7,090 matches
-
revadă la Praga, dar o face de ca și cum s-ar pregăti pentru o banală aventură, nu cu intenția de a-și schimba viața pentru el. Într-o altă povestire, intitulată "Conjugal conversations", un cuplu acrit de viața în doi se ceartă permanent, iar replicile, tăioase inepuizabil răutăcioase, se succed cu viteza și forța unui tir de mitralieră. La un mment dat nici nu se mai știe exact cînd vorbește el, și cînd vorbește ea, pentru că nici unul nu e explicit victimă sau
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
unde există o combinație între existența comunitară și cea privată: ' Într-un fel, este necesar ca proprietățile să fie comune, dar în general e bine să aibă un caracter privat. Cei care își văd fiecare de ale lor nu se ceartă unul cu celălalt, ci ei vor fi mai degrabă darnici, dacă se va ocupa fiecare de ale lui.' Singura versiune românească de până acum a Politicii lui Aristotel, cea a Elenei Bezdechi, datează din 1924. Spre deosebire de alte scrieri aristotelice (precum
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
propune identificarea corectă a istoricității faptelor. Jurnalul a venit pe un fundal nepotrivit. Acela al setei de "document", din anii '90. Și acest text a fost victima confuziei regretabile dintre memorialistică și document. Este clar că nu poți da drept certă o afirmație diaristică - eventual, pui sub semnul întrebării anumite certitudini personale (cum foarte sugestiv face Andrei Codrescu - își revizuiește o admirație necondiționată pentru Mircea Eliade). Ridicole sînt "semințele" de polemică! Un punct de pornire a fost, spre exemplu, articolul domnului
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
în ridicare de farurile unei mașini ce venea dindărăt pe asfaltul curat... Pescarii spuneau că era acolo un țigan pe care-l chema Tase și care săpase în mal o bortă cam de vreo doi metri și că lumea se certa pe râme, pentru că Tase le vindea cu un leu râma... Ilie, orbul care vindea ziare, intră bocănind cu bastonul lui alb în alimentara în care se vindeau de toate, și, ridicând capul în sus și trăgând aerul pe nări, exclamă
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
culturi mici; o poate citi ca o încercare de a reconstitui, printr-o muncă de arheolog, sufletul unui popor ce s-a uitat, alegîndu-și o altă cultură; poate vedea în carte, jurnalul unei identificări cu destinul unui grup; se poate "certa" chiar cu autoarea însemnărilor, căci și aceasta e una din libertățile lăsate de carte... Haide, bre! e o carte deschisă. Și poate cea mai completă despre aromâni. Irina Nicolau - Haide, bre!, Incursiune subiectivă în lumea aromânilor, București 2000, Ars Docendi
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
de austeritate ori de criză, Bugetul e unul de tranziție sau, mai nou, al începutului relansării economice, care va avea cîndva și efecte practice pentru cetățeanul de rînd, mai mult sau mai puțin bugetar. Toate partidele ai căror reprezentanți se ceartă în Parlament pe tema Bugetului au fost și la putere și în opoziție. Nici unul dintre ele nu se poate lăuda cu soluții minune și nu poate spune că n-a avut ocazia să ia parte la alcătuirea unui Buget anual
Bugetul ca piesă de teatru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15739_a_17064]
-
puternică a oralității populare și familiare asupra scrisului contracarează tendințele stilului cult, livresc. Renunțarea la -că poate fi într-adevăr ilustrată prin citate din presa actuală; dar mi se pare că e percepută în continuare ca o deviere de la normă, certă cel puțin în cazul româncă/română: "Gimnastele române s-au retras de la Jocurile Bunăvoinței" (Evenimentul zilei = EZ 1847, 1998, 16); în majoritatea exemplelor apare totuși forma în -că: "amanta sa româncă" (România liberă = RL 2064, 1997, 1), "jucătoarea româncă" (RL
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
spune, în mediile rău famate ale Timișoarei, dar și printre procurorii din oraș, că ar fi fost omul de casă al mafiei arabe din zonă. Mai exact că s-ar fi ocupat de escortarea mărfurilor de contrabandă ale unor arabi certați cu fiscul. Poliția din Capitală se plînge că nu are curajul să pătrundă în anumite cartiere din cauza bandelor care activează acolo. Dar bandele acestea au coborît în desant în București? Nu s-au format sub nasul polițistului de cartier care
Violența și autoritățile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16152_a_17477]
-
