421 matches
-
chiar din coasta Ta. Când tăcerea lumii tremură fugar Vii în casa celui ce te cheamă iar, În veșmântul nopții pui o lumânare Dai din haina Ta, chiar fâșii de soare! Faptele ce-s bune le prefaci în scări, Zilele cernite le îmbraci în nori, Înflorești castanii și trimiți albine Toate-acestea-s daruri ce vin de la Tine! Ca pe un veșmânt scuturi și pământul Când strivit de oameni este legământul, Toaca în biserici o aud cum plânge Văd într-o icoană, lacrimă
TAINA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377796_a_379125]
-
De care, ca orice focos îndrăgostit, americanul își aduce aminte cu oarecare nostalgie. Fie și una aspră, pe măsura nurilor fostei iubite. Cînd aceeași răzvrătire a cerului și pămîntul dă peste o Indie, peste o Africă, atunci totul îmbracă hainele cernite ale tragediei și ale marasmului prelungit. De unde și amara concluzie că zonele globului sînt pare-se pe vecie predestinate. Binelui/ Răului. Dacă reducem continentele astea grandioase la scara plaiului nostru, atunci o viitură, ca cea recentă, din Ardeal, ar trebui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ți-s sănătoși?) Țara tristă a ciocănarului ce tocmai ne părăsea, cea plină de umor a Chiriței. Și-acum, pretextul ce-a declanșat însemnarea. Ieri, o umbră a pempantei siluete de-al'dat îmi întinde o pagină fanată cu Cîntecul cernit al lui George Lesnea (la moartea monstrului). Observați, vă rog, cinismul galanteriei mele de-atunci: ofeream cîte unei grațioase făpturi pînă și ritmate panegirice funerare... Ce vreau să spun. George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urme. A. e, fără nici o adumbrire, o natură jubilantă, expansivă, gata să vestească tuturor bucuria dragostei împărtășite. O dragoste tihnită, ocolită de neliniști și suferințe, la care natura întreagă este chemată să ia parte. Veneția însăși, cu toată înfățișarea ei cernită, protejează fericirea tânărului cuplu. Când iubita, „dulce înger”, nu mai este, jalea celui rămas pare reală, dar, ca artă, ea sună ciudat de neconvingător. Poetul se mângâie lesne cu duioase suveniruri, se pierde, consolator, în blânde reverii, care îi poartă
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile funerare "barbare" ale românilor: bocete, lamentații, strigăte, gesturi disperate, ținută cernită, praznice înainte și după înmormântare sau la intervale regulate (parastase). Aceste obiceiuri de înmormântare creștine sunt prelungiri ale unor cutume, practici și rituri funerare vechi al românilor ce s-au perpetuat în mileniul întunecat. Putem concluziona că realitățile funerare din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pribeag și rătăcit/ într-o necunoscută țară/ pustie, mohorâtă și bizară”, preocupat de tot ceea ce a lăsat acasă, de patria „de acum pierdută”, despre destinul tragic al căreia nu se sfiește să spună că îl doare („Mă doare suferința ei cernită, grea și mută”), îl încearcă dramatismul scurgerii timpului și al pierderii urmelor mereu troienite „de ani, de vreme și soroc”. Versurile încercate în limba franceză nu au altă tonalitate, nici altă cotă valorică. Cel mai important manuscris, cu valoare certă
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
crească-n cer, ș-oricare păcat din neamul Sânger Să fie pintre crenge un măr însîngerat. 2254 (ACTUL AL II-LEA] [SCENA I] (Întuneric. Codru des. Noaptea. Trăznete, fulgere) DOAMNA MARIA. BOGDA. ROMAN BODEI ROMAN Prevestitoarea fire cu cerul său cernit Deschide a ei gură, prin fulger ea vestește CE rău aduce lumei o zi ca cea de azi: În răzvrătire firea arată cumcă astăzi Lui Vodă Mihnea Sânger îi dăruiește-un fiu... Un fiu cum încă lumea nu l-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e tristă. (după o pauză) Un singur lucru-acuma la Dumnezeu aș cere, Ca să mă-nvețe-o vrajă, să-mi deie [o] putere Să pot descrie vouă al vieței mele vis Și-ntreaga vecinicie din sufletu-mi închis. Visarea mea cernită întoarce câteodată A vremei uriașe înfricoșată roată, Cu secolii săi palizi, cu stinsele-i popoare Ce-nchinau idoli monștri și le zideau altare. Când sufletu-mi e[-o] noapte bătrână și tăcută, Cu codrii săi de secoli {EminescuOpVIII 157} [ARBORE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Să plouă peste lume în ploaie de venin, Din gropi să iasă spame, din om să iasă chin, Să trîmbiț vijelia din sufletu-mi grozav Peste lumea murindă, peste pământul sclav. (Demoni înebuniți se rostogolesc cu ochi roșii prin aerul cernit) {EminescuOpVIII 288} POVESTEA 2262 [GLASURILE] POVESTEA, [POETUL], POESIS, [UMBRA LUI ȘTEFAN CEL MARE] [POVESTEA] Eu vin din Miazănoaptea steloasă, nevăzută, Care răsfrânge aștrii în marea ei cea mută, Care-și petrece-n visuri de iarnă a viață Și doarme[-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a Miezenopții oră, Când cerul brun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci marea ce cântă prin stîncele zdrobite Și vântul care geme prin iernele cernite {EminescuOpVIII 289} Tac toate... și descîntul al Miezenopții, rece, Senin prin iarnă zboară, sublim prin aer trece Și luciul mărei turburi s-aplană, se-nsenină; În fundul ei sălbatec e cântec și lumină, Ard stele-n facle de-aur, palate de safir
