1,038 matches
-
spus, dar nu ne-a venit să credem. S-au auzit mașini afară, au tras cu pistoale, cu arme, au strigat, au țipat, dar eu nu știu cum am ațipit puțin, iar când mi-am revenit și am văzut, așa, multe figuri chele, m-a apucat isteria, că dacă nu-mi dădeau palme verișoara mea și prietena mea, care erau acolo cu mine, cred că aș fi Înnebunit imediat. Au trebuit să-mi dea palme ca să-mi revin. Am gândit că ăștia-s
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acum câteva zile, dar nu observasem, că i-ar fi plăcut mica dugheană a "cișmarului". Uite că îi plăcuse și, ca odinioară copilului Creangă, îi plăcea și ei să-l vadă iar pe acest nou Ciorpec" așezat pe scăunelul lui, chel ca și acela, mustăcios și înconjurat de calapoade și de rafturi de încălțăminte dată la reparat. "Sus! o îndemnai. Hai să ne îmbrăcăm!" Se ridică și legănîndu-se ca o rățușcă mi se lăsă în brațe. Avea și ea pijama! Dulapul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
văzui cum stătea liniștită rezemată în perne și își smulgea gânditoare, cu mișcări încetinite ca și când ar fi depănat ceva, fire de păr din creștetul capului (îi descoperisem acest obicei asemănător cu al celor care își rod unghiile). "Ai să rămâi cheală", îi spusesem. "Nu, îmi răspunsese, crește la loc." Înainte de a-l arunca, trecea firul prin dinți și îl crănțănea. Era în astfel de clipe într-o stare de absență, ca să zic așa, lucidă, stare de vid, pe care îl contempla
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
blândețe glasul ei casant. Nimeni nu l-a îndemnat, îi acoperi și ea glasul, să se apuce tocmai acum, după cincisprezece ani de la război, să dea bani la legionari..." " Asta înseamnă că a fost silit, zise un domn scund, vârtos, chel și cu groși ochelari pe nas, care îl făceau să semene cu un dur chirurg. Îl aveau cu ceva la mînă!" În acest timp observai cum chipul micuței doamne începea să capete o expresie vie de suferință. Soțul ei se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și unde puneau în scenă piese, unele obscure, altele clasice, jucate în orășelele din împrejurimi, din departamentul lor din sudul Franței. Când am părăsit Gersul, tocmai pregăteau, în semn că statul meu acolo pentru o vreme nu fusese degeaba, Cântăreața cheală. Nu știu ce diplome aveau acei vecini ai mei și nu pretind că îl citiseră pe Ionesco din scoarță în scoarță. Dar în România, dacă îl cunosc după nume toți absolvenții de filologie e mult. Iar discuțiile la care asistam sau participam
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
fac parte din volumul Bărbații, apărut în Editura ZebraE, la Moscova, în 2001. România literară a publicat într-un număr anterior alte câteva eseuri ale lui Erofeev. Margareta ȘIPOȘ Dinozaurul lui Spielberg (Imperiul sovietic al sentimentelor) Bătrânul cazac din Kuban, chel, cu ochii bulbucați și cu zâmbete fugare aduce, ca înfățișare, cu dinozaurul preistoric din filmul lui Spielberg și pare o minunăție grafică ieșită din computer. De parcă ar fi viu, dă din cap, dă din mână și e în stare chiar
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
specific de dezagregare. Formațiunile sedimentare ale autohtonului, reprezentate în special prin calcare, gresii, conglomerate, marno - calcare, argile jurasice și cretacice, apar în versantul nordic al masivului, iar în valea Cernei alcătuiesc o fâșie înscrisă în relief prin creste proeminente și chei. Turismul practicat în munții Godeanu este cel de parcurgere pentru mai multe zile a crestei principale. Un inconvenient în dezvoltarea turismului, o constituie lipsa unor cabane turistice, precum și accesul relativ dificil, având în vedere că acești munți se află în
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
