887 matches
-
au găsit nimic în ele, viespile cătând nectarul. Panseluțele-s prea mici, ce să mai vorbim, surată ? Poate doar niște pitici le-ar dori pentru o fată. - Nici narcisele nu-mi plac, Prea aruncă-n jur miroznă ! Zise una sub cerdac: - S-o miroși ? Asta da poznă ! - Fetelor, ce ziceți oare ? Trandafirul de-l alegi, sigur, e frumos, dar doare de te-nțepi când îl culegi? Au ținut-o, zi lumină, luând la rând pe fiecare. Pe-nserat zic: - Din grădină suntem
ÎNCREZUTE ŞI FRUMOASE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372449_a_373778]
-
națională, care s-au asumat suferinței sfinte spre biruința și spre Învierea tururor celor drepți. Prin Vasile Posteucă și prin ceilalți Mari Fii ai Nației noastre, Neamul Dacoromân s-a așezat la loc de cinste în Divanul planetei Albastre, în Cerdacul Empireului strivind urletele nihiliste, călcând pre moartea nedreptății: „Ca să poți judeca un Neam la justa lui valoare, trebuie să te scobori în vremurile lui de mărire și să urci culmile însorite ale marilor înfăptuiri. Și mai ales, trebuie să vii
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
vântul în el. Era o clădire situată pe locul actualului teatru, compusă dintr-o sală mare de concerte, baluri și teatru, cinci camere de cafenea și restaurant, plus alte patru camere diverse și curte mare. Localul avea în față un cerdac (terasă acoperită) unde stătea lumea și cântau lăutarii, iar mai în spate se afla o grădină de vară. Abia în anul 1910 s-a construit un local special de teatru pe locul fostului Redut și care este actualul teatru. Pentru
TEATRUL DEVEAN LA MOMENT ANIVERSAR (FRAGMENT) de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371023_a_372352]
-
mai bune locuri pe al meu nu-l dorește nimeni într-o seară șoferul s-a răstit la mine: coboară că am ajuns la cap! bunicul dupăce a murit bunicul, l-amvisat într-o noapte și mi-a spus: - vino în cerdac să mai stăm de vorbă. și pentru că m-am trezit imediat și am văzut o lumină pâlpâind, am ieșit afară. bunicul mă aștepta în cerdac avea în față o lumânare aprinsă și mânca dintr-un colac - mamă, tată, veniti să
CAPRICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371148_a_372477]
-
bunicul dupăce a murit bunicul, l-amvisat într-o noapte și mi-a spus: - vino în cerdac să mai stăm de vorbă. și pentru că m-am trezit imediat și am văzut o lumină pâlpâind, am ieșit afară. bunicul mă aștepta în cerdac avea în față o lumânare aprinsă și mânca dintr-un colac - mamă, tată, veniti să vi-l vedeți pe bunicul am deschisușa și le-amarătat picăturile calde de ceară și fărâmăturile rămase - e bolnav ăsta micu' ziceau ei noi nu vedem
CAPRICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371148_a_372477]
-
mai 2013 Toate Articolele Autorului Vă scriu cu doruri, mamă, din grea străinătate... Avem și ouă roșii...și vin...și cozonac... Dar inima mereu, în piept, tot ni se zbate... C-am vrea să fim cu voi, la masa din cerdac... În zilele acestea, natura iar renaște... Noi, vă rugăm frumos, să nu vă supărați... C-anul acesta, mamă, n-om fi acas' de Paște... Și-oriunde-am fi în lume, în gând să ne purtați... Iisus Hristos învie pentru noi toți, acum
SCRISOARE CĂTRE PĂRINŢI... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344760_a_346089]
-
puști, abia șoptit. Credeți că la vârsta sa Să umble toată lumea, Când e ger și-atâta nea, Nu e greu, cine-ar putea? Să alergi veac după veac, Să mai duci și-n spate-un sac, În odăi sau în cerdac Să fii puștilor pe plac? Hai să-l mai lăsăm un pic, Să se odihnească zic, Să se simtă mai voinic, Că-i și el un biet bunic! Referință Bibliografică: SUB BRĂDUȚU-MPODOBIT / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SUB BRĂDUŢU-MPODOBIT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344814_a_346143]
-
voia de fapt... Nu scrisese, dar își deschise odată sufletul în fața preotului satului, un om înțelegător, adevărat păstor duhovnicesc. Hotărâtoare pentru viitorul lui fuseseră și vorbele unui învățător mai bătrân. Îl vedea în fiecare dimineață pe terasa casei galbene, cu cerdac în stil brâncovenesc, îmbrăcat întotdeauna în costum național moldovenesc, așezat pe un scaun, mereu cu o carte în mână. Se obișnuise să-l salute, fără a-l cunoaște. I se păruse firesc așa, omul inspira încredere, avea o figură blândă
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
