389 matches
-
dintre cei mai importanți psihologi care susțin cu tărie interacțiunea componentelor leadership‑ului charismatic este House (1977). În esență, teoria lui House aplicată mediilor organizaționale combină trăsăturile personale cu comportamentele liderului și cu factorii situaționali. După el, în leadership‑ul charismatic sunt implicate patru însușiri personale ale liderului (dominanța, încrederea în sine, nevoia de influențare a altora, convingerea referitoare la integritatea propriului sistem de idei și credințe) și mai multe comportamente ale liderului menite a contribui la crearea unor percepții favorabile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
percepții favorabile ale subordonaților (dintre acestea mai importante sunt: expunerea viziunilor, scopurilor ideologice în fața subordonaților, comunicarea expectațiilor/așteptărilor înalte, exprimarea încrederii în posibilitățile subordonaților de realizare a așteptărilor lor, activarea nevoilor de realizare ale subordonaților). Cu privire la momentul apariției leadership‑ului charismatic, House crede că situațiile stresante, de incertitudine și mai ales cele de criză cresc probabilitatea apariției sau atribuirii carismei. Printre efectele leadership‑ului charismatic, House include: creșterea încrederii angajaților în corectitudinea ideilor, credințelor conducătorului, uniformizarea, omogenizarea credințelor angajaților cu cele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de realizare a așteptărilor lor, activarea nevoilor de realizare ale subordonaților). Cu privire la momentul apariției leadership‑ului charismatic, House crede că situațiile stresante, de incertitudine și mai ales cele de criză cresc probabilitatea apariției sau atribuirii carismei. Printre efectele leadership‑ului charismatic, House include: creșterea încrederii angajaților în corectitudinea ideilor, credințelor conducătorului, uniformizarea, omogenizarea credințelor angajaților cu cele ale conducătorului; acceptarea necondiționată a cerințelor conducătorului; identificarea cu conducătorul; supunerea față de conducător; implicarea personal‑emoțională a subordonaților în realizarea obiectivului; creșterea sentimentului angajaților
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducătorului; identificarea cu conducătorul; supunerea față de conducător; implicarea personal‑emoțională a subordonaților în realizarea obiectivului; creșterea sentimentului angajaților că vor fi capabili de a realiza scopurile formulate. Referitor la cel de‑al doilea aspect, după care teoriile noi asupra conducerii charismatice se diferențiază de cele vechi - gradul de operaționalizare a conceptelor vehiculate -, precizăm că, dacă multă vreme conceptul de charismă era abordat doar dintr‑o perspectivă exclusiv teoretică, mai recent cercetătorii și‑au pus problema operaționalizării conceptului respectiv, descoperind o serie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1980); Chestionar de orientare psihosocială (Romer, Gruder, Lizzadro, 1986) etc. Amintim în acest context operaționalizarea conceptului de charismă făcută de Stroe Marcus (2000) într‑un instrument cu 50 de întrebări, a cărui aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de orientare psihosocială (Romer, Gruder, Lizzadro, 1986) etc. Amintim în acest context operaționalizarea conceptului de charismă făcută de Stroe Marcus (2000) într‑un instrument cu 50 de întrebări, a cărui aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
psihosocială (Romer, Gruder, Lizzadro, 1986) etc. Amintim în acest context operaționalizarea conceptului de charismă făcută de Stroe Marcus (2000) într‑un instrument cu 50 de întrebări, a cărui aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv interpersonal, percepții
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Gruder, Lizzadro, 1986) etc. Amintim în acest context operaționalizarea conceptului de charismă făcută de Stroe Marcus (2000) într‑un instrument cu 50 de întrebări, a cărui aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv interpersonal, percepții sociale, imagine
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
într‑un instrument cu 50 de întrebări, a cărui aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv interpersonal, percepții sociale, imagine de sine); însușiri relaționale (empatie, extraversie, orientare prosocială) (ibidem, pp. 108‑109). Leadership‑ul charismatic a ridicat
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv interpersonal, percepții sociale, imagine de sine); însușiri relaționale (empatie, extraversie, orientare prosocială) (ibidem, pp. 108‑109). Leadership‑ul charismatic a ridicat în psihologia organizațional‑managerială o serie de întrebări, printre care mai importante ar fi cele de mai jos: 1) Care sunt factorii de personalitate considerați a fi potențial importanți în obținerea și păstrarea carismei? Răspunsurile formulate de cercetători
