1,541 matches
-
-mi pasă? — Îmi dai voie să privesc și eu tablourile? — De ce aș face-o? — Poate aș fi dispus să cumpăr vreunul. — Poate nu sunt eu dispus să vând vreunul. — Îți câștigi ușor existența? l-am întrebat zâmbind. Mi-a răspuns chicotind: — Așa ți se pare când te uiți la mine? Pari pe jumătate mort de foame. Chiar sunt muritor de foame. Atunci hai să mergem să mâncăm ceva. — De ce mă inviți? — Nu din filantropie, i-am răspuns cu răceală. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te așezi în fotoliu? l-am întrebat țâfnos. — De ce, te preocupă comoditatea mea? Câtuși de puțin, i-am replicat. Mă gândesc doar la a mea. Nu mă simt eu bine când văd pe cineva stând pe un scaun incomod. A chicotit, dar nu s-a mișcat din loc. A continuat să fumeze în tăcere fără să mă bage în seamă și aparent era dus pe gânduri. Mă întrebam de ce a venit. Până când obișnuința îndelungată îi tocește sensibilitatea, pentru un scriitor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
i l-ai dat lui? — Îl terminasem. Nu mai aveam ce face cu el. Știi că Stroeve era cât pe-aci să-l distrugă? — Nu era întru totul reușit. Vreo câteva momente tăcu, apoi își scoase din nou pipa și chicoti: — Știi că omulețul a venit să mă viziteze? — Și n-ai fost destul de înduioșat de ceea ce ți-a spus? — Nu. Mi s-a părut o prostie cumplit de siropoasă. — Presupun că ți-a ieșit din minte faptul că i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părea inutil și de o stupiditate absurdă. Strickland își găsise pălăria și stătea în picioare uitându-se la mine: — Vii sau nu? De ce-mi cauți societatea? l-am întrebat. Doar știi că te urăsc și te disprețuiesc. A început chicotească bine dispus: — De fapt singurul motiv pentru care ești supărat pe mine e că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce părere ai despre mine. Am simțit brusc cum mi se urcă tot sângele în obraji. Era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
astea altfel decât catolicii.“ Și atunci el m-a întrebat: „Dar ce zice Ata de povestea asta?“ „S-ar părea că are o slăbiciune pentru tine“, i-am răspuns. „Ea e dornică, dacă ești și tu. S-o chem?“ A chicotit într-un fel sec și caraghios specific lui. Am chemat-o pe fată. Știa despre ce vorbesc - cățelușa naibii -, am văzut-o cu coada ochiului cum ascultă cu urechile ciulite în timp ce se prefăcea că ar călca o bluză pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din când în când câte ceva. A economisit câteva sute de franci“. Strickland s-a tras de barba lui roșie și a zâmbit: „Ei, Ata, ți-ar plăcea să ai un soț ca mine?“ Fata n-a zis nimic, dar a chicotit. „Păi, bietul meu Strickland, doar ți-am spus că fata are o slăbiciune pentru tine“, am intervenit. „Am să te bat“, i-a zis el privind-o drept în ochi. „Păi altfel cum aș putea ști că mă iubești?“ i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el disperat, unchiu’ și mătușa și eu. — A murit cineva? Amory a reflectat o clipă și a dat din cap afirmativ. — Unchiul tău? (alarmată.) — O, nu, doar un cal... un soi de cal murg. În acest punct, valetul scoțian a chicotit: — Probabil că au omorât motorul, a sugerat el. Amory l-ar fi tras pe roată fără remușcări. — Acum plecăm, a anunțat sec Myra. Știi, Amory, săniile au fost comandate pentru ora cinci și toată lumea era aici, așa că n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
uluitoare. Și-a apăsat ochii cu palmele. Am văzut râuri de bronz lingând maluri de marmură, păsări gigantice Înălțându-se În eter, zburătoare pestrițe cu penaj fosforescent. Am auzit o muzică nepământeană și o izbucnire de trompete barbare... Cum? Amory chicotise. — Ce-ai spus, Amory? — Am spus, continuă, Beatrice. — Asta a fost tot, doar că s-a repetat mereu - grădini ce exhibau culori pe lângă care astea ar părea veștede, luni ce se Învârteau și se legănau, mai palide decât luna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
