263 matches
-
La intersecția dintre strada Crizantemelor și bulevardul Eroilor. Nu mă interesează amănuntele, domnule, în ce oraș mă aflu?...” (Ion Arcaș). „Du-mă, te rog, la gară, spune un chefliu șoferului de taxi. Dar sântem la gară, îi răspunde acesta mirat. Chefliul îi întinde o bancnotă și-i spune: -Bine, bine, dar pe viitor să nu mai conduci așa de repede. (Costache Plăcintă) „Cum ai putut să te urci la volan în halul ăsta de beție? - întreabă omul de ordine pe șofer
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
știe că textele lui nu pot deveni cult decît dacă Își conțin proria comdamnare la moarte. Beigbeder scrie de fapt parodii la adresa stilului clasic, brevilocvent, eliptic, prețios și elegant. Prețioasele secolului al XVII-lea sînt astăzi snobii, iar libertinii lui, chefliii de astăzi. Morala stoică a devenit morală cinică. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Literatura franceză de astăzi este asiduu studiată În universități. Lipsa unui critic de autoritate este compensată, dacă despre așa ceva e vorba, de o puzderie de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în însemnarea de mai sus am afirmat că Bacăul intelectual din perioada interbelică gustă cel mai mult epigrama. Trebuie să adaug: epigrama și șprițul. Avocați, profesori, publiciști, ,,oameni fini, inteligenți’’ (îi definea, amabil, Marius Mircu), majoritatea epigramiștilor era formată din cheflii, care se amuzau înțepînduse pentru slăbiciuni notorii în cercul lor, în primul rînd pentru cele bahice. De pildă, bravurile pe acest tărîm ale unui Gr. Grigorovici (în epocă monografistul Bacăului și ,,cel mai vechi gazetar din localitate’’), întreceau, din punctul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unei individualități pregnante, ce își marchează, decis, singularitatea și se detașează, la fel de decis, de exterioritate: "și astăzi am sânge subțire de înger și/ mâini străvezii și praf s-a făcut/ solidaritatea mea cu mulțimile cu omul din popor cu/ abisalii cheflii de la periferie" (fiul). Delimitarea se face, adesea, în termenii unei apostrofe de care histrionicul autor uzează fără menajamente (a se vedea frecvența termenilor ca "paiațe", "măști", "saltimbanci", "papagali"). În fapt, eul și lumea din care el s-a rupt sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-nțelegem; și tocmai tîrziu spre bătrînețe [...] am ajuns [...] să ne înțelegem, fiindcă ne iubim și să ne iubim fiindcă ne-nțelegem." Cu totul altele au fost însă relațiile cu frații Bacalbașa: Constantin (Bucureștii de altădată) îl scrutează necruțător: "boem și chefliu", repeta des "Țară e asta, mă?"; după preluarea moștenirii "omul se schimbă. Și egoismul său ieși la iveală. Caragiale care cheltuia bucuros pentru petreceri, era un zgîrcit și nu împrumuta pe nimeni. Alcoolul și tabagismul exasperau nervii acestui impresionabil"; cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ardelean „încuiat” (doamna Bologa își dorise fierbinte ca fiul ei să devină preot), profund serios, care l- a pierdut pe Dumnezeul copilăriei sale religioase, dar nu s-a dat, în schimb, pradă viciilor. Nu fumează, nu bea, nu este un chefliu, nici fustangiu. Cu excepția câtorva obișnuite aventuri „ofițerești”, nedezvoltate, el rămâne îndrăgostit de logodnica sa Marta. Popovici îl pune pe Bologa să fumeze încă din primele secvențe. Îl pune să bea, chiar să se îmbete. Îi lipește o scurtă împerechere cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