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
putere, încrederea în propriile credințe și idealuri (House, Howell, 1992); caracteristici aptitudinale - inteligență, deprinderi interpersonale, deprinderi de oratorie și elocință (Locke, 1991; Den Hartog, Verburg, 1997, apud Den Hartog, Koopman, 2001, p. 174). 2) Există mai multe tipuri de lideri charismatici? La această întrebare s‑a răspuns pozitiv, încercându‑se totodată să se stabilească și diverse tipuri de asemenea lideri. Astfel, o tipologie împarte liderii charismatici în personalizați și socializați, primii fiind dominați de comportamente narcisiste și autoritare, de satisfacere a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1997, apud Den Hartog, Koopman, 2001, p. 174). 2) Există mai multe tipuri de lideri charismatici? La această întrebare s‑a răspuns pozitiv, încercându‑se totodată să se stabilească și diverse tipuri de asemenea lideri. Astfel, o tipologie împarte liderii charismatici în personalizați și socializați, primii fiind dominați de comportamente narcisiste și autoritare, de satisfacere a propriilor interese și de exploatare a intereselor altora, iar ceilalți fiind dominați de comportamente egalitare, servind intereselor colective, dezvoltându‑i și împuternicindu‑i pe alții
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de comportamente narcisiste și autoritare, de satisfacere a propriilor interese și de exploatare a intereselor altora, iar ceilalți fiind dominați de comportamente egalitare, servind intereselor colective, dezvoltându‑i și împuternicindu‑i pe alții (Howell, 1988). O altă tipologie distinge lideri charismatici pozitivi și negativi (Conger, 1990). Se operează apoi o diferențiere între liderul de viziune și liderul legat de crize (vezi Gibson et al., 1997, pp. 310‑311; Den Hartog, Koopman, 2001, pp. 175‑176). După opinia noastră, asemenea diferențieri sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
311; Den Hartog, Koopman, 2001, pp. 175‑176). După opinia noastră, asemenea diferențieri sunt realiste și oportune. Din moment ce repartiția și ponderea elementelor componente ale carismei sunt diferite de la un lider la altul, este și firesc să apară tipuri de lideri charismatici diferiți, cu stiluri comportamentale specifice. 3) Se diferențiază liderii charismatici de liderii noncharismatici? Răspunsul la această întrebare este unanim, toți autori recunoscând existența unor diferențe marcante între cele două categorii de lideri. Conger și Kanungo (1988) fac o diferențiere netă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
noastră, asemenea diferențieri sunt realiste și oportune. Din moment ce repartiția și ponderea elementelor componente ale carismei sunt diferite de la un lider la altul, este și firesc să apară tipuri de lideri charismatici diferiți, cu stiluri comportamentale specifice. 3) Se diferențiază liderii charismatici de liderii noncharismatici? Răspunsul la această întrebare este unanim, toți autori recunoscând existența unor diferențe marcante între cele două categorii de lideri. Conger și Kanungo (1988) fac o diferențiere netă între liderii charismatici și liderii non‑charismatici după următoarele criterii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stiluri comportamentale specifice. 3) Se diferențiază liderii charismatici de liderii noncharismatici? Răspunsul la această întrebare este unanim, toți autori recunoscând existența unor diferențe marcante între cele două categorii de lideri. Conger și Kanungo (1988) fac o diferențiere netă între liderii charismatici și liderii non‑charismatici după următoarele criterii: relația cu statu‑quo‑ul; scopurile viitoare; expertiza și sensibilitatea environmentală; articulare; putere; relația cu subordonații. În principiu, cei doi autori consideră că liderii charismatici se caracterizează prin: # - sensibilitate față de constrângerile de mediu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Se diferențiază liderii charismatici de liderii noncharismatici? Răspunsul la această întrebare este unanim, toți autori recunoscând existența unor diferențe marcante între cele două categorii de lideri. Conger și Kanungo (1988) fac o diferențiere netă între liderii charismatici și liderii non‑charismatici după următoarele criterii: relația cu statu‑quo‑ul; scopurile viitoare; expertiza și sensibilitatea environmentală; articulare; putere; relația cu subordonații. În principiu, cei doi autori consideră că liderii charismatici se caracterizează prin: # - sensibilitate față de constrângerile de mediu și față de problemele subordonaților