colegiu. — Vreau să ajung la Princeton. Nu știu de ce, dar am impresia că toți băieții de la Harvard sunt niște pămpălăi, cum am fost și eu cândva, și toți tinerii de la Yale poartă tricouri largi, albastre, și fumează pipă. Monsignor a chicotit. — Știi, și eu fac parte dintre ultimii. — O, dar dumneavoastră sunteți cu totul altfel! Îmi imaginez că Princeton este trândavă, arătoasă și aristocratică - știți, asemenea unei zile de primăvară. Harvard Îmi pare o chestiune de interior... — Iar Yale este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i-a explicat Alec serios chelnerului, dar orice hrană grosolană de-a voastră e bună. Pe timpul mesei i s-a adresat cu limbajul cel mai respectuos, În timp ce Kerry, pe partea cealaltă, Îi făcea declarații de dragoste idioate, la care fata chicotea și rânjea. Amory se mulțumea să urmărească hârjoana, gândindu-se ce mână ușoară avea Kerry cum reușea el să transforme cel mai neînsemnat incident În ceva cu volum și contururi apăsate. Se părea că toți erau Însuflețiți, Într-o măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unei brunete vânjoase de maximum două zeci și cinci de ani, de la masa alăturată - e așa de singurică, domnișoara - și‑i face cinste cu o prăjitură Sacher cu multă frișcă și un pahar de vin. Mai târziu o cafeluță. Fata chicotește zgomotos. Ei, frumoasă domnișoară, ce‑ar fi dacă noi doi?... (mai bine‑n doi decât singur!), chiar dacă sunt vătămat, încă mai sunt bărbat, fie și‑ntr‑un picior. Hi‑hi‑hi și ha‑ha‑ha. Fata vine la masa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și sila care‑i macină pe tineri. Apa se leagănă încolo și încoace în cadrul de porțelan proiectat special pentru ea, dar de ieșit nu poate să iasă din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți chicotesc, râd, zbiară, țipă și fac sport. Câte unul se aruncă într‑o poziție grotescă și pică peste un nevinovat, iar alții înoată ca niște delfini, cu eleganță și măiestrie. Anna și Rainer nu fac parte dintre aceștia. Pentru ei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
degeaba. Dar când mă uit la cei doi tovarăși care au fost adineauri aici, știu că viața a avut totuși un sens, pe care fiul meu nu mi‑l poate oferi. Moartea e oricum degeaba, dar totuși te costă viața, chicotește Hans glumeț. În fond, nu‑l interesează oamenii străini, fiindcă nu‑l interesează decât Sophie și propria lui persoană. Mănâncă‑mă, poate că o să vină iar vremuri grele, îl avertizează tartina cu margarină. Dar Hans crede într‑un viitor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
contradicții. Sophie îl contrazice și spune, dă‑mi drumul, îmi șifonezi rochia, nu vezi că‑i din șifon? Degenerezi din ce în ce mai tare, Rainer, zău așa. Adulții sunt serviți până și cu punci, ca să facă față orei înaintate. Punciul e slab. Copiii chicotesc, fiindcă azi e o zi specială, când au și ei voie să ia o gură. Hans se și așează la coadă la alcool, dar e trimis la plimbare fiindcă el nu‑i încă adult - i se dau asigurări ferme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nevoie, Bernie... Ca de un al treilea sfârc. — Unii obișnuiau să creadă că ăsta era un semn aducător de noroc. — Și destui erau și ăia care considerau că e un motiv suficient ca să te ardă pe rug. Semnul diavolului, nu? chicoti el. Hei, poate că și Hitler are unul. La fel de sigur cum are Goebbels o copită despicată. Rahat, doar toți sunt din iad. Fiecare dintre blestemații ăștia. Îmi auzeam pașii răsunând în pustia Königsplatz în timp ce mă apropiam de ceea ce mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
adăugând preventiv: — Sunt mentolate. Am crezut că numai curiozitatea m-a împins să iau una, dar când am tras primul fum m-am strâmbat, dându-mi seama că uitasem, de fapt, cât de nasol e gustul țigărilor mentolate. Ea a chicotit când mi-a văzut neplăcerea evidentă. — O, stinge-o, omule, pentru Dumnezeu. Au un gust oribil. Nici eu nu știu de ce le fumez, zău că nu știu. Ia-ți una de-a dumitale, că altfel nu o să-ți câștig atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mediul ei înconjurător. Visele dumneavoastră mă interesează numai atât cât să știu dacă le aveți sau nu. Să vă tratez încercând să vă interpretez visele și să descopăr semnificația lor sexuală este, cinstit vorbind, lipsit de sens. Asta e decadent, chicoti el cu un aer plin de bunăvoință. Dar asta e o problemă pentru evrei, și nu pentru dumneavoastră, Herr Strauss. Acum, cel mai important lucru e să dormiți bine noaptea. Spunând asta, își luă trusa medicală și scoase din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
