KorAP: Find »[drukola/base=chicoti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...63 >

1,574 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

Deloc, sînt la fel de nedumerit ca și tine. Se pare că nu sîntem singuri. O urmă de zîmbet apare pe buzele uscate ale lui Wakefield cînd vede uimirea sinceră a Diavolului și sprîncenele lui stufoase Înălțate a Întrebare. Apoi Începe să chicotească, precum o fetișcană emoționată la prima Întîlnire. CÎnd ochii galbeni ai Diavolului se cască Într-o expresie de sinceritate prefăcută, Wakefield izbucnește În rîs. RÎde și rîde și nu se poate opri. Nu pot... să cred, reușește să Îndruge În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
pe Wakefield, În timp ce conduce pe lîngă casele lor. Ce anume face ca, În sînul Americii, niște oameni care de abia se cunosc, care trăiesc În case de paie, să poată dormi? E uimitor, Își spune În sinea lui, uimitor. Diavolul chicotește. O, Wakefield, ce suflet naiv ești! Dar ce zici de industria de securitate a locuințelor, o piață de miliarde de dolari? Eu Îmi trag zece la sută din profituri! Și ce zici de broaște și zăvoare și reflectoarele exterioare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la călcîi. E o linie lungă, puternică, se tot Îndreaptă singură. Atingerea Îl gîdilă. Wakefield Încearcă să nu rîdă, dar cînd vede chipul studios al Zeldei, chicotește. — Ăsta-i trecutul. Reverendul zîmbește. Hai să vedem acum ce e cu viitorul. Îi ia În mînă celălalt picior și trasează alte și alte linii cu un deget cald. — Vei sta pe acasă un timp, spune ea, apăsîndu-și puternic degetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
timp, spune ea, apăsîndu-și puternic degetul mare Într-un punct care pare să fie conectat cu Întregul lui organism. Wakefield se cutremură. — În afară de citit, face și ceva reflexoterapie, Îi explică Zelda. Probabil o să te coste ceva În plus. Reverendul Telluride chicotește. Lui Wakefield nici că-i pasă; e foarte bine. Poate că a lătrat mereu la copacul nepotrivit, ca sa zică așa. Poate că propriul trup este singura casă pe care a avut-o vreodată și poate că ar trebui să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
noi doi. Dar nu vrea să-i rănească sentimentele lui Wakefield, așa că adaugă: — Dar să știi că mi-au plăcut călătoriile tale, chiar mi-au plăcut. — Cum adică „noi doi“, față palidă? Nu te-am mai văzut pe aici. Diavolul chicotește. — Ba m-ai văzut prea bine, numai că erai prea ocupat dînd atenție „lucrurilor importante“, haha. ți-aduci aminte de ciudatul de la spelunca din deșert? Am Împușcat un vecin pentru că punea muzică proastă. — Tu erai? — Dar bodyguardul ăla mătăhălos din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

