376 matches
-
să verifice rapid chestiunea, politiques et moralistes du dix-neuviŁme siŁcle (vol. I) de E. Faguet ar fi încă de consultat. Dar critica formelor fără fond are o circulație mai largă decât rezultă din aceste cercetări, destul de depășite în ansamblul lor. Chateaubriand, în Essai sur les revolutions (1797), pledând teza legitimistă, respinge, la fel, această furie de a da popoarelor constituții uniforme fără nici o preocupare pentru gradul de civilizație la care au ajuns (1, II, ch. X). Iar socialistul utopic Saint-Simon va
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
purifice prima noțiune, eliminând orice asociere cu clișeele tropicale sau coloniale (palmieri, cămile, caschete coloniale, hamacuri etc.), și, practicând o critică uneori destul de severă la adresa scriitorilor care au abordat, mai de aproape sau mai de departe, această noțiune (printre care Chateaubriand, Loti, Claudel), Își enunță propria concepție: „Să fie bine Înțeles, eu Înțeleg prin aceasta un singur lucru, Însă un lucru imens: sentimentul pe care ni-l inspiră Diferitul” (Segalen, 1986, p. 63). Astfel, Exotismul devine În același timp un principiu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și cultura arabă o exercitaseră asupra Occidentului În Evul Mediu, descoperirea Lumii Noi și relatările călătorilor au dat naștere unei imagini idealizate a tărâmurilor Îndepărtate ă naivul canibal al lui Montaigne, persanullui Montesquieu, huronul lui Voltaire, indianul Natchez al lui Chateaubriand ă, În vreme ce Încărcăturile de porțelanuri și mătăsuri soseau din Extremul Orient și erau imitate În Europa. Manufacturile de tapiserie franceze și pictura secolului al XVIII-lea amplifică moda chinezăriilor și a „maimuțărelilor”, Înainte ca secolul al XIX-lea, În timpul erei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
volume, prea puțin cunoscute chiar si astăzi. Pius Servien-Coculescu publică, începînd din 1925, următoarele volume mai importante : Essai sur Ies rythmes toniques au Francais, Paris, 1925 ; Lyrisme et structures sonores. Nouvelle methode d'analyse des rythmes, appliquee ă Atala de Chateaubriand, Paris, 1930 ; Leș rythmes comm.e introduction physique ă l'esthetique (cu o prefață de Paul Valery), Paris, 1930 ; Principes d'esthetique, Paris, 1935 ; La langage des sciences, Paris, 1938 ; Orient, suivi de Le caș Servien, par Pani Valery, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Lupașcu afirmă că Dumnezeu e afectivitate. La postmoderniști iubirea e parodie. Nu și la Cezar Ivănescu care accede la izvoarele primordiale ale gândirii omenirii. Afectivitatea simulată duce la sentimentalism, precum, de pildă, în Levantul cărtărescian. Cezar Ivănescu crede, ca altădată Chateaubriand (care vorbea de géniesmères), că matricializarea canonului literar nu se datorează teoreticienilor, ci geniilor. Ca și Paul Goma, pentru care textualismul nu-i altceva decât textilism, Cezar Ivănescu manifestă o ostilitate evidentă împotriva postmodernismului pe care, în repetate rânduri, îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reflectă în observații, interpretări, comparații, analize, polemici, atitudine... Unele însemnări incizează acut ca atingerea unei șfichiuiri, în timp ce altele îmbracă dimensiunea unui articol de sine stătător. Iată scurtissime: "1112. N.N. Beldiceanu un plângăreț fatalmente minor."; "1289. Nu-mi place stilul lui Chateaubriand. Pare prolix în cărți atât de scurte!"; "1161. Mă întorc cu bucurie la Ibrăileanu și Ralea. Înseamnă că sunt mai mult decât critici