umede și am tras-o mai aproape de ceea ce era din ce în ce mai mult în mintea mea. Ochii ei neastâmpărați se rotunjiră când se lipi de mine. Nu pot spune cu mâna pe inimă că nu eram ispitit. Știi ceva povești bune, Plato? chicoti ea. — Nu, i-am zis, strângând-o mai tare. Da’ știu o grămadă de povești proaste, genu’ în care frumoasa dar răsfățata prințesă ajunge să fie fiartă de vie și mâncată de către trolul cel rău. O sclipire vagă de îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un prieten cu dumneavoastră, excelent. Nu era prea mult loc în camera care mirosea a mucegai. Teancuri înalte de cărți și reviste înconjurau biroul și dulapul cu dosare. Am luat o revistă și am început să o răsfoiesc. — Bună, Helmut, chicoti Becker luând o alta. Mormăi satisfăcut când dădu paginile: Asta e grețoasă, râse el. — Serviți-vă, domnilor, zise bărbatul numit Helmut. Dacă e ceva anume ce căutați doar cereți, nu vă sfiiți. Se lăsă pe spătarul scaunului și scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ei reci le-au atins pe-ale mele. Luă o gură din propria-i băutură, ca și cum ar fi fost un medicament cu gust neplăcut, care trebuia dat repede pe gât, și mă așeză pe o sofa mare din piele. Becker chicoti și luă loc pe fotoliul de lângă noi. — Și vechiul meu prieten, Arthur Nebe, ce mai face? întrebă ea. Observând surprinderea mea, adăugă: A, da, eu și Arthur ne cunoaștem de mulți ani, de fapt din 1920, când a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
n-ai vrea un pic de companie? Poate că ați vrea amândoi câte un masaj, ce ziceți? Eram cât pe ce să spun pe șleau scopul real al vizitei noastre, dar am descoperit că Becker bătea deja din palme și chicotea. — Chiar așa, zise el, hai să ne relaxăm nițel. O să fie plăcut. Privi spre mine cu înțeles: Nu ne grăbim nicăieri, nu-i așa, domnule? Am strâns din umeri și mi-am scuturat capul: — Atâta timp cât nu uităm pentru ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fetele de acolo zice că ai încercat să o omori. Este absurd de ridicol. — Mă tem că ea e foarte fermă în ce zice; dură ca un diamant. — A făcut fata vreo plângere împotriva mea? — Da, a făcut. Gottfried Bautz chicoti cu un aer de superioritate: — Haideți, Herr Kommissar. Știm amândoi că nu e adevărat. În primul rând, nu s-a făcut o identificare din grup. Iar în al doilea rând, și dacă ar fi fost, nu e curvă în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de la biroul de bagaje lăsate în păstrare, poate să-l identifice ca fiind persoana care a lăsat cufărul, dar dacă nu, atunci voi fi nevoit să-i dau drumul. Îmi imaginez că asta o să îl supere pe sensibilul tău inspector, chicoti Illmann. Cel care are o fiică. Din ceea ce îmi spunea mai devreme, era foarte sigur că e doar o chestiune de timp până când o să ai dovezi împotriva lui. — Aproape sigur. El vede condamnarea cehului pentru corupere de minore ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
alta; și încă una. Heydrich își verifică din nou ceasul, dădu aprobator din cap și zâmbi: — Mergem? zise el, pornind agale pe aleea cu pietriș. — Aia a fost pentru mine? am zis, știind foarte bine că da. — Plutonul de execuție? chicoti el. Nu, nu, Kommissare Gunther. Îți imaginezi prea multe. Și oricum, nu prea cred că tocmai dumneata, dintre toți oamenii, ai nevoie de o lecție practică de putere. Doar că țin foarte mult la punctualitate. La regi se zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Frontului Muncitoresc German. Numai rasele corcite, evreii și țiganii, au dat un prost renume științelor paranormale. Păi, acum Führer-ul însuși apelează la un astrolog! Așa că, vedeți, lucrurile s-au dezvoltat mult de pe vremea lui Nostradamus. Vogelmann aprobă din cap și chicoti încetișor. Așadar acesta era motivul pentru care Reinhard Lange sponsoriza campania de publicitate a lui Vogelmann, m-am gândit. Ca să atragă niște afaceri pentru comerțul paharului zburător. Și părea să fie o operațiune foarte îngrijită. Detectivul tău eșua în găsirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]