una: eram la o întâlnire la nivel înalt, adică eu și generalii mei, Baiazid și generalii lui... în fine, și Baiazid ăsta începe să mă ia la mișto: că ce bătrân sunt, că mă-mbrac ca un pensionar, că sunt chel, că armata mea nu-i bună de nimic, mă rog, o grămadă de prostii... dar l-am lăsat să vorbească. Și când a terminat, zic: „Gata?“. „Gata“, zice el. Și numa’ ce mă ridic, îmi dau jos pantalonii, îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Vreau să vorbesc cu marele, ăăăă, șef, ăăă, nu, mh, hm, cu marele, ăăăă, meșter. - Maestru! Marele maestru! șopti un oareșcine. - Da, așa, vreau să vorbesc cu marele maestru, între patru ochi dacă se poate. Marele maestru, un arhitect burtos, chel și transpirat, m-a admonestat: - Frate Alex, nerușinarea ta este de-a dreptul cosmică. Cum îți permiți? Unde-ți e ciocanul? Unde-ți e peruca? Ce vrea să însemne dezordinea asta? Haine de stradă, în sacră încăpere? - Maestre, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fericit. Apoi mă gândeam, în treacăt, că nimeni nu poate fi fericit într-o casă care avea în ea scaunele alea baroce oribile, tapiseriile antice și de demult și tablourile alea. Sau cum s-o simți soția prințului nu-știu-care, gras, chel, cu dinți falși și de cel puțin douăsprezece ori mai bătrân decât fosta „dansatoare exotică“ cu care s-a însurat. Și care îi ajunge femeii numai până la brâu. După ce stăteam întinsă o vreme, îmi venea să mă duc la baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adam, arătau de parcă aveau nevoie de niște nume sofisticate ca să fie în ton cu aparițiile lor sofisticate. Toate trei arătau cam la fel. Toate aveau părul scurt. Vreau să spun că aveau părul foarte scurt. Sooz/Koo/Jools era aproape cheală. Iar Atlanta/Alexia/Alethia arăta, cu smocul ei de șuvițe blonde, ca o rățușcă deloc urâtă. Sinceră să fiu, semăna destul de bine cu Kate. Ceea ce înseamnă că Adam, suspectul de pedofilie, e probabil înnebunit după ea, m-am gândit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sesizat nimic. Nu, mi-a răspuns ea. Nu cred. Nu arată cum arată Kate. Are păr în cap și nu pare moș. —Kate nu arată ca un moș! am sărit eu înfierbântată. —Ba da, așa arată, a râs Helen. E cheală și grasă și n-are nici un dinte. —Taci din gură! i-am zis eu înfuriată. O să te audă. Copiii înțeleg lucrurile astea, să știi. E foarte frumoasă. —Nu te enerva, mi-a spus Helen cu blândețe. Nu înțeleg de ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
au dat toată silința să nu se holbeze la cicatricea mea. Au reușit s-o facă, fixându-și privirea cam la cincizeci de centimetri deasupra capului meu, în timp ce îmi vorbeau. Dar amândoi aveau intenții bune. Gaz, o dulceață de om, chel și cu o burtă de băutor de bere - nu foarte deștept, dar ce contează - m-a strâns în brațe, lipindu-mă de burta lui moale. E trist, măi Anna. Mda, a zis Shake, scuturându-și coama lățoasă de care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și o masă acoperită cu pânză roșie În spațiul larg de trecere din fund, alții punând ici-colo alte felinare. Mici, nocturni, pițigăiați, ca niște copii rahitici, iar unuia care trecea pe aproape de mine i-am zărit trăsăturile mongoloide și capul chel. Erau acei Freaks Mignons ai lui Madame Olcott, micii monștri respingători pe care-i văzusem pe afișul de la Sloane. Circul era prezent În păr, cu staff, poliție, coregrafi ai ritului. I-am văzut pe Alex et Denys, pe așa-zișii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
model masculin din viața băiatului n-avea să fie el, ci... — Cine e? a întrebat Hugo. Pe cine ai întâlnit? S-a dovedit că era vorba de directorul revistei. — Un tip fantastic. Îl cheamă Rick, s-a entuziasmat Amanda. E chel, într-adevăr, dar destul de sexy. E un businessman redutabil. Și, evident, e putred de bogat. Hugo s-a gândit întristat că poate un businessman redutabil, care mai era și putred de bogat, era un bun model pentru Theo. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de la scărpinat, iar atunci când nu-și desena două linii răutăcioase cu negru, semăna cu o călugăriță budistă cu noduri pe frunte, fierbând de furie. Așa mi-o amintesc pe Mama Scumpă: scărpinându-se mereu cu un deget ascuțit pe sprâncenele chele și dând din gură fără rost. Frații mei mai mari reușiseră să se sustragă influenței ei. Erau imuni la ea și o tratau cu un dispreț suveran. Prin urmare, toate săgețile ei se Îndreptau spre mine, solitara ei țintă. „Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
