658 matches
-
Îngrozitor. — Trei sute de franci elvețieni. Se Îndepărtă și domnul Wheeler o urmări cu privirea. Un hamal deschise ușa. Era cel care se ocupa de bagajele domnului Wheeler. — Sosește trenul, domnule, Îi spuse-n franceză. Domnul Wheeler se ridică: — Mademoselle! strigă. Chelnerița se-ndreptă spre masă. — Cât face vinul? — Șapte franci. Domnul Wheeler scoase opt franci și-i lăsă pe masă. Își Îmbrăcă haina și-l urmă pe hamal spre peron, unde continua să ningă. — Au revoir, mademoiselle, spuse. Chelnerița se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mademoselle! strigă. Chelnerița se-ndreptă spre masă. — Cât face vinul? — Șapte franci. Domnul Wheeler scoase opt franci și-i lăsă pe masă. Își Îmbrăcă haina și-l urmă pe hamal spre peron, unde continua să ningă. — Au revoir, mademoiselle, spuse. Chelnerița se uită după el. E urât, se gândi, urât și Îngrozitor. Trei sute de franci pentru o chestie care nu mă costa nimic. De câte ori n-am făcut-o pe gratis. Și aici nici n-aveam unde să mergem. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
perete era o pendulă, În capătul celălalt al Încăperii era barul de zinc, și afară ningea. Doi conductori beau vin nou la masa de sub pendulă. Un altul intră și anunță că Simplon-Orient Expres sosise la Saint-Maurice cu o oră Întârziere. Chelnerița se duse la masa domnului Johnson: — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă mai aduc niște cafea? — Dacă nu te deranjează. — Ce spuneți? Da, adu-mi. — Sigur. Aduse cafeaua din bucătărie, În timp ce domnul Johnson se uita pe geam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
da, mai știu germana, franceza și dialectele. — Vrei să bei ceva? — A, nu, domnule. N-avem voie să bem cu clienții. — O țigară vrei? — O, nu, domnule, spuse ea râzând. Nu fumez. — Nici eu, spuse Johnson. E un obicei urât. Chelnerița se Îndepărtă și Johnson luă o gură de cafea și-și aprinse o țigară. Pendula de pe perete arăta că-i zece fără un sfert. Ceasul lui o luase puțin Înainte. Trenul trebuia să sosească la zece jumate - o oră Întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cafea și-și aprinse o țigară. Pendula de pe perete arăta că-i zece fără un sfert. Ceasul lui o luase puțin Înainte. Trenul trebuia să sosească la zece jumate - o oră Întârziere Însemna deja unșpe jumate. Johnson o strigă pe chelneriță: — Signorina! — Ce doriți, domnule? — N-ai vrea să te joci cu mine? o Întrebă. Chelnerița roși: — Nu, domnule. Nu mă refer la ceva violent. N-ai vrea să ne strângem câțiva și să vedem cum e viața de noapte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sfert. Ceasul lui o luase puțin Înainte. Trenul trebuia să sosească la zece jumate - o oră Întârziere Însemna deja unșpe jumate. Johnson o strigă pe chelneriță: — Signorina! — Ce doriți, domnule? — N-ai vrea să te joci cu mine? o Întrebă. Chelnerița roși: — Nu, domnule. Nu mă refer la ceva violent. N-ai vrea să ne strângem câțiva și să vedem cum e viața de noapte la Vevey? Poți să ți-aduci și o prietenă, dacă vrei. — Trebuie să lucrez. Am tura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ridicară privirile spre el. Erau bătrâni. — Wollen Sie trinken? Întrebă. Unul dintre ei dădu din cap și zâmbi: — Oui, monsieur. — Vorbiți franceza? — Oui, monsieur. — Ce să bem? Connais-vous des champagnes? — Non, monsieur. — Faut le connaâtre, spuse Johnson. Fräulein, Îi spuse chelneriței, vrem să bem șampanie. — De care, domnule? — Cea mai bună, spuse Johnson. Laquelle est le best? Îi Întrebă pe conductori. — Le meilleur? — Da, exact. Conductorul Își scoase din buzunarul hainei o pereche de ochelari cu rame aurite și parcurse lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de acord, domnilor? Îi Întrebă Johnson pe ceilalți conductori. Unul aprobă din cap. — Personal, nu sunt familiarizat cu șampania, dar am auzit deseori pomenindu-se de Sportsman, spuse celălalt În franceză. E bună. — O sticlă de Sportsman, Îi ceru Johnson chelneriței. Se uită la prețul trecut pe listă: unșpe franci elvețieni. — Adu-ne două. Vă deranjează dacă mă așez alături de dumneavoastră? Îl Întrebă pe conductorul care sugerase să se bea Sportsman. — Stați jos. Luați loc aici, vă rog. Conductorul Îi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prea ieftin, până la urmă. — Nu, nu e. — Și de ce ar divorța cineva? — Pentru că i se cere asta. — Da, dar ce se cere? Pentru ca celălalt să se căsătorească cu altcineva. — Da’-i o tâmpenie. — Sunt de acord cu dumneavoastră, spuse Johnson. Chelnerița turnă În pahare. Le ridicară cu toții. — Prosit, spuse Johnson. — A votre santé, monsieur, spuse conductorul. — Salut, spuseră și ceilalți doi. Șampania avea gust de cidru dulce. — Da’ voi aveți un sistem aici, să răspundeți mereu În altă limbă? Întrebă Johnson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
