968 matches
-
la fel ca pretutindeni: bărbații și războaiele lor. Din fericire, Milton fusese respins de armată. În loc să plece la război, se ducea la cursuri serale și ajuta la bar În timpul zilei. Singura uniformă pe care o purta era aceea de la Tinerii Cercetași, unde era șef de trupă. Destul de des pleca Împreună cu cercetașii În tabere, În nord. După alte cinci minute, Milton tot nu se arătase. Desdemona se scuză și urcă scările. Se opri În fața dormitorului lui Milton, Încruntându-se la auzul muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton fusese respins de armată. În loc să plece la război, se ducea la cursuri serale și ajuta la bar În timpul zilei. Singura uniformă pe care o purta era aceea de la Tinerii Cercetași, unde era șef de trupă. Destul de des pleca Împreună cu cercetașii În tabere, În nord. După alte cinci minute, Milton tot nu se arătase. Desdemona se scuză și urcă scările. Se opri În fața dormitorului lui Milton, Încruntându-se la auzul muzicii de dinăuntru. Apoi, fără să bată la ușă, intră. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
albe, scurte, aveau și ele volane. Îi aminteau lui Milton de mileul care acoperea coșul de gunoi din baie. ― Mamă, da’ știu că ai ceva insigne! spuse Gus Vasilakis. ― Milton mai avea nevoie de o singură insignă ca să fie Vultur Cercetaș, spuse Lefty. ― Care dintre ele? ― Înotul, spuse Milton. Nu pot să Înot nici mort. ― Nici eu nu sunt cine știe ce Înotătoare, spuse Gaia, zâmbind. ― Ia o prăjitură, Miltie, Îl Îndemnă Desdemona. Milton se uită În jos, la cutie, și luă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Gaia, zâmbind. ― Ia o prăjitură, Miltie, Îl Îndemnă Desdemona. Milton se uită În jos, la cutie, și luă o prăjitură. ― Gaia le-a făcut, Îi spuse Desdemona. Îți plac? Milton mestecă, absorbit de gânduri. După un timp arboră salutul Tinerilor Cercetași: ― Nu pot să mint, spuse el. Prăjitura asta e ca naiba. Există ceva mai neverosimil ca povestea de dragoste dintre proprii tăi părinți? Ceva mai greu de acceptat decât faptul că acei jucători trecuți, aflați permanent pe banca de rezerve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În corp. Simțea cum vibrațiile Îi penetrează mușchii, cum pulsează În valuri, până când Îi făceau oasele să zornăie și organele interne să murmure. Milton cânta la instrumentul lui cu aceleași degete pe care le folosea pentru a da salutul Tinerilor Cercetași, dar gândurile lui erau departe de a fi nevinovate. Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând de concentrare, Își legăna clarinetul cu mișcări circulare, ca un Îmblânzitor de șerpi. Iar Tessie era o cobră hipnotizată, Îmblânzită, fermecată de sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
metafora maritimă a doamnei O’Toole Îi dăduse o idee. La o săptămână după logodna lui Tessie, Într-o dimineață cețoasă de marți, Milton Își puse deoparte definitiv clarinetul și se duse În Piața Cadillac, unde schimbă uniforma de Tânăr Cercetaș cu alta. ― Ei, am reușit, Își anunță familia În acea seară, la cină. M-am Înrolat. ― În armată! spuse Desdemona, Îngrozită. ― De ce-ai făcut asta? spuse Zoë. Războiul aproape s-a terminat. Hitler nu mai are nici o șansă. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îngâmfat. N-avea altceva de făcut cu teama care Îl sfredelea ca un cui decât să-și exprime cu voce tare mânia. ― Bine atunci. Du-te la Marină, spuse Lefty. Dar știi ce uiți tu, domnule cât pe-aci Vultur Cercetaș? Și arătă cu degetul spre pieptul lui Milton. ― Uiți că n-ai câștigat niciodată insigna pentru Înot. ȘTIRI EXTERNE Am așteptat trei zile până când am sunat-o din nou pe Julie. Era zece seara și ea era Încă la studio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înțeles, să trăiți!“ și „Totul e-n regulă“, precum și insistența cu care ne punea să ne sincronizăm ceasurile la magazinul universal. Sub vulturul de alamă și Însemnele de pe chipiul de sublocotenent, Milton Stephanides i-a lăsat În urmă pe Tinerii Cercetași. Din marină s-a ales cu pasiunea pentru navigație și cu aversiunea față de statul la coadă. Încă de pe atunci i se contura poziția politică: anticomunismul și neîncrederea față de ruși. Porturile de escală din Africa și sud-estul Asiei Îi formau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru a o vinde la talciocul Încropit În curte: canapeaua și fotoliile verde marin, care Încă arătau nou-nouțe sub husele de plastic, masa de bucătărie, rafturile