2,711 matches
-
nu s-a Înregistrat nici un precedent al vreunei alte tulburări seismice similare pe insula noastră de la cutremurul din 1534, anul rebeliunii lui Thomas Mătăsosul. Epicentrul pare să se fi situat În acea parte a regiunii metropolei care e constituită din cheiul hanului și din parohia Sfîntului Michan pe o suprafață de patruzeci și unu de acri două sferturi și un stînjen. Toate impunătoarele reședințe din vecinătatea palatului de justiție au fost ruinate și nobilul edificiu Însuși unde În momentul catastrofei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
repetabilitate, devenind În cele din urmă un fapt obișnuit și plicticos ca un spectacol literar-muzical-coregrafic, vizionat seară de seară la televizor? Cei trecuți de prima tinerețe, cărora le-a surîs șansa și-și poartă gloria În buzunar alături de legătura cu chei și de buletinul de identitate, nu mai au nevoie de ea. Cei care nu au obținut-o niciodată, obosiți de atîtea eforturi zadarnice, Încetează de asemenea s-o mai rîvnească. Dar ce fac vitalii, Îndîrjiți, furioșii, ce substituie ei acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
această grădină, nu aș vrea să o întâlnesc nici măcar la lumina zilei. Stephen părea să nu fi avut obiceiul de a intra în studioul lui Lee; i-a luat zece minute să găsească cheia potrivită într-un mănunchi enorm de chei. Moartea subită a lui Lee l-a zăpăcit și mai mult - asta era starea lui naturală - și am avut impresia că ar fi fost fericit să lase studioul încuiat pe vecie decât să se gândească ce să facă cu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
doi bărbați care se așezaseră la masa lui. Pe la ora șapte, se întoarse acasă cu picioarele grele ca două bucăți de plumb. Urcă scările și când ajunse în dreptul apartamentului său, remarcă lipsa cheilor. Se căută în buzunare, nici urmă de chei! Deodată se deschise ușa - în cadrul ei stătea Rita, râzând. Fața ei strălucea ca fața unui înger. Mai întâi, Feifel crezu că era o fantomă, că spiritele impure luaseră o înfățișare foarte bine cunoscută de el. Apoi, când „fantoma“ deschise gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ce este ochiul acesta atoatevăzător, înăuntrul căruia evoluăm și unde nimeni și nimic nu poate face vreun gest fără a fi aflat? Unde se află închisă toată durerea fără seamăn a lumii? Spuneți-mi, ca să pot deschide locul acela cu chei numai de mine știute și să o dau pierzaniei, pentru ca nicicând să nu se mai întoarcă! Nu cumva i se datorează? Cum a fost posibilă înțelegerea? Prin ce delapidare blestemată și de la care zei și mai ales de ce, pentru ca acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
portieră și îl privea curios, se potrivește și la contact? Nu. M-am ferit să fac așa ceva. Nici nu am încercat măcar, răspunse grăbit șeful de coloană. În timp ce vorbea, Toma coborî parasolarul verificând dacă nu cumva al doilea rând de chei se afla acolo. Nu era, așa încât, cu mâna înmănușată, pipăi policioara îngustă de deasupra parbrizului ce se întindea pe toată lungimea cabinei. Negăsind nici acolo ceea ce căuta, se ridică puțin de pe scaun ca să poată privi înăuntru. O bucată mică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reușit să Înfulec un sandviș Într-un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mînă o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care-mi spuse că va veni după mine a doua zi dimineață la hotel, ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
jachetă. Ochii săi oglindeau crîmpeie de lumină la strălucirea unui trabuc. Șchiopătînd ușor, Începu să mă urmărească. Am bătut străzile fără nici un țel mai bine de o oră, pînă cînd am ajuns la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri și m-am așezat pe treptele care se scufundau În apele tenebroase, lîngă cheiul șalupelor. Cineva organizase o excursie nocturnă și se puteau auzi rîsetele și muzica plutind dinspre procesiunea de licăriri și reflexe din bazinul portului. Mi-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să mă urmărească. Am bătut străzile fără nici un țel mai bine de o oră, pînă cînd am ajuns la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri și m-am așezat pe treptele care se scufundau În apele tenebroase, lîngă cheiul șalupelor. Cineva organizase o excursie nocturnă și se puteau auzi rîsetele și muzica plutind dinspre procesiunea de licăriri și reflexe din bazinul portului. Mi-am adus aminte de zilele cînd tata și cu mine făceam traversada În șalupe pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
