378 matches
-
MELEAGURI NATALE Amintirile noastre din copilărie se păstrează toată viața și nu dispar nici la bătrânețe. Ne apare mereu în minte locuința părintească, oamenii, natura și viețuitoarele din împrejurimi. La întrebarea: ce fel de legături ne înlănțuie de locul nașterii?, Chateaubriand a răspuns astfel: "E poate zâmbetul mamei, al tatii, al unei surori, sau poate amintirea bătrânului dascăl, a prietenilor din copilărie, sau împrejurările cele mai simple: un câine care latră în curte, o privighetoare care s-a întors ca și
Curierul „Ginta latină” by Chiril Popescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2245]
-
severă aplicată paradigmei literare a predecesorilor îl oferă modul de receptare a literaturii franceze. Sfârșitul secolului al XVIII-lea și primele decenii ale secolului următor au însemnat prezența masivă, în literatura noastră, a literaturii preromantice franceze, cu deosebire prin Marmontel, Chateaubriand, Volney, Bernardin de Saint Pierre, Béranger. Prima jumătate a secolului al XIX-lea va accentua ofensiva literaturii franceze, în special prin prezența romanului popular și a vodevilului. Junimiștii se ridică împotriva ambelor tendințe. Spre exemplu, Eminescu este de părere că
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
mea și îndoita mea rușine. Prima, că, uite, nu sunt în stare să leg ca lumea două vorbe; iar a doua, că m-am dat atâta vreme drept scriitor și că toată lumea m-a considerat și m-a numit așa. Chateaubriand, vorbind despre modul în care a descris continentul american, a notat și asta: "J'ai męlé bien de fictions ŕ des choses réelles, et malheureusement les fictions prennent, avec le temps, un caractčre de réalité, qui les métamorphose". (Mă întreb
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
fi mai autonom, mai puțin definit prin atenția masculină ș...ț. (174) În privința autorilor preferați, deși mărturisește o slăbiciune permanentă pentru Borges, Genette ne face cunoscut careul său de ași, panteonul său personal, și, ezitînd asupra ordinii, Stendhal, Montaigne, Proust, Chateaubriand sau Montaigne, Chateuabriand, Stendhal, Proust, îi socotește ca pe un „careu magic care se adună cu sumă constantă, pe orizontală, pe verticală și chiar pe diagonală.” (158-159). Ambiguitatea titlului ales, Epilogue (Epilog), îi permite autorului în aceste pagini, pe care
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
prin excelență al universului sartrian. N.B.: François Mauriac trebuie să ne privească de acolo de sus, cu un surâs complice, amintindu-ne că a salutat deja în Bloc-Notes din 30 martie 1961 importanța capitală a "micțiunii sartriene" pe mormântul lui Chateaubriand, adăugând că "începea o eră de pipi și de scuipat pe morminte". Dragă François Mauriac, ești profetul romanului modern de după Sartre". (din "Bulletin de l'Association Européenne François Mauriac", Intervoix, no. 11, décembre 2002) Traducere de Sonia Cuciureanu
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
aspect de mausoleu”(ibid. p.33) i se preferă „generozitatea ținuturilor de la țară” (ibid). Locurile sunt animate de imaginea celor care le-au marcat. Descrierea lor, departe de a fi gratuită, impune, cu sensibilitate și elegantă, numele unor Rousseau, Voltaire, Chateaubriand sau Musset. Acest jurnal de lectură este de fapt un jurnal al căutării de sine și întâlnirea cu Maurice Barrès, autorul trilogiei Leș Déracinés (1897), L’Appel au soldat (1900) și Leurs figures (1902) are un rol hotărâtor. Pământul natal
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
în stăpânire cetăți și întinderi, isi anexează toate aspectele naturii într-o asemenea măsură, ca zorii par să se avânte din pieptul lui Homer și clarurile de luna să emane din inima lui Byron sau din tristețea studiată a lui Chateaubriand” (ibid. p. 60). Obsesia dezrădăcinării o conduce la o perpetua căutare. În 1906, Maurice Barrès dedică Voyage de Sparte Annei de Noailles care, asemeni lui Pierre de Ronsard, își descoperă străbunii pe malurile Dunării. Poetul renascentist, Pierre de Ronsard, descendent
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
preparate culinare după rețete din bucătăria internațională. Consemnăm câteva oferte: ciorbă de burtă, ciorbă de perișoare, ciorbă ŕ la grec, diferite sortimente de pește prăjit, specialitatea casei - escalop ŕ la Vali, specialitatea bucătarului - medalion de porc cu sos de piper, chateaubriand, tochitură dobrogeană și altele, cu diverse garnituri și salate. Nu lipsesc, băuturile răcoritoare și alcoolice. În fiecare seară, clienții pot urmări programul artistic live cu muzică din repertoriul internațional în interpretarea formației „Omi Domi“ și a soliștilor: Corina Tudor, Alina