faimos, se fac. — Interesant. Nu, nu-i interesant, spuse Johnson. Îmi pare rău, domnilor, dar trebuie să vă părăsesc. Vreți, vă rog, să beți singuri cealaltă sticlă? — Dar mai sunt trei sferturi de oră până sosește trenul. — Știu, spuse Johnson. Chelnerița veni la masă și el Îi plăti pentru cină și șampanie. — Ieșiți afară, domnule? Întrebă ea. — Da, ies să mă plimb puțin. O să-mi las bagajele aici. Își puse fularul, paltonul și pălăria. Afară ningea din greu. Îi privi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și șampanie. — Ieșiți afară, domnule? Întrebă ea. — Da, ies să mă plimb puțin. O să-mi las bagajele aici. Își puse fularul, paltonul și pălăria. Afară ningea din greu. Îi privi prin fereastră pe cei trei conductori care stăteau la masă. Chelnerița le umplea paharele cu ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar. Cu chestia asta scot cam trei franci de căciulă, se gândi Johnson. Se-ntoarse și Începu să se plimbe pe peron. Înăuntru se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capătul celălalt al camerei era un bar, și afară ningea. Un bătrân Își bea cafeaua la masa de sub pendulă și citea ziarul de seară. Un conductor intră și anunță că Simplon-Orient Expres a sosit la SaintMaurice cu o oră Întârziere. Chelnerița se duse la masa domnului Harris. Domnul Harris tocmai terminase de mâncat. — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă aduc niște cafea? — Dacă ești drăguță. — Ce spuneți? Da, adu-mi. — Sigur, domnule. Aduse cafeaua din bucătărie și domnul Harris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de acord cu David Belasco. — Mă scuzați? — Belasco. David Belasco. Îl recunoști oricând pentru că-și ține fularul invers. Da’ nu-s de acord cu el. Pe de altă parte, Însă, el este mort. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse chelnerița. — Desigur, spuse Harris. Se aplecă Înainte și se uită pe fereastră. În cealaltă parte a Încăperii, bătrânul Își Împături ziarul. Îl privi pe domnul Harris și apoi Își luă ceașca de cafea și farfurioara și se duse la masa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Geographic? — Luați loc, vă rog, spuse domnul Harris. Domnul se așeză. — Mai vreți o cafea, un lichior? — Mulțumesc, spuse domnul. — Bem amândoi un rachiu? — Am putea. Dar trebuie să mă lăsați să plătesc. Nu, vă rog. Harris o strigă pe chelneriță. Bătrânul scoase un portvizit de piele din buzunarul interior al hainei. Desprinse elasticul alb, scoase mai multe hârtii, alese una și i-o Înmână lui Harris. — Acesta-i certificatul meu de membru, spuse. L-ați cunoscut cumva În America pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
camere digitale. Ce noroc avuseseră să dea peste acest mic restaurant rustic (pe care până și localnicii Îl evitau cu un dispreț autentic). Ce noroc pe bucătar (pe care Wendy Îl promovase la rangul de „bucătar-șef“) și soția lui, chelnerița. Nu mai văzuseră un client Înfometat de trei zile. —Ce să comandăm? Întrebă Bennie pe toată lumea. Nu câine! strigă Esmé. Atunci poate șarpe? glumi Rupert. Oare mănâncă pisici? adăugă Heidi și se cutremură la acest gând. Domnișoara Rong traduse mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Canada. Locuiesc singur (dar fără pisici, aș dori ca toată lumea să știe), într-o căsuță foarte modestă, ca să nu spun o coșmelie, plasată într-o pădure, la poalele versantului cel mai inaccesibil al unui munte. Cu excepția studenților, profesorilor și a chelnerițelor între două vârste, văd foarte puțină lume de-a lungul săptămânii lucrătoare sau al anului. Pe scurt, aparțin acelei specii de pustnici literari care pot fi ușor constrânși sau tiranizați prin poștă. Fiecare dintre noi are un punct de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Rece? Dar apreciez totuși o oarecare rezervă. Nu mi-a plăcut felul În care Elya se băga pe sub pielea tuturor, Încerca să ia contact cu oamenii, să le câștige inimile, să le stârnească interesul, purtându-se familiar până și cu chelnerițele, cu tehnicienii de laborator, cu manicuristele. Mereu i-a venit foarte ușor să spună „Te iubesc“. Mereu Îi spunea asta mamei tale În public, făcând-o să se simtă prost. Nu am intenția să discut acum despre ea cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