nu-și caută și el o sursă secretă de venituri. Din cînd în cînd, autoritățile Bucureștiului mai fac cîte un comando prin piețe, la sfîrșit de săptămînă, aidoma ziariștilor în criză de subiect. Dau amenzi, arestează mărfuri și cîntare, se ceartă cu cîte un patron mai căpățînos și, cum s-a întîmplat mai deunăzi, prefectul Capitalei o încasează de la unul dintre acești patroni. Li s-a suit la cap patronilor? Dacă ne amintim cîte buticuri a pus la pămînt, în toate
Violența și autoritățile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16152_a_17477]
-
trebuie să supraviețuiască. Iluzii. Visări treze ale unui vagabond incurabil. Ancorează într-un sat libanez locuit de mici rentieri arabi. Le zugrăvesc, unora dintre aceștia, casele, totul sub supravegherea hapsînă a lui Klein, urît de moarte de Musa. Finalmente, se ceartă, evident pentru a-și primi banii, cu Klein. Adrian cugeta trez, gîndindu-se cum să evadeze în zarea zărilor: "Un vis cîrpit nu mai e un vis. Trebuia să plec. Însă unde în această Turcie absolutistă? Și fără un ban! Și
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
titlul cărții Martei Petreu despre Cioran - Un trecut deocheat sau "Schimbarea la față a României", sau în diverse texte jurnalistice: "a intrat într-un anturaj deocheat, format din bețivani" (Monitorul local de Brașov, 17.08.2000), "acest personaj deocheat și certat cu legea" (România liberă 17.07.1998), "S-a dat startul înfruntărilor electorale deocheate" (Curierul zilei - Pitești, 27.06.2000), uneori fiind folosit și adverbial: "o matroană de mahala, durdulie, îmbrăcată deocheat" (România literară 51-52, 1998). Deochiat e în momentul
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
diminutive (recunoaște că, asemeni personajului celebru al lui Moličre, făcea "du Cioran sans le savoir") și mărturisește că, pentru ea, e "limba secretului familial", vorbită de tatăl și bunica ei atunci cînd aveau ceva important de discutat sau cînd se certau. Cît despre România, vizitată în adolescență, dincolo de interpretările lingvistice, recunoaște savoarea bucătăriei românești, în special "leș sarmale, leș vinete". Amîna momentul în care va începe să citească Depuis deux mille ans, prin alte lecturi ("un polar") sau prin proiecte nerealizate
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
și personalități de importanța marelui Mihail Kogălniceanu. Bacalbașa, paralel cu fundalul, adică lupta încrîncenată dintre guvern și opoziție, trece în revistă și alte evenimente care fac farmecul cărții sale. Astfel, e evocată moartea, în 1885, a lui C.A. Rosetti, certat definitiv cu prietenul ("fratele") I.C. Brătianu și alți liberali fruntași pentru că nu i se acceptaseră reformele politice preconizate (Colegiul unic în locul celor patru colegii electorale și libertatea deplină a presei). A fost o înmormîntare solemnă, cu mulți participanți (aproximativ 10
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
Iulius Cesar: Now let it work mischief, thou art, afoot!... Și-acum, la treabă: viclenie stai la pîndă!" Era actul III, scena II. Anticarul continuă zîmbind: Take thou what course thou wilt!.... "Apucă orice cale vrei!" Pe urmă amfitrioana îl certă că îl pusese pe bietul Axente, autodidactul marxist, într-o situație penibilă ținîndu-i teoria aia despre onoare pe care femeile n-ar avea-o, ceea ce era ori fals, și atunci nu trebuia s-o mai țină; ori nu, și, în
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
titlul cărții Martei Petreu despre Cioran - Un trecut deocheat sau "Schimbarea la față a României", sau în diverse texte jurnalistice: "a intrat într-un anturaj deocheat, format din bețivani" (Monitorul local de Brașov, 17.08.2000), "acest personaj deocheat și certat cu legea" (România liberă 17.07.1998), "S-a dat startul înfruntărilor electorale deocheate" (Curierul zilei - Pitești, 27.06.2000), uneori fiind folosit și adverbial: "o matroană de mahala, durdulie, îmbrăcată deocheat" (România literară 51-52, 1998). Deochiat e în momentul
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
toate cărțile tale. Cum și de ce ai pornit în această direcție? Eu am avut întotdeauna un foarte puternic sentiment al nedreptății, o profundă indignare în fața oricărei injustiții. Este ceva înnăscut. Îmi amintesc că, pe când aveam numai cinci ani, am fost certată o dată pe nedrept și am fugit de acasă. Eu acceptam pedeapsa cu condiția să fie dreaptă. Altfel mă revoltam. Injustiția a fost mereu pentru mine o sursă de mare revoltă. Iată: de aici pornește feminismul meu. Când am început să
