337 matches
-
titlul glorios de uzurpator, prototipul fiind imitat de toți oamenii de stat care și-au lăsat amprenta asupra acestui secol sînt atît sursa puterii celei noi cît și semnul alesului. Ele se află la originea a ceea ce numim prestigiu sau charismă, acest "nu știu ce" misterios care transformă brusc necunoscutul de lîngă noi într-o personalitate pe care-o admirăm fără rezerve. Prestigiul reduce la tăcere toate scrupulele morale, dărîmă toate obstacolele legale din calea liderului și preschimbă uzurpatorul în erou. Și toți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau socialistă, și-a pierdut puterea de a emoționa sufletele, de a exalta fidelități, de a ridica masele de credincioși. Aceasta se verifică prin absurd. Ce aduce mulțimea în întîmpinarea Papei sau a lui Khomeiny? În nici un caz religia, ci charisma conducătorilor. În schimb, societatea noastră poate avea și ea o religie, cu dogmele și ortodoxia ei, cu textele ei infailibile pe care ne este interzis să le criticăm. O religie țesută din idei contemporane, care se sprijină pe cunoștințe științifice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să o recunoaștem decît în cazuri de excepție. II Două calități ale conducătorului fuzionează în prestigiu: convingerea iradiantă și curajul tenace. În cultura franceză el reprezintă ceea ce ulterior, în gîndirea germană și apoi americană, a fost cunoscut sub numele de charismă. Din perspectiva semnificației politice cei doi termeni pot fi înlocuiți între ei, cu o mică nuanță însă. Pentru psihologia mulțimilor prestigiul este condiția oricărei puteri, în vreme ce noțiunea de charismă, abordată din perspectiva istoriei, numește o formă particulară a celui dintîi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
gîndirea germană și apoi americană, a fost cunoscut sub numele de charismă. Din perspectiva semnificației politice cei doi termeni pot fi înlocuiți între ei, cu o mică nuanță însă. Pentru psihologia mulțimilor prestigiul este condiția oricărei puteri, în vreme ce noțiunea de charismă, abordată din perspectiva istoriei, numește o formă particulară a celui dintîi. Cu alte cuvinte, nu există o putere care depinde de prestigiu și o alta, care nu depinde de el. Orice putere se întemeiază pe prestigiu: cînd un conducător și-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ascendentul de conducător indiscutabil. Și atunci, ca și acasă, juca în fața unui public deja cucerit rolul de erou și de tată. Extraordinarul lui prestigiu îl autoriza să apeleze la referendum, la aceste plebiscite regulate pe care un om lipsit de charismă trebuie să le evite. Fiecare dintre ele reprezentau o ocazie unică de a reconstitui, dincolo de partide, de clase, de regiuni, scena invizibilă și omniprezentă a mulțimii adunate în jurul conducătorului ei: de Gaulle și francezii. Se crea impresia că în afara acestei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aristocrată, dăruit cu toate harurile, ajutat de sorți, reprezintă cel mai simbolic produs al clasei conducătoare".327 El deține toate datele pentru a deveni un individ sortit unei funcții de prestigiu fiind, tocmai de aceea, privat de prestigiul persoanei, de charisma ce-l așează deasupra tuturor oamenilor. Dar pentru că a fost ales într-o perioadă relativ calmă ce urma unor epoci mult mai agitate, în care oamenii au avut parte de furtunile decolonizării și de agitațiile revoltelor studențești, pentru că a fost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atrage la sine pilitura de fier. În ciuda efortului constant, a unei excelente puneri în relief a funcției și a unei perfecte puneri în scenă a marilor evenimente, lui d'Estaing îi lipsește unicul dat care îl poate transcende: prestigiul personal, charisma. O altă diferență se referă la atitudinea omului. Generalul de Gaulle apărea întotdeauna în ipostaza de conducător al războiului și profet. Oamenii vedeau în el reprezentantul conducătorilor milenari ai mulțimilor și al întemeietorilor națiunilor. Generalul se voia și unul, și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se regăsește într-o formă ori alta la Le Bon și Tarde. Și mai mult chiar la Freud. Dar ingredientele amestecului pe care-l descîntă și vigoarea cu care afirmă triumful nazismului în Germania nu se pot explica doar prin charisma lui Hitler sau prin intrigile capitaliștilor germani, ci rezultă și din complexitatea psihică a maselor germane care fac ca acest amestec să fie exploziv. Numai că există un alt orizont în perspectiva căruia trebuie privite lucrurile și explicate fenomenele despotice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și-n Banatul sîrbesc. Cînd am fost în Austria cu spectacolul meu Nepoata soție (se pare, premieră absolută Ionesco!), l-am văzut într-un recital pe scena teatrului din Grein. I-a cucerit și pe cei de-acolo, căci avea charismă și experiență-n recitaluri actoricești. Am amintiri directe și indirecte legate de popularul comedian, a cărui primă calificare fusese aceea de... viticultor (în această calitate spunea că la Recaș, unde a fost repartizat, nu te-mbătai decît o dată pe an