Agenda2004-7-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/282058_a_283387]
-
1) prahoveană reproduce un surprinzător interviu luat de Jean-Louis Tallon în aprilie 2002 lui André Makine. Întrebat ce scriitori i-au plăcut ori l-au influențat, Makine începe cu... Pierre Loti, Romanul unui copil, în care vede, ca și în Chateaubriand, un precursor al lui Proust. Nu l-a pasionat Voltaire, nici Mallarmé („obscur și impenetrabil”), nici Michaux. E de acord ca intriga să fie polițistă într-un roman (cazul Dostoievski), dar romanul polițist ca atare i se pare „suspect”, deși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13127_a_14452]
-
déterminer en èquoi îl consiste. De pluș, pour le juger, chaque époque possède șes critères. Est-il constitué par la précision, l'abondance ou la désinvolture? Qu'y a-t-il de commun entre celui d'un Saint-Simon, d'un Voltaire, d'un Chateaubriand ou d'un Valéry? Chaque écrivain possède son rhytme propre; ce rhytme détermine l'irréductibilité de șa manière. C'est que la manière d'un écrivain n'est pas sans avoir des rapports avec să physiologie". Acest lung pasaj, explicativ
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
-se în Royal Navy. Îmi recunosc o mică cicatrice în amintirea acestui nume, o cicatrice de fată, pe care femeia tânără care sunt a redeschis-o sub forma unei răni. Și am recopiat acest citat dintr-o prietenă a lui Chateaubriand, găsită într-o carte în biblioteca lui John: «Uită totul și mai ales pe cei pe care-i iubește. Trebuie să-l iubești totuși, fără să te aștepți însă vreodată la un sacrificiu. Și așa se face că toți cei
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
nebună de Giono și L' Amour de Marguerite Duras), trei poeme (L' Olive de du Bellay, Dieu de Victor Hugo și Moulin premier de René Chair), trei epopei (La Franciade de Ronsard, La Henriade de Voltaire și Les Martyrs de Chateaubriand), două piese de teatru (Dom Garcie de Navarre de Moliére și Héraclius de Corneille) și o scriere cu caracter autobiografic, Dialogurile lui Rousseau. Se vede bine că autorii sunt aleși din crema protipendadei literare franceze, un motiv în plus pentru
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
figuri extraordinare ale culturii europene, Leibniz și Vico, amîndoi constructori ai unui antiluminism nuanțat, de sorginte pascaliană (cap.III). Alt exemplu: prăbușirea provocată de Revoluția Franceză, schimbarea mentalității europene în jurul anului 1800, transformă conservatorismul tradițional într-o ramură a liberalismului; Chateaubriand, Benjamin Constant, Alexis de Tocqueville, Goethe ori Stuart Mill, conservatori prin vocație, liberali luminați prin acțiune, au oferit baza gîndirii secolului al XlX-lea. Revoluționarismul romantic și doctrina luptei de clasă, aparent dominante în acest secol, pot fi percepute în
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
de entuziasmul vienez față de modelele culturale, poate că s-ar fi pierdut dacă nu s-ar fi consacrat studiilor istorice și culturale, scriind despre Erasmus, Goethe, Hölderlin, Kleist, Nietzsche, Rilke, Herzl, Freud, Schnitzler, Mahler, Bruno Walter... sau Balzac, Dante, Montaigne, Chateaubriand, Sainte-Beuve, Dickens, Dostoievsky, Renan, Rodin, James Joyce... Și dacă n-ar fi trecut prin școala traducerii. „Dând curs sfatului lui Dehmel, căruia îi sunt și astăzi recunoscător, îmi foloseam timpul ca să traduc din limbi străine, ceea ce și astăzi socotesc a
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
roman balzacian tradus integral (de C. Gane) e Femeia de treizeci de ani, în 1852. Merită să relev câteva premiere de traduceri din opera unor mari scriitori în perioada pașoptistă: Noua Eloiză de Rousseau în 1837; Atala și René de Chateaubriand, tot în 1837; primul Hugo în românește e Ziua din urmă a unui osândit, în 1839; primul Cervantes, Don Chishot de la Mancha, datează din 1840, dar traducerea lui Heliade e făcută prin intermediar franțuzesc; primul Goethe în românește e romanul
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii. Educat în patria lui Amiel
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
trebuie abuzat de el." Fiindcă veni vorba: neștiind să profit de avantaj, nici n-am abuzat. Nietzsche: „Devino ceea ce ești!" Ei bine, nu ai cum! Am și frivolitatea asta, mă dau în vânt după vorbe ca următoarea, a lui Compagnon: „Chateaubriand susține monarhia așa cum frânghia îl susține pe spânzurat." Iar Julien Gracq îl numește pe Chateaubriand „omul devotat regilor, pe care-i preferă detronați". Antimodernii cer „ordine și indisciplină" scria, pare-se, Thibaudet. E greu să găsești ce nici nu cauți