literari."; "6857. O dezamăgire Sainte-Beuve. Mi se pare sub nivelul lui Taine, deși dezinvolt și bine informat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e corelativul unei „întâlniri“ semnificative, al unei prietenii, al unei iubiri. Părintele Benedict Ghiuș a găsit de cuviință să-mi recomande Claude Tresmontant (Cum se pune azi problema existenței lui Dumnezeu), iar Constantin Noica m-a tatonat, mai întâi, cu Chateaubriand (Geniul creștinismului), Blaga (Spațiul mioritic) și Anna Magdalena Bach, pentru a mă școlariza, apoi, cu seminarii despre Platon și Hegel, și cu „lista celor 100 de cărți“ obligatorii, pe epoci, de la Homer și tragicii greci până la Goethe. (incluzând referințele despre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sensul că revista era împotriva traducerilor proaste, nu împotriva traducerilor în general: "Cum traducătorii acestor cărți nu pot găsi ceva mai bun de tradus? Pentru ce nu iau din franțuzește "Esprit des lois", par Montesquieu, "Le genie du christianisme", par Chateaubriand....?" De altfel, în lupta aceasta împotriva invaziei traducerilor proaste, "ucigătoare a duhului național", campania avea să fie mult mai largă; Alecu Russo, atașat vederilor "Daciei literare", avea să reia lucrurile în "Albina românească" (1846), aproape în aceiași termeni, ca și
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
stabili o relație care va dura toată viața lui); petrecea o mare parte din timp în arhivele Arsenalului; și, în măsura în care îi permitea bugetul, cumpăra orice carte din anticariate. Oare ce citea Iorga? Montaigne, Ronsard, Boileau, Florian, Béranger, Diderot, Chénier, Rousseau, Chateaubriand, Voltaire și alți filosofi, toți romanticii: Hugo, Lamartine, Champfleury, Stendhal, Mérimée. Aprecia lecturile din Balzac și din Zola, care dusese mult mai departe realismul celui dintîi; din Dumas, ca și din Mallarmé (pe care îl considera decadent). I-a citit
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
383, 384, 385, 386, 387, 388, 389, 390, 391, 393, 394, 398, 400, 410, 425, 465 Călinescu, Gheorghe 20, 37, 143 Cernăianu, Constantin 282, 284, 289, 347 Chamberlain, Neville 151, 312, 321, 388 Champfleury 59 Chanzy 203 Carol XII 136 Chateaubriand 59 Chauvin 86 Cehov, Anton 71, 87 Chendi, Ilarie 114, 120, 121, 144 Chénier 59 Ciu En Lai 87 Churchill, Winston 37, 86, 153, 182, 449 Ciano, (conte) 316 Clain, Innocentiu 117, 281 Clausewitz, von 82 Clémenceau, Georges 30, 72
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
este cel care din neputința detașării se află într-o suferință continuă, caracteristică a personajelor holbaniene. Romancierul personal își retrăiește viața transfigurată artistic și abia apoi o notează. Alte romane personale, alături de Adolphe sunt, din această perspectivă, René semnat de Chateaubriand, Obermann de Senancour, Delphine et Corinne, M-me de Staël, Volupté a lui Sainte-Beuve, La confession d`un enfant du siècle, Musset și Dominique de Fromentin. Referindu-se la aceste romane, Dana Dumitriu observă evoluția prozei psihologice în care “romancierii mută
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
petrecut-o la Balotești și la Paris, un timp a primit o educație elevată într-o mânăstire din Belgia. Inteligentă și înclinată spre studiu și lectură de timpuriu, Martha și-a constituit o vastă cultură generală citind: Virgiliu, Tacitus, Corneille, Chateaubriand, Montaigne, Diderot, Voltaire, Hugo etc. În 1905 s-a căsătorit cu George Valentin Bibescu cu care a avut o fiică, Valentinne, și ca prințesă a devenit proprietara castelelor și domeniilor de la Posada și Mogoșoaia. A trăit mult timp la Paris