mare sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină: Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus, a' lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori de liliac, Și lutul primenit în văruială, Se vânturau prin ușa din cerdac, Ne ușuram și trupul de povară Și sufletul cumva de-am suduit, (Scăpam și eu atuncea de ocară, În ziua când mergeam la spovedit!) Fiind copii mâncam în Postul mare Nu doar urzici că ne rodea burtica, Ne mai spurcam
POEZIE DE PAŞTI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347822_a_349151]
-
nenorocita , tocmai aici și-a găsit locul!Lumina lunii mătura odaia mai ceva decât a lămpii stinse! Ieși furișându-se afară. Înconjură casă și ieși în iarba întunecată din față. Apoi intră din nou în ogradă . O siluetă fantomatică ținea cerdacul să nu se clatine. Dându-și seama că-i gol , dădu să iasă iar. O șoaptă îl opri: -Dio! Era Liza, doar în cămașa nopții! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (11) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
numea ea Chșinăul.... Să fi stat la povești cu el,să-i fi mângâiat eu obrazul brăzdat de cutele vieții și să-i fi șters eu lacrima cu șervetul... “Mă arde tare dorul de satul meu și de casă cu cerdac.Acu, după atâția ani n-o mai fi așa,.. sau n-o mai fi deloc...cine stie....! Da' măcar fântână cu ciutura de lângă troița de o mai fi.... Că cine o avea suflet să dărâme o Sfântă Troița ! Ce apă
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
Iar acum e iarnă, frate, N-auzi crivățul cum bate Și cum cântă-n pruni sticleții, Anunțând că vin nămeții? Au văzut chiar și bunicii Că sunt supărați piticii Și i-au adunat grămadă, Să-i ferească de zăpadă, În cerdac, lângă perete, Nemișcați, din ghips, cu plete, Cu mustăți și bărbi bogate, În tricouri colorate, Răbdători stau sub fereastră Privind iarna alb-albastră. Referință Bibliografică: PITICII DIN LIVADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1473, Anul V, 12 ianuarie
PITICII DIN LIVADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377076_a_378405]
-
Ion Petrovici, Bazil Munteanu, Mircea Eliade, Dan Botta, Radu Gyr, Vintilă Horia, Ovidiu Papadima, Vasile Băncilă, ș.a. Poezia dospește poezie despicând în miezul ei lumina poetului. Poezia poeziei se toarce așadar, din firul ortodox al poetului creștin urzind frumosul în cerdacul Creației divine. Asumându-și misiunea creației sale de foc jertfelnic și ardere iubitoare își urmează ca vocație prototipul devenit veșnic: Mihail Eminescu și Arhetipul veșniciei: Hristos-Logosul, Cuvântul mântuitor, mărturisindu-l: Socotesc o binecuvântare că am venit pe lume în acest
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
de anvergură menite a reda strălucirea de odinioară a mănăstirii, cu respectarea datelor arhitecturale păstrate de toate documentele vremurilor trecute. Printre altele, s-a refăcut casa domnească astfel că, în prezent, este un edificiu impunător cu etaj și mansardă, cu cerdace și decorații ceramice caracteristice tradiției moldovenești. Construcția a fost inaugurată la 15 august 1988, cu ocazia sărbătorii hramului mănăstirii. Potrivit comunicatului Obștei Mănăstirii Putna, „în data de 1 iulie 2011, prin Decizia definitivă și irevocabilă nr. 1015 a Tribunalului Suceava
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
Se porni un potop de rafale de ploaie. În sfârșit, când vijelia de afară cuprinse totul iar valuri puternice de ploaie și vânt zguduiau din rădăcini toți pomii, punând la grea încercare gardurile și acoperișurile casei, bunicul sosi liniștit în cerdac, de parcă nici n-ar fi fost urgia de pe lume afară. Intră în casă. Flaneaua cea groasă, sură, de lână țurcană și pălăria erau leoarcă de ploaie. - Mai, omule! De ce nu intri în casă când vezi ce-i afară, vrei să
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
în satele din vale. Nu după mult timp, cerul se deschise și apăru soarele aplecat spre asfințit. Ploaia se opri. Șiroaiele de apă din ogradă se scurgeau la vale. Când se făcu liniște și soare, Ionuț cuteză să iasă pe cerdac, să vadă urmările furtunii năprasnice. Încă mai luminau fulgerele în norii cei negri din depărtare, spre miazăzi. Dar tunetele soseau mai târziu, din depărtare. Soarele încă lumina în drumul său spre asfințit. Spre răsărit, peste rămășițele furtunii, apăru un uriaș
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
Soarele încă lumina în drumul său spre asfințit. Spre răsărit, peste rămășițele furtunii, apăru un uriaș curcubeu, cât jumătate de cer, cu o paletă splendidă de culori. Ionuț nu se îndură să nu-i cheme degrabă și pe bunici pe cerdac, să vadă curcubeul. Da, curcubeul era de o măreție greu de descris. Ce minune! - Îți place curcubeul? îi zise bunicul lui Ionuț. E semn de la Domnul că n-o să mai fie potop niciodată în lume, așa cum a fost pe vremea