de bibliotecă. Afară, pe iarbă, au fost așezate lămpi alături de vechile manuale ale tinerilor cercetași pe care le avuseseMilton, de păpușile și pantofii de step ai lui Zoë, o fotografie Înrămată a patriarhului Athenagoras și un dulap plin de costumele lui Lefty, pe care bunica mea l-a obligat să le vândă, drept pedeapsă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Detroit și se mută Într-o casă de pe strada Hurlbut; consultă cărți de vise și deschise o bodegă subterană; primi o slujbă la Templul Nr. 1... Și apoi gena se mută din nou, În alte corpuri... Se Înrolă la Tinerii Cercetași și Își dădu unghiile cu ojă roșie; cântă Begin the Beguine la geamul din spatele casei; se duse la război și rămase acasă, privind buletine de știri; dădu un examen de admitere; poză ca În revistele de cinema; primi o condamnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care Wendy nu-l concretizase niciodată. I se părea că are un corp buretos, ca o figurină din plastilină cu membre flexibile, dar fără mușchi. Ei Îi plăceau trupurile puternice, fesele ferme, bărbiile bine conturate. Pentru ea sexy Însemna imaginea „cercetașului obraznic“. Dar pe măsură ce discutau și beau, Wendy devenea din ce În ce mai pasionată de suferința celor din jur, acest elan sfârșind prin a se transforma În pasiune sexuală. Îl vedea pe Phil ca pe un erou necunoscut, un luptător pentru libertate care Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avertiză bătrânul Ricarius, scutierul tatălui său. Luând seama la comportamentul ciudat al celor doi războinici, care făceau semne în mijlocul drumului, Waldomar își ascuți privirea și, automat, încetini pasul calului. între timp, Waltan pusese deja mâna pe mânerul săbiei. Unul dintre cercetași se întoarse și în câteva clipe fu în fața căpeteniei sale. Cu un gest al mâinii, Waldomar opri micul cortegiu. în tăcerea tensionată ce se lăsase deodată între ei, răsună ciudat, dinăuntrul carului, râsul zgomotos și neprefăcut al Fredianei, cucerită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iritarea lui Balamber se transformă în furie nestăvilită. îl luă imediat la rost pe burgund: Unde i-ai găsit pe tâmpiții ăștia? Au stricat totul. Livid la față, Gualfard își luă ochii de la el și începu să-i bruftuluiască pe cercetași, acoperindu-i de ocări și blesteme. Unul dintre ei, ridicând mâinile ca să se apere, reuși să strecoare: — Probabil că au luat-o pe un drum lăturalnic; sunt o mulțime pe aici. Noi eram doar patru, iar... Departe de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o imite și își îndreptă pentru prima oară un gând către Lidania, întrebându-se dacă ajutorul lui Maliban îi va fi de ajuns ca să reușească și ea. în adânc curgea un torent pe al cărui mal stăteau în așteptare câțiva cercetași. Valea era atât de adâncă și vegetația pe cei doi versanți atât de deasă, încât în ceasul acela lumina soarelui pătrundea cu mare greutate. Aerul era umed și mirosea a nămol. Roiuri de insecte minuscule le zumzăiau pe deasupra capului. Urmându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atât de adâncă și vegetația pe cei doi versanți atât de deasă, încât în ceasul acela lumina soarelui pătrundea cu mare greutate. Aerul era umed și mirosea a nămol. Roiuri de insecte minuscule le zumzăiau pe deasupra capului. Urmându-i pe cercetași, coloana urcă torentul pe o distanță de circa jumătate de milă, ținând caii cu copitele în apă. Nimeni nu vorbea, însă foarte curând Sebastianus distinse, mai întâi în șoaptă, apoi tot mai intens, ecoul unui bubuit depărtat. Soarele apunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mica sa armată, cu ceea ce mai rămăsese din animalele ce le furaseră și cu carele încă inutilizabile după incursiunea burgunzilor. în depărtare, pe câmpia unduitoare, presărată de mici cătune abandonate și întreruptă din loc în loc de pâlcuri de copaci, putea distinge cercetașii ce le deschideau drumul. Grămezi imense de nori albi se înălțau ca niște turnuri în înaltul cerului; căldura zilei prevestea vara - vremea când războinicii se puteau elibera de armuri, călătorind goi până la brâu. La orizont, distingea pintenul stâncos de pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