am făcut o ușoară criză de isterie și am cerut să o consulte un doctor. —Trebuie să i se fi întâmplat ceva îngrozitor, i-am declarat tânărului doctor care părea extenuat. E imposibil să-i fie foame și nu (am chicotit puțin când am spus asta) a făcut pe ea, dar nu se oprește din plâns. Păi, am examinat-o și, din câte-mi dau eu seama, nu are absolut nimic, mi-a explicat răbdător doctorul. — Dar de ce plânge? — Pentru că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
atmosferă cu cuțitul. Anna, care nu fusese niciodată o candidată la Late Late Show, părea complet paralizată sub efectul lui Adam. Sau cel puțin așa arăta. De fiecare dată când Adam îi adresa câte-o întrebare, Anna râdea prostește și chicotea, lăsa capul în piept și se comporta ca idioata satului. Sinceră să fiu, era foarte jenant. Adam nu era decât un bărbat și, pentru numele lui Dumnezeu, mai era și foarte tânăr. Nu era un zeu. Mama și tata și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
place. Mama a fost puțin șocată și surprinsă și părea pe punctul de a începe să se apere cu vehemență. Înainte însă să apuce să deschidă gura, Helen a urmat: — Iar tu arătai de parcă erai în limbă după el. Ai chicotit și i-ai zâmbit. Ești mai rău ca Anna. Mi-a venit să mor de rușine. — Am fost politicoasă, am insistat eu. Eram chiar enervată. Și jenată. — N-ai fost politicoasă, mi-a spus Helen cu o voce ștearsă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cu alte mii de persoane. Adam s-a oprit din sărutat, iar eu l-am privit alarmată. Ce însemna asta? —A fost bine? m-a întrebat el încet. —Bine? am gâfâit eu. A fost mai mult decât bine. Adam a chicotit. Nu, vreau să spun, e în regulă dacă te sărut? Nu vreau să sar peste cal. —E în regulă, i-am spus. — Știu că ai suferit, a zis el. — Dar tu ești prietenul meu, i-am spus. E OK. Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
E în regulă, i-am șoptit și eu. Și la mine au trecut secole de când n-am mai făcut sex cu nimeni. A, a exclamat el. Apoi, cu o voce ceva mai ridicată: —De ce vorbim în șoaptă? — Nu știu, am chicotit eu. După care a urmat ritualul prezervativului. Știți la ce mă refer: pipăitul prin sertar în căutarea lui, foșnitul ambalajului rupt și replici gen: „Pe partea asta? Sau vine invers?“. Când, într-un final, reușești să-l pui, descoperi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
acord? Desigur, am răspuns ascultătoare. Altfel cum aș putea să-ți rup toate oasele? m-am gândit. — Da? m-a întrebat el părând surprins. De parcă s-ar fi așteptat la un soi de război. — Sigur că da, i-am răspuns chicotind. De ce ești așa de șocat? Fiindcă după ce-o să-ți rup toate oasele, o să-ți tai penisul și-o să ți-l înfig în gură și cu siguranță că nici chestia asta nu pot s-o fac prin telefon, nu crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mi-am tras eu nasul. N-am fost așa în mod deliberat. Eram așa de fericită că James se purta în sfârșit frumos cu mine. Îmi venea să plâng de ușurare. —Trebuie să te străduiești mai mult, a zis el chicotind. Nu-i așa? —Ăăăă, da, presupun că da. Am vești bune, James, l-am anunțat ajungând la motivul pentru care îl sunasem. — Ce vești? m-a întrebat el cu o voce mulțumită și indulgentă. Au sosit actele! am exclamat eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
James, telefonul a sunat din nou. Era Adam! Frumosul, înaltul, bunul, haiosul, dulcele Adam. —Bună, Claire, a zis el cu vocea lui splendidă. —Bună, Adam. Eram așa de fericită să-l aud. Mă simțeam ca o fetișcană, îmi venea să chicotesc, să râd ca proasta și mi se părea că simt furnicături prin tot corpul. Am auzit că trebuie să primești felicitări, a zis el cu o voce rece și dură. A fost ca o găleată cu apă rece aruncată peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
tu acolo? —Vorbeam de James, mi-a răspuns el surprins. — Vrei să zici că lui James i-a părut rău că ne-am despărțit? l-am întrebat. —„I-a părut rău“ e un fel de-a spune, a zis George chicotind. În opinia mea, mai potrivit ar fi să spunem că „a fost distrus“. — Dar tu de unde știi? l-am întrebat cu o voce leșinată, întrebându-mă de unde își extrăgea George informațiile. Pentru că era limpede că fusese indus în eroare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să te răzgândești. Meriți pe cineva mult mai bun decât el. —Pot să te întreb ceva? am spus. — Sigur că da, mi-a răspuns el. —Cum arată Hannah? Adam mi-a aruncat o privire atotștiutoare și, înainte să vorbească, a chicotit scurt: — Are părul lung, blond și ondulat. Are cam aceleași dimensiuni cu Helen și Anna. Și are ochii căprui. A, am spus eu. —Mulțumită acum? m-a întrebat el. — Ce vrei să spui? Că nu seamănă deloc cu tine! Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