smulși din rădăcini și lăsați să putrezească în ploaie. Casa părintească a fost confiscată, cu tot cu grajduri și terenuri. Când a ieșit din închisoare, după o amnistie, nimeni nu l-a mai recunoscut pe bunicu’ Vitalian, nici măcar bunica Aneta. Ajunsese slab, chel, cu oasele sărind prin faldurile hainelor. S-a încuiat în apartamentul bunicii din București (cel pe care avea să-l doneze lui taică-meu și-n care urma să-și facă apariția, adus de Partid, și pișăciosul chiriaș Costea) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cei din anul III și ăia din anul II; ăia din anul I n-aveau pretenții și i-o avertizat profesorul-instructor le-o spus: „- Băi, fiți atenți aici, poate dă dracul să-l tundeți ! - [râde] adică, să nu mă duc chel în tabără în Cehoslovacia - că vă dăm afară din școală ! Nu discutăm cu voi ! El va reprezenta școala în tabără în Cehoslovacia... și voi..., cred că vă trece prin cap, noaptea, când doarme să vă duceți c-o foarfecă să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de proaspătă memorie striga numaidecât "a vundut-o țerișoara ", ca și când de țărișoara lui era vorba, el care n-avea țara nici de-o palmă de loc sub soare. Daca le-ai spune-o azi aceasta se supără precum, daca 'i spui chelului vro poveste despre de ponosul chelbei, îți găsești beleaua cu el. Ba zău ce sănătoși și întregi erau strămoșii! După dreptul nostru vechi "om vrednic de râs, om de ocară" nu putea fi nici popă, nici ostaș, nici funcționar. Suntem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
kossovars, adică magazine ținute de ei. Primul dintre ele se numește Zhegra Kebap. După cum o spune și numele este un restaurant care vinde... kepab. Este ținut de doi kosovari, unul înalt, osos și bavard, altul mic, îndesat, lat în umeri, chel, pe care nu l-am auzit niciodată vorbind. Nici zâmbind, cu toate că aici în comerț zâmbetul adresat clientului este quasi-obligatoriu. Zhegra Kepab este de departe un local foarte cunoscut, pentru că porțiile sunt mari, totul este curat și servirea e promtă cele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
conștientă de sine". Câteva pagini aparțin umorului negru, urmuzismului, acel râs galben, ceea ce ne îndeamnă să credem că Theodor Codreanu are disponibilități multiple de exprimare și ar putea trece cu dexteritate către absurdul existențial eugenionescian. Spre pildă: "Nae T. e chel. Are mațe de salcie. Râde portocaliu. Uneori merge la cenaclul gâștelor din spermatozoidul porcului. Rânjește la microfon și suduie de Papa. Se pomenește strugure de cățea. Cumpără organe majore și vinde chibrituri cu mămăligă. Își bate joc de capre. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fost „nu”, atunci el s-a înfuriat, și ea de frică s-a ascuns la toaletă. Tatăl ei a aruncat apă peste ea ca s-o facă să iasă afară și a tras-o de păr încât a rămas cheală în acel loc, a spus ea, arătându-mi locul în care părul n-a mai crescut, locul adevărului, am șoptit eu numai pentru mine. 17 ianuarie 1991 Războiul a izbucnit la ora unu noaptea - americanii au distrus roboții irakieni. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să-mi vezi bietul meu chip, plin de găuri de furculiță. Am devenit victima unei maladii ciudate: îmi pierd părul din ce în ce mai mult și nici o vitamină nu poate să frâneze căderea părului meu - mă voi prezenta ție, în câteva săptămâni, complet chel. O să mă vrei așa? Mă vei mai recunoaște? Sper! Am rezervat deci un loc în avionul companiei SAS pentru sâmbătă, 14 septembrie, și sper că vei veni să mă întâmpini la aeroport. Îți voi trimite o telegramă, indicând ora exactă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ale lucrătorilor, se distingeau ici și acolo veșmintele mai rafinate ale câte unui membru al breslelor mari și uniforma câte unui străjer din cartier. - Messer Duccio, ce faci aici? Ce fac cu toții? Secretarul Comunei, un om Între două vârste, complet chel, Împins de Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule! Îi grăi omul. Acolo e relicva de la Răsărit! Dante se trase Într-o parte, evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
del Prato. Dar acum, În picioare, În fața altarului, chipul călugărului nu mai avea nimic din expresia posedatului extenuat care Îi apăruse În lumina nelămurită a zorilor. Cu un gest dramatic, bărbatul Își aruncă gluga pe spate, descoperindu-și țeasta complet cheală, cu o frunte maiestuoasă. Parcă statuia de marmură a unui roman din vechime ieșise din pământ spre a păși din nou printre oameni. Nu avea nimic umil, se gândi Dante, observându-l cu atenție. Cel mult, reprezenta icoana desăvârșită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]