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
învățării. De aici, aprecierea, tot mai des subliniată, a liderilor-educatori, care fac schimbări în concepție, în proceduri efective ale leadershipului, numiți și lideri transformaționali. Recurgem atunci la un portret făcut lor și recunoscut (Gunter, 2001): au puternice concepții și viziuni, charismă, își focalizează acțiunile pe așteptările grupului/clasei, influențează gândirea și stimulează afirmarea lor intelectuală, le influențează prin comunicare stările emoționale, promovează expectanțe legate de performanțe, exercită o disciplinare conștientă (prin consens, ajutor reciproc, calitate, standarde, excelență, controlul performanței), reduce restricțiile
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
însușirile, competențele se afirmă diferit după specificul contextului, situației în care se acționează. Atunci în leadership se pot afirma, între altele, trei note esențiale (Allen, 1998): stabilirea relațiilor interpersonale în grup/clasă în comunicare și colaborare, utilizarea influenței și a charismei în determinarea acțională a celorlalți și atragerea, motivarea lor pentru realizarea obiectivelor. În fond, aici se vede dinamica relațiilor de bază în procesul influențării, atragerii, motivării elevilor prin alternative procedurale și de stimulare, disciplinare, conștientizare, responsabilizare. De unde și utilizarea termenului
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
5 vol., Paris: Hachette. R. Trigg, Understanding Social Science (1985) Oxford: Blackwell. J.H. Turner, The Structure of Sociological Theory (1986) Chicago, Ill.: Dorsey Press. D.V. Verney, The Analysis of Political Systems (1959) London: Routledge and Kegan Paul. M. Weber, On Charisma and Nation-Building (1968) Chicago, Ill.: Chicago University Press. M. Weber, The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism (1976) London: Allen and Unwin. P. Winch, The Idea of a Social Science (1958) London: Routledge and Kegan Paul. Bazele sistemelor politice
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
înscrisă într-o tradiție interpretativă a sociologiei (Capitolul 6). Partea a treia Aceasta urmărește să evidențieze dubla mișcare care comandă dinamica profesiilor culturale, pentru a le caracteriza: pe de o parte, toate posturile se inspiră din modelul creatorului și al charismei sale; pe de alta, ele sunt afectate de "rutinizarea" economică, organizațională, educativă și politică, care ajunge până la motorul lor, adică artistul. Partea a patra Dacă arta și cultura nu implică a priori probleme de putere, ele fac obiectul unei "politizări
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
esențial ca toate profesiile culturale să fie privite ca repetiția în undă a acestei excepționalități. Toate vor și pot să se perceapă ca elemente care o exprimă. Ele par a vrea să se inspire, pentru a obține un beneficiu, din charisma artistului și a creatorului, în diferite grade. Prin acest fapt le putem recunoaște. El constituie atracția lor și o explică. Totul se petrece ca și cum fiecare profesionist s-ar atașa mai mult sau mai puțin de modelul exemplar al artistului și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
printr-un fel de mișcare de sus în jos, legitimitatea charismatică bazată pe supunerea extraordinară față de valoarea exemplară a artistului creator se difuzează, prin capilaritate, în toate straturile profesiilor culturale. Prin comparație cu celelalte profesii și celelalte sfere sociale, această charismă le conferă specificitatea. Aici, inspirându-ne din sociologia religiilor a lui Weber, vrem să nuanțăm această afirmație arătând că, printr-o mișcare de jos în sus, charisma creatorului este, la rândul ei, atinsă de "rutinizarea" celorlalte profesii culturale, din momentul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
straturile profesiilor culturale. Prin comparație cu celelalte profesii și celelalte sfere sociale, această charismă le conferă specificitatea. Aici, inspirându-ne din sociologia religiilor a lui Weber, vrem să nuanțăm această afirmație arătând că, printr-o mișcare de jos în sus, charisma creatorului este, la rândul ei, atinsă de "rutinizarea" celorlalte profesii culturale, din momentul în care se pune problema transmiterii sale, cât este vorba de instituționalizarea și permanența sa (Weber, 1992). Interpretată de Walter Benjamin (1991) ca o pierdere a "aurei
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sale, cât este vorba de instituționalizarea și permanența sa (Weber, 1992). Interpretată de Walter Benjamin (1991) ca o pierdere a "aurei", figura charismatică este afectată de "demistificarea" sa, de dispariția singularității și de depersonalizare. Aplicații ale conceptului de rutinizare Rutinizarea charismei religioase • Noțiunea de charismă Noțiunea de charismă provine din teologie. Ea semnifică posesia înnăscută a unei "grații", a unui "har", a unei "înclinații" specifice. Prin analogie, este vorba de o calitate atribuită unui individ ieșit din comun în virtutea puterilor sale