corectă și că vei lămuri acest subiect cu domnul Neri, care În mod sigur are un nume de filfizon. Eu nu m-aș Încrede În el nici cît negru sub unghie. Dintr-o dată, străinul se Întoarse și o porni spre cheiuri, o siluetă evaporîndu-se În beznă, Învăluită În rîsul ei contrafăcut. 8 O mantie de nori scînteind de electricitate călărea dinspre mare. O luasem la fugă pentru a mă adăposti de aversa ce se apropia, Însă cuvintele acelui individ Începeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cînd Îi dăruisem cartea lui Carax. Am ajuns În piață ud leoarcă. Am alergat să mă adăpostesc sub arcadele de pe strada Fernando. Mi s-a părut că zăresc contururi de umbre tîrÎndu-se În urma mea. Am căutat În mănunchiul de chei setul pe care mi-l dăduse Barceló. Aveam cu mine cheile de la prăvălie, de la apartamentul de pe Santa Ana și de la locuința familiei Barceló. Unul dintre vagabonzi Înaintă spre mine, murmurînd dacă Îl puteam lăsa să-și petreacă noaptea În vestibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am ridicat În picioare anevoie și am descoperit că, În sforțarea lui, Neri Îmi ferfenițise jacheta și mîndria. — Cum ai intrat? N-am răspuns. Neri suspină, scuturînd din cap. — Hai, dă-mi cheile, mi-o trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea stîngă, care Îmi sfredelea capul precum fluieratul unui milițian. Mi-am pipăit fața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
doar ca și cum un ciocan pneumatic mi-ar fi smuls stomacul. M-am Îndoit ca o marionetă frîntă, fără răsuflare, bălăbănindu-mă pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i Clarei că... Mi-a trîntit ușa În nas, și am rămas În bezna cea mai desăvîrșită. Am căutat cartea bîjbîind prin Întuneric. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se putea auzi o picurare intermintentă În beznă. Isaac Îmi Întinse opaițul ca să-l țin În timp ce el scotea din pardesiu un mănunchi de chei care ar fi stîrnit invidia unui temnicer. Conjurînd vreo știință necunoscută, nimeri cheia pe care o căuta și o introduse Într-o Încuietoare protejată de o carcasă din sticlă umplută cu relee și cu roți dințate care sugera o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
încercat ca întrebările mele să sune cât mai degajat: — Domnul Strickland locuiește cumva aici? — Camera treizeci și doi, etajul șase. Am fost atât de surprins, încât o clipă n-am răspuns. — E acasă? Băiatul s-a uitat la tabloul cu chei. — Văd că nu și-a lăsat cheia. Mergeți sus să vedeți. Mi s-a părut că s-ar cuveni să mai pun o întrebare. — Madame est là? — Monsieur est seul. În timp ce urcam scările, băiatul mă privea suspicios. Era întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
viață foarte ordonată, lucrând dimineața, iar după amiaza învârtindu-mă prin grădina Luxembourg sau hoinărind pe străzi. Petreceam ceasuri îndelungate la Luvru, cea mai prietenoasă dintre toate galeriile de pictură și cea mai potrivită pentru meditație; sau pierdeam vremea pe cheiurile Senei răsfoind cărți vechi pe care n-aveam nici cea mai mică intenție să le cumpăr. Citeam ici-colo câte un pasaj și luam contact cu mulți autori pe care mă mulțumeam să-i cunosc doar așa, superficial și la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iar copacii exotici cu flori stacojii își flutură culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți taie pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul. E o mare de fețe cafenii. Ai impresia unei mișcări colorate pe fundalul albastru scânteietor al cerului. Totul se face cu multă agitație - descărcarea bagajelor, controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu vioiciunea caracteristică marinei comerciale. De multe ori mai găseau câte o trebușoară de făcut pe la piața de pește. O dată, fiecare din ei a câștigat câte un franc încărcând în camioane cu nenumărate lăzi de portocale care fuseseră trântite pe chei. Într-o bună zi au prins un chilipir strașnic. Unul dintre proprietarii de pensiuni a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe o scândură atârnată de bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a reveni la Londra și la postul în care fusese numit la spitalul Sf. Toma. Într-o dimineață vasul a intrat în portul Alexandria și de pe punte s-a uitat la oraș - alb în lumina soarelui - și la mulțimea de pe chei. I-a văzut pe localnici cu caftanele lor zdrențuite - negri din Sudan, grămada gălăgioasă de greci, italieni, turci îmbrăcați în tarbușuri, soarele strălucitor și cerul albastru. Și atunci i s-a întâmplat ceva. Un lucru pe care nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
perforat - probabil din cauza prea multor mese luate În pat - și, după o serie de telegrame frenetice expediate În America și Europa, spre uimirea pasagerilor, transatlanticul a cârmit Încet și a revenit În portul New York, ca să-l depună pe Amory pe chei. Recunoașteți că a fost ceva magnific, chiar dacă nu se poate numi viață. După operație, Beatrice a contractat o boală de nervi suspect de asemănătoare cu un delirium tremens, iar Amory a fost abandonat la Minneapolis, fiind sortit să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
geamuri Întunecate. Blocurile se Întindeau cât vedeai cu ochii, scăldate În lumina vie a lunii, care le făcea să pară palide precum calciul. Amory Își imagina că În fiecare exista un ascensor, un groom de culoare și un tablou cu chei; că fiecare bloc avea opt etaje și nenumărate apartamente de trei sau patru camere. A fost bucuros să intre În atmosfera veselă a apartamentului lui Phoebe și să se prăbușească pe o sofa, În timp ce fetele scotoceau după mâncare. — Phoebe e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și ca niciodată palmele îi sunt umede de transpirație. Nu se gândește deloc la asta, nici dacă‑i bine, nici dacă‑i rău. O aude pe mama în baie. Se scoală, se duce în hol și ia din legătura de chei a tatei, care atârnă la ușă, cheia de la cutia pistolului. Cutia e de fier și are înălțimea de 8 cm, lungimea de 30 cm și lățimea de 15 cm. Deasupra ei se află portofelul, care trebuie mai întâi dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mașina la un coleg de școală ca să învețe împreună pentru bacalaureat și să împrumute de la el bani de benzină. Vrea să arunce armele crimei în Dunăre, de pe un pod, dar nu îndrăznește, fiindcă o mulțime de trecători zăbovesc deja pe chei fără treabă, la o oră atât de matinală. Așa că arsenalul ajunge în portbagaj, sub roata de rezervă, împreună cu pijamaua. După ce au învățat pentru bacalaureat, iar Rainer a împrumutat 500 de șilingi dintr‑o cutie de trabucuri, pleacă împreună cu colegul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-mă de deranj - mi-a zis cu o expresie patetică - adu-mi, te rog, cureaua din mașină.“ Parcarea hotelului se afla la subsol, În spatele clădirii. Curgeau apele pe mine În timp ce căutam Ferrari-ul GTO cu număr de Yokohama. Pe mănunchiul de chei pe care mi-l dăduse pendulau și cheile unui Jaguar. Am zărit caroseria sexy a Ferrari-ului GTO, parcat cu un aer impozant exact În locul În care Îmi spusese compozitorul că se afla. Când am deschis ușa, m-a izbit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
eu nu te-oi mai vedea: " Mai mult tu nu vei mai vedea(!) Nimic, nici cer, nici flori, S-au prăfuit în zarea ta Ca niște nori." Dar printre mari baloturi de mărfuri din Sud și din Nord, pe acest chei de schimburi literare al Cuvintelor potrivite, câteva (foarte puține într-un volum de 100 de poezii) veritabile insule de azur esențial. Datorez domnu lui Arghezi să citez una cel puțin din aceste trei sau patru foarte ridicate bucăți. (Niciodată toamna
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]