protecția oferită de pâlcul de copaci, mici grupuri de războinici părăsiră coada coloanei și se răspândiră prin preajmă, culcându-și caii în iarba înaltă și printre arbori. începu apoi așteptarea, care nu dură prea mult. Curând, pe drum apărură doi cercetași; ceva mai în spatele lor se putea vedea întregul detașament al urmăritorilor. Nemișcați, întinși pe pământul deja îmbibat de aromele verii, suportând zumzăitul și ciupiturile insectelor, hunii scrutau printre firele de iarbă și înșiruirile copacilor, mângâindu-și fiecare cu mâna gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hunii scrutau printre firele de iarbă și înșiruirile copacilor, mângâindu-și fiecare cu mâna gâtul sau botul calului, de teamă ca nu cumva, printr-un nechezat, sau chiar printr-o mișcare bruscă, să dezvăluie dușmanilor ambuscada ce li se pregătise. Cercetașii se apropiară, dar Balamber, îngenuncheat în spatele unui carpen rămuros și plin de frunze, privea dincolo de ei, observându-l pe războinicul ce părea să-i conducă pe burgunzi: constată că era încălecat pe un magnific roib și îl găsi foarte tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
meu Atila a câștigat un nou aliat. Și iată-l pe Eudoxiu și pe prietenii lui cum îl urmează în invazie, ba chiar merg înaintea lui, îl ajută la trecerea râurilor, îi deschid drumul în diferite feluri, iată-i și cercetași, cantinieri, informatori și iată-i chiar la asaltul cetăților, nu-i așa, Divicone? Bagaudul plecă pentru moment privirea, apoi, cu un efort evident, începu din nou să vorbească: — Da. Eudoxiu îi cunoștea cam pe toți capii bagauzi ale provinciilor invadate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de îndată să tacă: — Dar noi putem să sperăm mai mult de la bagauzi: sunt mulți și înarmați, nedeprinși poate cu tacticile militare, dar cunoscători ai locurilor și suficient de răi ca să ne fie de folos. Mai întâi de toate, ca cercetași, dar și în luptă, de ce nu? De altfel, oamenii pe care i-am înrolat de curând nu sunt cu mult mai buni. Firește, va trebui să le oferim o răsplată. — Adică? — Iertarea. Iertarea și înrolarea în armata romană, nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și potolească și el setea, însă Balamber refuză invitația. Agățând la locul său burduful, Odolgan ridică din umeri. — Cum vrei. Praful ăsta îmi usucă gâtul. Balamber aruncă o privire piezișă, încărcată de suferință, către desișuri. Dacă lucrurile stau cum spun cercetașii, curând o să ieșim din pădurea asta. Agedincum nu e departe. — Rămânând în spate, și azi o să ajungem să dormim sub cerul gol. Utrigúr, acolo în față, ne pune să-i înghițim praful și el își ia tot ce e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca oamenii săi să treacă vadul de la Aubis fără probleme, fără să vatăme carele și să piardă mâna de animale pe care mingan-ul le avea cu el. în apropierea unui mic burg, ceva mai la vale, era un pod, însă cercetașii anunțaseră că francii râureni, infanteriști, o lungeau și întârziau să traverseze; de aceea, dată fiind lărgimea râului și adâncimea mică a apei, el hotărâse să câștige timp, părăsind drumul și traversând cu mingan-ul prin vad. Trebuia să se grăbească fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încărcate în car, Go-Bindan îl striga. Fu surprins să o vadă zâmbind și îi zâmbi și e, făcându-i cu mâna un semn de salut. în momentul acela ajunse lângă el, în galop, Odolgan care, ca întotdeauna, îi comanda pe cercetași: Am văzut tabăra, anunță el, mângâindu-și pe gât calul ce șiroia de sudoare, în vreme ce oamenii săi rămăseseră în așteptare la câțiva pași mai în urmă. La nu mai mult de șase-șapte mile romane; e foarte mare. Când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe vreunul dintre puținele scaune disponibile, iar asta și fiindcă de acolo le-ar fi fost greu să observe cu atenție marea hartă din piele de căprioară pe care, în diferite culori, adjutanții lui Magister militum desenaseră sumar, după indicațiile cercetașilor, principalele repere topografice ale regiunii, delimitată la apus de cursul râului Aubis iar la răsărit, de acela mai șerpuit al Marnei. în mijlocul generalilor, al regilor și al căpeteniilor barbare, figura lui Etius se distingea nu atât prin prestanța fizică - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă de la primele licăriri ale dimineții, iar acum, după un marș de câteva mile, se desfășura în câmpie, conform planului la care consimțiseră comandanții lor cu o seară înainte. Curierii galopau frenetic pe linia frontului și câteva trupe mici de cercetași în avangardă călăreau prin câmpie, ținând sub ochi dușmanul, care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]