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de instituționalizarea și permanența sa (Weber, 1992). Interpretată de Walter Benjamin (1991) ca o pierdere a "aurei", figura charismatică este afectată de "demistificarea" sa, de dispariția singularității și de depersonalizare. Aplicații ale conceptului de rutinizare Rutinizarea charismei religioase • Noțiunea de charismă Noțiunea de charismă provine din teologie. Ea semnifică posesia înnăscută a unei "grații", a unui "har", a unei "înclinații" specifice. Prin analogie, este vorba de o calitate atribuită unui individ ieșit din comun în virtutea puterilor sale supranaturale: "Charisma este ruptura
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
permanența sa (Weber, 1992). Interpretată de Walter Benjamin (1991) ca o pierdere a "aurei", figura charismatică este afectată de "demistificarea" sa, de dispariția singularității și de depersonalizare. Aplicații ale conceptului de rutinizare Rutinizarea charismei religioase • Noțiunea de charismă Noțiunea de charismă provine din teologie. Ea semnifică posesia înnăscută a unei "grații", a unui "har", a unei "înclinații" specifice. Prin analogie, este vorba de o calitate atribuită unui individ ieșit din comun în virtutea puterilor sale supranaturale: "Charisma este ruptura continuității legale sau
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Noțiunea de charismă Noțiunea de charismă provine din teologie. Ea semnifică posesia înnăscută a unei "grații", a unui "har", a unei "înclinații" specifice. Prin analogie, este vorba de o calitate atribuită unui individ ieșit din comun în virtutea puterilor sale supranaturale: "Charisma este ruptura continuității legale sau tradiționale; ea sfărâmă instituțiile, repune în cauză ordinea stabilită și constrângerea obișnuită pentru a apela la o nouă modalitate de a concepe raporturile între oameni. Este deopotrivă distrugere și construcție. Limitele și normele sunt cele
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fond, independent de orice criteriu exterior [...]. Smulge oamenii din rutina și plictiseala vieții cotidiene exaltând aspectele iraționale ale vieții [...]. Noțiunea charismatică este, în fiecare clipă, propria-i "epifanie"". Julien Freund, Sociologie de Max Weber, PUF, Paris, 1983, pp. 203-205. • Banalizarea charismei Sociologia religioasă a lui Weber descrie trecerea de la charisma magicienilor și profeților la funcțiile preoției. Această translație se desfășoară într-o mișcare descendentă. Ea se întinde istoric printr-o evoluție care "banalizează" domeniul religios introducând în el logica economică și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
rutina și plictiseala vieții cotidiene exaltând aspectele iraționale ale vieții [...]. Noțiunea charismatică este, în fiecare clipă, propria-i "epifanie"". Julien Freund, Sociologie de Max Weber, PUF, Paris, 1983, pp. 203-205. • Banalizarea charismei Sociologia religioasă a lui Weber descrie trecerea de la charisma magicienilor și profeților la funcțiile preoției. Această translație se desfășoară într-o mișcare descendentă. Ea se întinde istoric printr-o evoluție care "banalizează" domeniul religios introducând în el logica economică și raționalitatea birocratică: "Rutinizarea este eliminarea caracterului străin de economie
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
funcțiile preoției. Această translație se desfășoară într-o mișcare descendentă. Ea se întinde istoric printr-o evoluție care "banalizează" domeniul religios introducând în el logica economică și raționalitatea birocratică: "Rutinizarea este eliminarea caracterului străin de economie pe care-l prezintă charisma; este adaptarea ei la formele fiscale (financiare) ale acoperirii nevoilor și la condițiile unei economii de impozite și taxe". Max Weber, 1995, p. 333. Trei figuri ideal-tipice se desprind din studiul lui: • magicianul: funcția lui este de a stabili legătura
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
al lui Dumnezeu, el este în slujba organizației bisericii sale, pe care o adună în jurul evlavioșilor și credincioșilor săi. Rutinizare, cotidianizare, naturalizare Jean-Pierre Grossein, noul traducător în franceză al operei lui Weber, ridică o problemă terminologică în jurul cuvântului "rutinizare" a charismei, provenit din vechea traducere a volumului Economie și societate (de Dampierre, Freund et alii, 1971). El îi preferă termenul "cotidianizare", din dublul motiv că noțiunea de "rutină" are defectul de a adăuga o tonalitate peiorativă, complet străină de spiritul lui
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1996). Pierre Bourdieu arată că eficacitatea acestui proces este de a "naturaliza" dimensiunile cele mai excepționale ale "socialului", înscriindu-le în cotidian și încorporându-le (sub formă de habitus, de hexis corporal sau de etos de clasă). • Rutinizare și raționalizare Charisma religioasă se secularizează adoptând reguli formale și combinându-se cu alte "tipuri" de dominare. Capătă alte forme, ca, de exemplu, contractul juridic "de la caz la caz". Se implică în noi domenii, se birocratizează, se extinde la alte figuri dominante, ca
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]