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
abuzat. Nietzsche: „Devino ceea ce ești!" Ei bine, nu ai cum! Am și frivolitatea asta, mă dau în vânt după vorbe ca următoarea, a lui Compagnon: „Chateaubriand susține monarhia așa cum frânghia îl susține pe spânzurat." Iar Julien Gracq îl numește pe Chateaubriand „omul devotat regilor, pe care-i preferă detronați". Antimodernii cer „ordine și indisciplină" scria, pare-se, Thibaudet. E greu să găsești ce nici nu cauți deși, în ce mă privește, altceva nu găsesc. Îmi place mie că atunci când s-au
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
expresia emblematică" a romantismului, autoarea consemnează toate etapele de dezvoltare ale acestei specii literare, cu rădăcinile ei în două modele poematice postulate de eposul homeric și Biblia (precum, parțial, și de Coranul, Caballa, Talmudul), în opera lui Dante, Milton, Blake, Chateaubriand, Hölderlin și se dedică analizei substanțiale a poemelor lui Byron, Shelley, Vigny, Hugo, Mickiewicz, Pușkin și Lermontov. Un loc aparte îl ocupă aici, pe bună dreptate, Goethe, chiar dacă este discutabilă, în această ordine de idei, includerea - fără rezerve - în specia
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
Gogol. În subcapitolul Orgoliul și povara sensibilității, care începe cu Goethe și Rousseau (fără să fie omise și "spiritele tutelare" ale genului - Homer, Ossian, Lessing), alături de romanele lui Lermontov și Musset sînt analizate scrierile, importante pentru istoricul literar, ale lui Chateaubriand și Sénancour, Benjamin Constant și Ugo Foscolo. În sfîrșit, în volumul al III-lea, Teatrul european în secolul al XIX-lea, subcapitolele cele mai substanțiale sînt dedicate operelor majore ale unor Musset (Lorenzaccio) și Pușkin (Boris Godunov), a căror "dramă
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
artei, iconicul sub forma unor reproduceri își face loc în volumele sale, ca un indiciu concret al lărgirii poeticii și al înglobării ei în estetică. Figuri V conține cinci eseuri dintre care trei foarte ample: Despre genuri și despre opere, Chateaubriand și nimic și eseul despre comic, cu un titlu mai atrăgător, mai seducător, Morți de rîs. Ele se anunță deja ca o referință bibliografică a domeniului abordat. La acestea se adaugă două eseuri de mai mici dimensiuni, dar nu mai
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
adaugă două eseuri de mai mici dimensiuni, dar nu mai puțin incitante, Uvertura metacritică și Arta în cauză. Temele sunt variate, critica imanentă, genul și opera, comicul și aprecierea subiectivă pe care i-o face receptorul, ficțiunea și dicțiunea la Chateaubriand, Poetica lui Aristotel, Estetica lui Hegel, catedrala ideală a lui Viollet-le-Duc, dar și westernul, jazzul, filmul serial, Vermeer, arta modernă. Digresiunile și bifurcațiile sunt numeroase, ironia și autoironia, ca de obicei, fine, subtile. Deschiderea poeticii către estetică începută cu Opera
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
de o amnezie selectivă care m-ar face să uit cu desăvîrșire opera lui Proust, dacă admitem această ipoteză fantezistă, cred că a doua alegere, al doilea autor după Proust, care ar putea să-i ia locul, ar fi Balzac. Chateaubriand a eșuat în ficțiune, dar a recuperat, s-a salvat prin dicțiune. M.C.: Chateaubriand ocupă un loc privilegiat în acest volum. Aceasta se datorează cumva tot lui Proust? G.G.: Nu, Proust a făcut mult pentru Chateaubriand, o știți la fel de bine
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
Proust, dacă admitem această ipoteză fantezistă, cred că a doua alegere, al doilea autor după Proust, care ar putea să-i ia locul, ar fi Balzac. Chateaubriand a eșuat în ficțiune, dar a recuperat, s-a salvat prin dicțiune. M.C.: Chateaubriand ocupă un loc privilegiat în acest volum. Aceasta se datorează cumva tot lui Proust? G.G.: Nu, Proust a făcut mult pentru Chateaubriand, o știți la fel de bine ca și mine, dar nu aș spune că dacă Proust n-ar fi vorbit
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
locul, ar fi Balzac. Chateaubriand a eșuat în ficțiune, dar a recuperat, s-a salvat prin dicțiune. M.C.: Chateaubriand ocupă un loc privilegiat în acest volum. Aceasta se datorează cumva tot lui Proust? G.G.: Nu, Proust a făcut mult pentru Chateaubriand, o știți la fel de bine ca și mine, dar nu aș spune că dacă Proust n-ar fi vorbit cum a făcut-o despre Chateaubriand, eu însumi n-aș fi dorit să vorbesc despre el. E o operă, mă refer mai
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]