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
specifice, de către un scriitor (Madame de La Fayette, Balzac...) și situația de enunțare narativă, adică scena pornind de la care povestirea pretinde că este produsă. Diferența clasică dintre "scriitor" și "narator" se bazează tocmai pe această discrepanță: primul este persoana François-René de Chateaubriand, al doilea instanța care susține enunțarea din René. Cititorul unui roman nu ia contact cu cel care a scris textul, cu persoana care este autorul textului, ci ocupă locul naratarului, loc atribuit de enunțare. Esența literaturii constă în faptul că
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pădure; trei soldați trag cu arma în direcția pădurii; nu li se răspunde: liniște totală. Bonaparte stătuse toată ziua lipsit de vlagă și fără să se poată odihni: simțea că îl părăsesc puterile. Coloanele armatelor noastre înaintară prin pădurea Pilwiski. (Chateaubriand, Mémoires d'outre tombe, XXI, cap. 1) Aici, trecerea la prezentul narațiunii permite un contrast la două niveluri: pe de o parte, naratorul evocă la perfect simplu actele lui Bonaparte; pe de altă parte, el focalizează mai intens episoadele semnificative
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
5.3. Discursul indirect Discursul indirect nu este discursul narativizat care se mulțumește să indice că a avut loc un act de enunțare: "Eu și Lucile, noi am schimbat câteva cuvinte încet, când el era în capătul celălalt al sălii" (Chateaubriand, Memorii de dincolo de mormânt, I, III, 3). În schimb, discursul indirect precizează conținutul celor raportate, fără să propună totuși un simulacru al unui alt act de enunțare, fără să disocieze cele două domenii enunțiative, așa cum face discursul direct. Nu este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de folosirea non-clasificanților. Astfel se explică faptul că între (1) și (1') nu există decât o diferență de ordin emfatic: (1) Un tort delicios vs (1') Un delicios tort O casă fermecătoare vs O fermecătoare casă În acest enunț din Chateaubriand: În obrajii ei de o albeață strălucitoare, se distingeau câteva vene albastre (Atala), se poate realiza un contrast între primul adjectiv, a cărui non-clasificare ar corespunde celor două poziții (am fi putut avea "de o strălucitoare albeață" fără ca sensul să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în favoarea unui univers de noțiuni codate în cultură, un univers de stereotipuri în care este sedimentat un anumit număr de valori. În cazul de față, limba nu urmărește să manipuleze obiectele din lume, ci să alunge clișeele din spațiul cunoscut. Chateaubriand scrie în Atala: Luna îi dădea acestei vegheri funebre palida ei flacără. Se ridica în puterea nopții, ca o albă vestală... Aici, palida și albă nu au puterea de a clasifica, actualizează doar un conținut latent în noțiunile de lună
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un văl albăstrui care îi ascunde pieptul și capul, se distingeau arcardele ochilor. (Flaubert, Hérodias) (3) Vârfurile munților de la Sabine apăreau atunci de lapislazuli și de opal, pe când poalele și erau înecate într-un abur de nuanță violetă și purpurie. (Chateaubriand, Lettre sur la campagne romaine) (4) Grădina era luminată de o sclipire de jăratic ce venea de la lămpile venețiene. (Zola, Nana) (5) Marie arunca pe întindere o umbră care... părea verde în mijlocul acelor suprafețe lucioase care reflectau albeața cerului. (P.