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
nori la orizont. Pe Checera, la claia lui Cuțul care luase foc de la fulger, niște oameni sosiseră și glăsuiau cu voce tare, trăgând de fânul de pe claie într-o parte și alta, vrând să stingă focul. Ionuț încă umbla prin cerdac ori prin curte. Avea multe de văzut. Deodată, i se făcu inima cât un purice: văzu niște jar strălucitor, ca de cărbuni viu aprins, chiar lângă coliba cu lemne, unde bunicul tăia lemne de obicei. Bietului copil i se făcu
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
știu foarte bine. De la biserică o cotim la stânga, până la o casă cu poartă verde. Apoi o luăm la dreapta pe o uliță ce urcă la deal și, în vârful dealului este casa gospodarului cu porcii. O casă arătoasă cu un cerdac frumos. Știu eu cum arată. Hai, dă-i bătăi! Încurajat de această descriere precisă, Mototolea porni. Într-adevăr, după o sută de metri se văzu în ceață turla bisericii. Mustăciosul spuse convins: --Uite biserica! Ți-am spus eu că știm
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
comuna Pojorâta ( 700 m) și Vârful Prasca (978 m) de sub Vârful Muncelul (1577 m) ori către Valea Izvorului Giumalău. Am intrat în curtea propriu-zisă, largă, spațioasă, unde am descoperit trei foișoare, cu grătar și proțap, loc de joacă pentru copii, cerdac în aer liber cu o suprafață acoperită și deschisă ce poate adăposti, la umbră, circa 30 de locuri pentru masă ori activități culturale, în imediata apropiere a salbei de lacuri artificiale destinate creșterii păstrăvilor. Toată zona este acoperită de vegetație
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
amăgeala. Fiind născuți din strămoșii traci Am dat startul cert al reîntregirii, Fi-vom noi, victorioși eroi daci Ai erei noi, ai împământenirii? Deșteaptă-te române, fi-i dac, Din somnul ce nu-ți dă nemurirea, Privește din al istoriei cerdac Cum tinerii îți aduc împlinirea! Că astăzi tinerii noștrii vânjoși Își scot sabia vie a-nțelepciunii, Luând din arhive ai noștri strămoși, Punându-i în fruntea sacră a luminii... Referință Bibliografică: NEDREPTATE ISTORICĂ (revizuită) / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NEDREPTATE ISTORICĂ (REVIZUITĂ) de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372204_a_373533]
-
furate de la albine, le aducea repede în casă, le ascundea într-o roiniță, să nu le simtă toate albinele din afară. Așa, rând pe rând, stupii ai fost prădați de munca harnicelor albine, care vâjâiau nervoase prin curte și pe la cerdac. Dar bunicul știa felul lor de a fi și nu se sinchisea prea tare de ele. Doar când vreo albină nervoasă din cale-afară îl înțepa, se oprea, scotea tacticos acul din piele, și-și continua munca lui migăloasă. Iată, câteva
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Liliac, parfum de mai, De-unde-atata vraja ai? Că din ce-i în preajma ta Se naște dragostea mea. Te-am sădit lângă pridvor Să fiu aproape de dor. Te-am sădit lângă cerdac Să fii tuturor pe plac. Aduci lumii liniștire, Amintire și iubire, Liliac, parfum de mai! Referință Bibliografica: Liliac, parfum de mai... / Mihai Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2317, Anul VII, 05 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
LILIAC, PARFUM DE MAI... de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378751_a_380080]
-
nuntă-mpărătească, cu oaspeți dragi din șaptezeci de sate, au petrecut trei zile numărate, pe mirii fericiți să îi cinstească. Apoi, când soții pleacă spre iatacuri, truditul bard cântarea isprăvește. Umblând prin lume basmu'și povestește la șezători, pe prispe sau cerdacuri. 07.08.2006 Referință Bibliografică: Poveste de demult / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
vorba care aduce lumină, vorba care vindeca , vorba care iartă. Acum am venit eu, ca să cer iertare pentru sufletul nostru orbit și strîmb și pentru rădăcinile noastre scoase din pămînt prea curînd și de vinturi nu prea puternice. Rămîn în cerdac. Aștept... Ce..? Pe cine...? Sunt singura....., prea singură.... Oare mai vine cineva la o casă simplă și umila,pierdută în arșiță verii pe o ulița prăfuita? Va mai înțelege cineva câtă putere ne dau aceste ziduri văruite.....? A mai auzit
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]