costat și acolo mărul/ Cât costă azi, la noi, la piață” (Adam și Eva). „Fauna” tradițională a comicului este prezentă in corpore: despoții, patrioții de paradă, cozile de topor, impostorii, proștii, mediocritățile, grandomanii, detractorii și categoria mai nouă a bișnițarilor, chefliii, avarii, îngâmfații: „Deși murea, se bucura nespus/ Că și-n mormânt va sta cu nasu-n sus....” (Unui îngâmfat). Dar T. depășește gluma de moment: „Doamne, da, imperiul cade/cu toți șovinii, roi?/ O-ntrebare-nsă mă roade-/ De ce cade peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
sînt bineveniți în PNȚCD". Sînt vorbele venerabilului prim-vicepreșdinte Gabriel Țepelea care a simțit, după schimbările la vîrf din PUNR, o "intenție de normalizare". Cred că, la auzul perlei, Corneliu Coposu a tresărit în mormînt. Stație de-autobuz, în Cucu. Lume. Chefliul e cu harțag, se ia ba de unu', ba de altu', dă din mîini, spurcă, pișcă damele. Ca din pămînt, doi polițai tineri. Într-o secundă, ipochimenul e luat (fin) la braț de cei doi și îndepărtat din stație. Mersul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
statuia în apa râului celui mai apropiat (pedeapsă dublă, întrucât sfântul este consacrat vinului) sau o întorceau pe piedestalul său din biserică, sfântul fiind astfel nevoit să stea cu fața la zid tot restul anului, ca un școlar pus la colț. III. Chefliul european Vinul ajunge "convivial" (de la latinescul convivere, "a trăi cu") prin intermediul celebrării religioase păgâne, iar apoi creștine, care este întotdeauna comuniune. Contrar obiceiurilor noastre, grecii nu consumau practic vin în timpul mesei, ci se reuneau special pentru a bea. Acesta este
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
zidarilor, ale cioplitorilor în piatră, ale dulgherilor, ale arhitecților. Însă este evident că în secolul al XVII-lea nu mai există urme ale acestora și că primele cluburi, primele societăți franceze cu aparență masonică, sunt reuniuni ale băutorilor și ale chefliilor 105. Acesta a fost cazul ordinului ilustru al cavalerilor Meduzei 106, la sfârșitul secolului al XVII-lea. Născut la Marsilia în 1690, stabilit apoi la Toulon, ordinul Meduzei, care își va răspândi lojele în toată regiunea Provence în secolul al
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
vie, 14 II. Vinul în cadrul civilizațiilor antice, 20 III. Mare nostrum, 33 IV. Vinul în cadrul civilizațiilor mediteraneene, 44 Capitolul II De la Roma la Bruxelles / 57 I. Inventarea Europei, 59 II. Acolo unde este Biserica, acolo se află Roma, 62 III. Chefliul european, 75 IV. Vinul în Comunitatea Europeană, 87 Partea a doua NOUA LUME VITICOLĂ / 95 Capitolul I De la Vinlanda la Noua Europă / 97 I. Sub semnul viței de vie, 97 II. Vikingii în America, 98 III. Vinul pe continentul American
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
s-a hotărât să facă trotuarul. Și astfel, spune autorul, societatea își cumpără o sclavă de mizerie, de la foame, de la frig, de la singurătate, de la sărăcie. Fantine își vânduse trupul și sufletul pentru o bucată de pâine. Într-o seară, un chefliu s-a distrat sâcâind-o pe nefericita femeie ce dădea târcoale unei cafenele în care se aflau ofițeri, posibili clienți. A acostat-o, a insultat-o, spunându-i că este urâtă și știrbă. Ca să continue distracția, bețivanul i-a aruncat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
necesară, cel care va hotărî aceasta va fi abatele, având grijă să nu existe nici exces, nici beție", întrucât se știe că "vinul îl face chiar și pe înțelept să se clatine". De aici provine în literatura franceză imaginea călugărului "chefliu" și bine dispus, începând cu personajul Ioan Spintecătorul al lui Rabelais, până la venerabilul părinte Gaucher al lui Alphonse Daudet. Întemeindu-se pe această regulă, călugării benedictini au creat cele mai faimoase podgorii de la Bordelais (Château-Pouget și Château-Prieuré), din regiunea Burgundia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]