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
datorită unei compasiuni pur filantropice față de victimele masacrului, pe de altă parte datorită unei solidarități confesionale difuze: deși ortodocși, grecii erau creștini. Eugène Delacroix expune tabloul său reprezentînd masacrul din Chios, arta romantică adoptă cauza greacă, comitetele filoelene se multiplică, Chateaubriand și Victor Hugo iau atitudine, în timp ce Byron se duce la Missolonghi 260 în februarie 1824, urmînd ca la 19 aprilie să moară acolo de febră. Guvernul francez nu se mai poate opune intelectualilor săi, iar Anglia, unui membru al Camerei
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
al Austriei din 1821, și François Guizot (1787-1874), ministru de externe (1840-1847) și prim-ministru (1847-1848) al Franței. Întinderea raporturilor sale i-a adus porecla de "Sibylle a Europei". 20 Este vorba de celebra lucrare a lui François-René, viconte de Chateaubriand (1768-1848), scriitor romantic francez, foarte apreciat de Martha Bibescu. 21 Soția regelui Prusiei (1797-1840), Frederic-Wilhelm al III-lea; adversar al lui Napoleon, înfrânt în 1806 la Iena, a pierdut toate domeniile prin pacea de la Tilsit din 1807, recuperate însă prin
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
fir de aur împletit un "L" de argint deasupra căruia era încrustată coroana regală. Mi-a explicat că aceasta confirma apartenența lui la regimentul reginei Luiza, străbunica sa. Acea regină cu trandafirul, de la întrevederea de la Erfurt... Mémoires d'outre tombe, Chateaubriand, copilăria mea etc. Mi-a vorbit despre ceea ce se întâmpla în Turcia. Deplângea evenimentele care i-au adus la putere pe Junii Turci, pentru că succesele repurtate la Constantinopol de diplomația imperială aveau drept unic punct de sprijin prietenia ce i-
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ireal. Probabil sentimentul ciudat că am făcut acest drum de mii de ori, în imaginația și în sufletul meu. M-am dus la Potsdam împreună cu Frederic al II-lea, în compania prietenului său Voltaire, cu Rivarol 20, cu Napoleon și Chateaubriand, și am senzația că recunosc drumul. Știu că am mai fost și că revin. Amintirile mele se conturează mai clar. Iată lacul care trebuie traversat. Dar podul e nou! Iată și casa paznicului, și ușița secretă care se deschide deasupra
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Gheorghe Nicolae / 39 Cecilia, prințesă moștenitoare a Germaniei / 74, 80, 81, 85, 89, 91, 96, 101, 106-107, 109, 115, 117, 131, 140, 144, 147, 158, 176, 178 Chamfort, Nicolas-Sébastien Roch, supranumit Charlotte- Elisabeth de Bavaria, prințesă palatină / 46-47, 56, 135 Chateaubriand, François-René, viconte de / 131, 139, 160 Chimay, Philippe de / 175 Christodorescu, Anca-Maria / 37, 56 Cioculescu, Șerban / 41 Ciolac, Cristache / 65, 130 Clèmenceau, Georges / 22, 69, 131 Constans, D'Estournelles, de / 121 Constantinescu, Ștef / 37 Conti, prințesă de / 100, 133 Coulanges
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
calea opoziției, dar mai ales Journal des Débats și Constitutionnel. Publica(ia lui Bertin, a cărui tiraj atingea 20.000 de exemplare, era relativ moderată. Aceasta putea s(-(i v(nd( influen(a, dar calitatea redact(rii sale, în care Chateaubriand deținea un rol important și unde Geoffroy adusese la modă foiletonul un fel de supliment literar, îi asigurau, în mijlocul înaltei burghezii pariziene și a notabililor locali, o influență considerabilă. Le Constitutionnel, după debuturi dificile, s-a constituit în organ al
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
și Armand Carrel. Propaganda prin broșuri și pamflete (Paul-Louis Courier) a fost foarte activă. Între 1818 și 1820, Minerve, ziarul liberal al lui Benjamin Constant (care conducea și Censeur, cotidian disp(rut în 1820) și Consevateur, publica(ie condus( de Chateaubriand, Lamennais și Bonald, broșuri periodice, au jucat un rol esențial în definirea programelor politice ale partidelor. Hebdomadarul Le Globe, creat în 1824, devenit cotidian în 1830, s-a constituit (ntr-o publica(ie foarte original( unde Saint-Beuve și-a făcut debutul
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]