiță, ziarele mari erau în al nouălea cer, iar celor de la APADOR-CH, care au izbutit o dată să-l răzbească pe numitul, aproape că nu le venea să creadă. Toată presa din România a vrut să afle de ce suferă dl Joiță. Pînă la ora la care scriu acest microscop
Demisii la ordin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13559_a_14884]
-
se coacă. Fixat bine pe grătarele istoriei, prăjit la jarul întreținut gospodărește al tuturor crizelor sociale și morale de ieri și de astăzi, el a început să se întrebe obsesiv dacă nu cumva îi este mai aproape RATB-ul decît cerul și mai utilă deratizarea decît conversația metafizico-mondenă cu spiritele strămoșilor sau cu duhurile pămîntului. Și astfel, de o vreme-ncoace, grija nu-i dă pace, visu-l ocolește, gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place. Reacționînd în fața unei
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]