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Pe fața pământului au apărut animale și plante nemaivăzute. Deschiși au fost ochii orbilor și destupate urechile surzilor. Mișcate picioarele ologilor au fost. Morții cei dragi au înviat. Vânturile dojenite s-au domolit, iar marea cea turbată, de-a fost certată, s-a liniștit. Bucatele și vinul s-au înmulțit. Păsările au clocit ouă de două ori, iar liliacul a dat a doua floare. Nici un prunc beteag nu s-a născut. Duhurile și vulturii au vestit ce stă să vină. MARELE
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
și dezaxatul care i-a aruncat în față președintelui Constantinescu vopsea albastră. Astfel de comportări au reprezentat revelatorul pentru coeficientul de risc pe care electoratul românesc și-l asumă votîndu-l pe Vadim și pe ai lui. Tot soiul de indivizi certați cu legea, bătăuși notorii, văzuți la televiziune în repetate rînduri ca incitatori la violență, au obținut imunitate pe 26 noiembrie, printre ei și un editor al unui hebdomadar de scandal care a publicat mai demult liste cu politicienii și oamenii
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
Constantin Țoiu Cînd, în iulie 1989, am făcut o călătorie la Beijing, unii confrați m-au certat. Era la cîteva săptămîni doar după marea revoltă din Piața Tien An Men. Drept să spun, și eu ezitasem... Ocazii însă de a vedea o astfel de lume erau atît de rare, încît mi-am călcat pe inimă. La urma
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
uite, eu o vorbesc de rău. Odată i-am spus că-mi contrazice cu talent și cu înverșunare toate ideile pe care mi le atribuie. I-am spus asta și ea a aprobat. Cum spuneam, s-a întîmplat să ne certăm, dar fără să ne supărăm niciodată. Acum, dacă ar fi să pornesc, după cum am obiceiul, de foarte departe, surprinzător de departe, într-un fel de captatio benevolentiae, aș spune că pe Monica Lovinescu am judecat-o de la început și din
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
și ca și cum noaptea ar fi de fapt/ gura închisă a unui orb care a murit demult/ și n-a înțeles niciodată lumina". înăuntrul acelei guri suntem noi, captivi... Descinderea în realitate poate fi directă, de reportaj: "Vecinii iar s-au certat strigându-și câte și mai câte,/ caloriferul e rece, ciorba - fără gust,/ stelele - mute, întunericul - grobian și agresiv,/ cuvintele - amăgitoare". împrejurare în care "cum să fiu liric, cum să mă strecor prin/ urechile de ac ale acestei vieți murdare/ și
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
atunci mi-e sufletul izvor! Cine vrea și poate, să înțeleagă Întâiul meu poem de pe pământ, De-aceea toamna mi-e atât de dragă Și dragă mi-e risipa care sunt... JUCĂRIILE TALE... (Tatălui meu) O parte din copilăria mea certată Într-un leagăn tăcut de nuiele Se mai joacă și astăzi cu ele, Cu jucăriile din piatră și din lemn, Pe toți copiii lumii îi îndemn Din zările acestea, încă albastre- „Aveți grijă de jucăriile voastre!” De ce-ai plecat
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
ce căuta pe aici? M-ai făcut curioasă. - Ce să caute, a venit cu repartiția guvernamentală. Nu a vrut să primească oferta părinților de a ocupa postul de asistent universitar sau de profesor la un liceu în oraș. S-a certat cu părinții, nu au vorbit un an de zile aproape și iată că acum s-au împăcat și apele încep să reintre în matca lor. Mai mult nici eu nu știu că nu l-am descusut de toate amănuntele din
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
o vei găsi mereu, ți-am pus în ea un suflet, nemurire, și lacrimi ca să-ți spele tot ce-i greu... Poate nici timpul n-are să mă ierte, de-a pururea greșeala mi-am trăit, clipele se întorc ca să mă certe, mă-ndeamnă să-ți mai spun, cât te-am iubit... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Cât te-am iubit... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihail Janto
CÂT TE-AM IUBIT... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382827_a_384156]
-
În epoca dură și primejdioasă, proletcultistă, criticul ardelean, stabilindu-se la București, era mereu pus pe șotii... O dată, terminând un articol, când să-l iscălească, mă întrebase dacă îmi place cum semnează și, caligrafic, așternuse pe hârtie: I. Bercovicz. Îl certasem, fără umor, temându-mă de urmări. Norocul lui a fost că se nimerise să-i înmâneze articolul direct lui Milo Petroveanu, un critic fin, cultivat, prietenos. Acesta, văzând semnătura, - el însuși cu nume schimbat - după ce parcursese articolul, tresărise - "Cum, ce
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]