air apoi am avut un schimb franc de păreri cu privire la murala cu „luptătorul pentru libertate“ pe care Pabblem o propusese pentru terenul de sport al școlii. (Bangs fiind de părere că era controvesată, dar putea fi haioasă.) Apoi a venit chelnerița și am comandat. A urmat o pauză angoasantă între momentul când am comandat și venirea mâncării, dar, din fericire, m-am gândit să-l întreb pe Bangs despre noile manuale de matematică care veniseră de curând pentru clasele de GCSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
matematică care veniseră de curând pentru clasele de GCSE. S-a dovedit un subiect fertil pentru conversație, iar asta ne-a purtat ușor prin aperitive și felurile principale. Lucrurile au mers așa de uns, de fapt, încât, când a venit chelnerița să ne întrebe dacă mai vrem ceva, Bangs a zâmbit cu căldură peste masă și a propus să trecem peste desert și să ne dregem la el acasă cu o cafea. Am ezitat doar o clipă: — Desigur, am zis, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o parcare În aer liber. În diagonală privind, se zărea o firmă pe care scria Camelia exact ca pe cutia de chibrituri. Era o cafenea obișnuită cu o capacitate de vreo optsprezece locuri. În afară de mandatar, se mai afla acolo o chelneriță de vreo douăzeci și doi de ani cam grăsuță, rotunjoară la față, cu ochii mici și cu urme de coșuri pe frunte. Îi plăceau lucrurile extravagante, probabil, așa că purta ciorapi cu model, dar nu era cîtuși de puțin atrăgătoare. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aminteam bine și să afle dacă există vreun frate În cartoteca familiei. Apoi, special am rostit cu voce tare numele de fată actual al femeii, cît și pe cel de domnișoară, ca să mă audă cei din cafenea. Nici mandatarul, nici chelnerița n-au avut nici o reacție. Era și normal să fie așa. Deși acest lucru părea să-mi infirme bănuielile, era totuși puțin probabil ca ei să fi stabilit vreun contact folosindu-se de numele reale. Mandatarul, prins de un acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
picior. Stăteam În colțul de lîngă fereastră și de-acolo, din fund pînă la ușă, se găseau numai patru mese aliniate Într-un singur rînd, cu cîte patru scaune fiecare. Femeia de pe scaun era singura angajată, fiind și casieriță, și chelneriță În același timp. În spatele tejghelei se vedea o fereastră asemănătoare cu intrarea Într-un porumbar, prin care veneau comenzile. Fereastra era de mărimea unei coli de ziar; peretele avea altă culoare. Am văzut o mînă Întinsă ce servea comanda, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Deocamdată nu, am zis. Doar dacă nu e unul din locurile acelea în care personalul începe să danseze step în fiecare seară după nouă. —O, Doamne. (S-a luat cu mâinile de cap.) Nu m-am gândit să verific. Când chelnerița ne-a luat comanda, a întrebat: —Plătiți acum sau vă fac nota mai târziu? Nu, acum, am zis. S-ar putea să trebuiască să plec în grabă. Când am rămas din nou singuri, am spus: — În caz că te dovedești a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-o ca fiind a ei. O detest deja, a zis. E vreo problemă cu vinul? Nu, e perfect. Doar că îl bei puțin cam încet. Nu pe-atât de încet pe cât îți bei tu berea. De trei ori a venit chelnerița să întrebe - „E totul în regulă cu băuturile?“ - și de trei ori a fost trimisă la plimbare. După ce l-am pus la curent pe Aidan cu viața mea, mi-a povestit despre el. Despre cum a crescut în Boston, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Delicat, adio! — O să mănânce alunele, am zis prompt și m-am oprit pentru că tocmai apăruse. M-a sărutat, s-a strecurat lângă mine și a salutat-o pe Jacqui, dând din cap. —Pot să vă aduc ceva de băut? O chelneriță înșira pe masă șervețele pentru băuturi, apoi a pus în mijlocul mesei un bol cu alune și fructe. Un saketini 1, am spus. —Două, a zis Jacqui. —Și domnul? Chelnerița se uita spre Aidan. Nu sunt capabil să gândesc singur, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]