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e amorul. Ș-apoi, Alecule... tu o iubești... Dac-o iubești... las-o să moară fericită... netulburată... Ea nu știe că o să moară... ea e veselă... De ce să-i turbur[i] veselia câtorva zile cu înfățișarea ta cea tristă, cea cernită... Ea-i veselă ca o copilă ieșită din pension... Râsul îi stă atât de bine... E o veselie tristă... Apoi azi își pune costumul ei cel scurt și iese la primblare... poate pentru ultima oară... Eu i-am // dat [voie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Prima carte, Chinuiții. Nuvele și schițe din viața de port, îi apare în 1907. Urmează Răsplata (1908), Nuvele și schițe (1909) și altele, până la izbucnirea războiului. După 1920, absorbit poate de preocupările profesionale, scrie și publică tot mai rar. Vremuri cernite (1920) însumează însemnări de călătorie și impresii din Basarabia, iar în Nădejdi spulberate (1928) face o selecție din nuvele și amintiri mai vechi. A tradus, între 1908 și 1928, din proza lui N. V. Gogol, A. P. Cehov și V. G. Korolenko
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
o literatură ce nu pare datată, nu se refuză lecturii. SCRIERI: Chinuiții. Nuvele și schițe din viața de port, București, 1907; Răsplata, București, 1908; Nuvele și schițe, București, [1909]; Din negura vieții, București, [1912]; Din împărăția stufului, București, [1914]; Vremuri cernite. Călătorind prin Basarabia, Chișinău, 1920; Nădejdi spulberate, Chișinău, 1928; Nuvele și schițe, București, 1952; Oameni și fapte, pref. Demostene Botez, București, 1961; Frumoasa Paulină, București, 1972. Antologii: Prozatorii noștri, I-II, Chișinău, 1921 (în colaborare cu Liviu Marian). Traduceri: A. P
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
un bărbat și o femeie, care încearcă în sărutul lor unificator să redescopere în roșul buzelor „sângele îngeresc nelegiuit”. Iar sângele „se varsă / de-a lungul trupurilor obosite / să dea un singur trup, / o formă arsă/ pe dinăuntru de văpăi cernite”. Alegoria aceasta baladescă deschide o căutare încheiată cu eșecul consemnat în Poemul exorcist: androginul lui Platon era grotesc, imposibilitatea de a reface androginul, ca expresie a unității contrariilor, e tragică; ea se desfășoară sub ochiul indiferent al cosmosului. În ultimii
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
pesimismul îi împiedică zborul. Nostalgia vremurilor de odinioară, amintirea celor dispăruți, „gânduri reci” legate de moarte, asemenea unor „medalii mari de plumb”, creează o atmosferă specific simbolistă. Poemele lacrămilor unor „fecioare ofilite”, „în giulgiuri diafane de mireasă”, care par un „cernit cortegiu” al deziluziei, al „moartelor avânturi”, întregesc un reper ce indică o stare obsesivă. În căutarea unor „refugii” din fața durerii, „ce roade ca rugina”, nu pot fi descoperite decât „ținuturi nesfârșite de umbră”, unde sufletul e „o pasăre speriată”. Retragerea
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
mănăstiri, de mănăstirile de călugărițe fără jurământ, dar și de bordeluri.”29 După ce-și înmormânta soțul (căci erau bămuite mereu de rele moravuri), văduva trebuia să ia în mâini frâiele gospodăriei (asumându-și în continuare „pomenirile”), să poarte haine cernite, să vegheze la integritatea averii rămase (căci rudele soțului defunct încercau să scape de ea sau să-i ia bunurile stăpânite cândva împreună cu bărbatul 30), să-și crească și să-și educe copiii (asupra cărora căpătau o putere care era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nepotul lor, Răducan, și apoi Papa Brâncoveanu (fiul lui Preda), soția lui, Stanca (fiica postelnicului Constantin Cantacuzino), și copiii lor Matei și Radul. Despre unele văduve știm mai ales cum se îmbrăcau ca Doamne. Rar le vedem în obligatoriul strai cernit. Temeiul viitoarei lor garderobe se afla în lăzile de zestre Nunțile erau precedate de redactarea foilor de zestre, „instituție” veche (ce putea oferi - spunea un învățat - un „principiu de lectură” a lumii românești) în țările Române, care asigura stabilitatea economică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poartă un caftan cu mâneci lungi tivite cu cacom. Aș putea