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Kanungo (1988) fac o diferențiere netă între liderii charismatici și liderii non‑charismatici după următoarele criterii: relația cu statu‑quo‑ul; scopurile viitoare; expertiza și sensibilitatea environmentală; articulare; putere; relația cu subordonații. În principiu, cei doi autori consideră că liderii charismatici se caracterizează prin: # - sensibilitate față de constrângerile de mediu și față de problemele subordonaților, ca și abilitate de a identifica deficiențe în starea de fapt; - formularea unei viziuni idealizate și utilizarea extensivă a deprinderilor de coordonare și de impresionare; - folosirea unor mijloace
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
extensivă a deprinderilor de coordonare și de impresionare; - folosirea unor mijloace inovatoare și neconvenționale pentru atingerea idealurilor, precum și utilizarea puterii personale pentru a‑și influența subordonații. # Alți autori, cum ar fi, de exemplu, Georgia K. Green (1994), arată că liderii charismatici sunt mult mai performanți decât liderii centrați pe sarcini și decât cei centrați pe relații. Mai mult, adepții liderilor charismatici sunt mult mai productivi și mult mai satisfăcuți decât adepții liderilor orientați spre sarcină și spre relații. 4) Comportamentele charismatice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
personale pentru a‑și influența subordonații. # Alți autori, cum ar fi, de exemplu, Georgia K. Green (1994), arată că liderii charismatici sunt mult mai performanți decât liderii centrați pe sarcini și decât cei centrați pe relații. Mai mult, adepții liderilor charismatici sunt mult mai productivi și mult mai satisfăcuți decât adepții liderilor orientați spre sarcină și spre relații. 4) Comportamentele charismatice pot fi învățate? Ideea posibilității de a învăța comportamentele charismatice este îndrăzneață, ea fiind subliniată de o serie de autori
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
charismatici sunt mult mai performanți decât liderii centrați pe sarcini și decât cei centrați pe relații. Mai mult, adepții liderilor charismatici sunt mult mai productivi și mult mai satisfăcuți decât adepții liderilor orientați spre sarcină și spre relații. 4) Comportamentele charismatice pot fi învățate? Ideea posibilității de a învăța comportamentele charismatice este îndrăzneață, ea fiind subliniată de o serie de autori. De exemplu, autoarea citată anterior, Georgia K. Green, arată că există chiar școli specializate care pregătesc oamenii de afaceri pentru
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și decât cei centrați pe relații. Mai mult, adepții liderilor charismatici sunt mult mai productivi și mult mai satisfăcuți decât adepții liderilor orientați spre sarcină și spre relații. 4) Comportamentele charismatice pot fi învățate? Ideea posibilității de a învăța comportamentele charismatice este îndrăzneață, ea fiind subliniată de o serie de autori. De exemplu, autoarea citată anterior, Georgia K. Green, arată că există chiar școli specializate care pregătesc oamenii de afaceri pentru a intra în posesia însușirilor sau trăsăturilor charismatice. Participanții la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
învăța comportamentele charismatice este îndrăzneață, ea fiind subliniată de o serie de autori. De exemplu, autoarea citată anterior, Georgia K. Green, arată că există chiar școli specializate care pregătesc oamenii de afaceri pentru a intra în posesia însușirilor sau trăsăturilor charismatice. Participanții la asemenea programe sunt învățați cum să‑și fixeze contactul ochilor, cum să obțină un ton bun al vocii, cum să alterneze mișcarea și pauza cu postura relaxată și calmă, dublată de o expresie facială energică. # Ideea este interesantă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pauza cu postura relaxată și calmă, dublată de o expresie facială energică. # Ideea este interesantă nu doar sub aspect pragmatic, dar și sub aspect teoretic pentru că pune în discuție putința de a valorifica prin antrenament dirijat unele capacități specifice persoanei charismatice provenite din predispoziții latente care se valorifică eficient doar în cadrul relațiilor sociale (Marcus, 2000, p. 27). # 5.3.4. Leadership‑ul transformaționaltc "3.5. Leadership‑ul transformațional" Leadership‑ul transformațional este o formă nouă de conducere atât de specifică încât
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1998) sau ca o „nouă abordare a conducerii” (Bryman, 1999; Sims, Lorenzi, 1992). O terminologie inedită pătrunde în sfera de interes a psihologiei. Concepte precum transformare, inspirație, viziune, valori - legate de activitatea în sine de conducere - sau altele ca transformațional, charismatic - legate de persoana conducătorului, în totală opoziție cu noțiunile de management și, mai ales, de manager - sunt utilizate din ce în ce mai frecvent (Hunt, 1999). Paternitatea noțiunii de leadership transformațional este atribuită lui James MacGregor Burns, care îl folosește în lucrarea sa Leadership
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]