evoca și un chip de văduvă - pe cel al Zoiței Ghica, fostă soție a lui Grigore Matei Ghica, pictată la Mănăstirea Pantelimon într-o rochie verde (dovadă că străiul cernit nu reprezenta o exclusivitate inatacabilă în vestimentația văduvelor) peste care poartă o mantie de culoare roz, îmblănită 325. Dar socot că aceste câteva „demonstrații” sprijină îndestul titlul pe care l-am dat acestui paragraf. Și rochiile apusene erau purtate cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de argint și căptușeală de vulpe și încă una de atlaz aurit țesut la Florența, și ea cu chiotori de argint și cu blană de helgie (cu un preț pe măsură - 60 de florini)331. Curios: din inventar lipsesc hainele cernite... Hainele „de casă” Iorga era de părere că, în casă, Doamna nu purta „greoiul costum de pompă”332. Soția Domnului (constatarea fiind, cred, valabilă și pentru timpul vădiviei și a unei regențe reclamate de anii puțini ai urmașului) intra, prin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
singurătate, despărțire, moarte 129. Și nu doar la popoarele europene 128. Veșmintele vopsite Văduvia - riguros considerată - le proiecta pe femei într-o existență mohorâtă (cel puțin din punct de vedere vestimentar), în „cerneală” (cum zicea un cronicar), adică în straie „cernite”, negre, într-un doliu perpetuu. Hainele mohorâte trebuiau procurate. Lucru nu foarte ușor de realizat, și fiindcă veșmintele - la cei vechi, mai cu seamă - aveau și o valoare ritual-simbolică, dar identificau în același timp și statutul social al purtătorilor 130
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai amplă a unei imagini a Asiei: regăsim informații elementare despre botanica asiatică 4 și zoologia rudimentară a observării unor diferențe naturale - deci a unui neobișnuit care Întemeiează percepția 5; mărunte corespondențe geografice care mai poartă Încă, În paginile lor cernite, ceva din funcția inaugurării unei cartografii mentale amplificate 6, precum și articole asupra tutunului și cafelei 7, asimilarea lor masiv europeană Înregistrând fructificări multiple ale unei imagini a Orientului, una dintre cele mai exacte, la Începutul secolului al XIX-lea, și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
persoane masive, un gurmand, anacronic costumat, pitoresc, grandilocvent, cât și caracterul insolit al prozei sale îi aduc o notorietate specială printre confrați și critici, care, ușor amuzați, ușor intrigați, i-au apreciat prestația. Primele apariții editoriale - Flori de nufăr, Culise cernite (1904), Comedia adolescenții (1922) - conțin secvențe descriptive sau meditative, de un lirism desuet, a căror improprietate stilistică și abundență de figuri forțate generează texte bizare, care vor să ilustreze ideea „filosofică” din prefața la Comedia adolescenții: „Deci, vis și viață
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
parodic, Stafiile dragostei (1929), interesant ca idee, în care el însuși deține „rolul” lui Ștefan Străjescu. Culegerea Relief (1935) reia o serie de secvențe din Feciorul..., iar „romanul” Meduza (1938) este un eșec. SCRIERI: Flori de nufăr, București, 1900; Culise cernite, București, 1904; Comedia adolescenții, București, 1922; Stafiile dragostei (în colaborare cu Alexis Nour, Doctorul Ygrec, Alexandru Bilciurescu), București, 1929; Feciorul lui nenea Tache vameșul, I-III, București, 1932-1943; Trilogia dragostei, București, 1933; Relief, București, 1935; Ginta latină, București, 1936; Meduza
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
vremii și al uitării, contopindu-se treptat cu elementele cu al căror ciclu se identifică: „Astfel tot mai neștiut/ Spre adânc îl fură/ Și-l îngroapă-n sânu-i mut/ Veșnica natură./ Vara trece pe cărări,/ Frunza-n codru sună,/ Trec cernite înserări,/ Nopți adânci cu lună”. Alte texte memorabile sunt Balada munților, poem al transhumanței și al toamnei, ori Balada popii din Rudeni, unde contemplația se însoțește cu o discretă notă de umor. În pasteluri T. cultivă o poezie delicată, suavă
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
cirezi” , „crânguri negre”, măguri, pâraie zglobii, holde, ale căror spice sunt „cu țepi lungi, cum au aricii” și din valurile cărora „crește galben soarele”. Sunt aici și bălți cu trestii și cu „șerpi vărgați”, peste care „seara ca o floare cernită se învoaltă”, „plaiuri vechi de basm și de aramă”. Dacă volumul de debut se menține în toate privințele în linia tradiției, următoarele culegeri, păstrând materialul de inspirație tradițional, prezintă particularități diferite: concentrarea expresiei, formularea (uneori) eliptică, versul liber, imaginea șocantă
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]