Maddox. La IT, puțin mai încolo, tot la etajul ăsta. Ia-o o dată la stânga, apoi de două ori la dreapta și o să-i vezi biroul. —Mulțumesc. Încă o chestie. E însurat? —Aidan Maddox? O, Doamne. Nu, nu e însurat. A chicotit scurt și a spus: Și nici nu sunt șanse să fie vreodată. L-am găsit și m-am oprit lângă biroul lui, privindu-l din spate și dorindu-mi să se întoarcă. Hei, i-am spus degajat. Și-a rotit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mai repede putem să plecăm. Scuzați-ne. —Tăiați-o de îndată ce nu mai rezistați, i-a spus Leon lui Aidan, apoi am rămas iar singuri. Să fi fost cei doi tipi care au fugit la baie cu o punguță de plastic chicotind ca două școlărițe sau momentul în care niște biete fete cu doar șase luni până la dezintoxicare au început să scoată bucăți de pui cu smântână din cornurile din aluat cu ou și să-și mânjească fața ceea ce l-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Aidan, ne-am întâlnit cu tatăl lui Janie la mahazinul de fehometale, zicea să-ți spunem că a terminat în sfârșit gah-ajul și te așteaptă să-l vezi. Cât e de când l-ați demah-at voi doi...? Apoi bătrânul Maddox a chicotit. —Poate vrei să știi ce făcea la mahazinul de fehometale? l-a întrebat pe Aidan. Deodată îi sclipeau ochii și părea amuzat - trebuie să fi fost din cauza băuturii. Cumpăra vopsea, asta făcea. Vopsea albă, apropo. Pentru casa lor din Bah

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
pierderea protezelor sau orice altceva. Dar nu ne-a păsat nici cât negru sub unghie, noi ne distram de minune, ghemuiți în bazinul minuscul de antrenament, cu alți nouă începători, făcând semne de OK cu degetul mare și cu arătătorul, chicotind și dându-ne coate ca niște școlari. În a treia zi, ne-au dus să facem prima scufundare în mare și, deși eram la nici patru metri adâncime, am fost purtați într-o altă lume. O lume a liniștii, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
am rămas cu privirea pierdută în monitor. Îmi venea să urlu, dar n-avea să ajute la nimic. — Hai să facem ceva sâmbătă seară, a propus Jacqui. —Cum? Nu ți-ai programat nici o partidă de pocher în doi? —Încetează. A chicotit. Tocmai ai chicotit. —Ba nu. —Ba da, Jacqui. S-a gândit puțin. —La naiba. Oricum, hai să facem ceva sâmbătă seară. — Nu pot. Am Super Sâmbăta în Hamptons. Oh! Ce noroc pe tine, gagico. Asta spunea toată lumea când auzea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
privirea pierdută în monitor. Îmi venea să urlu, dar n-avea să ajute la nimic. — Hai să facem ceva sâmbătă seară, a propus Jacqui. —Cum? Nu ți-ai programat nici o partidă de pocher în doi? —Încetează. A chicotit. Tocmai ai chicotit. —Ba nu. —Ba da, Jacqui. S-a gândit puțin. —La naiba. Oricum, hai să facem ceva sâmbătă seară. — Nu pot. Am Super Sâmbăta în Hamptons. Oh! Ce noroc pe tine, gagico. Asta spunea toată lumea când auzea că mă duc acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
întors atenția spre mulțimi, studiindu-le ca un vânător hămesit. —Eu o să mă... Mda, a murmurat Teenie, când dispăruse. Tu o să te duci să găsești vreun fund faimos pe care să-l pupi. Asta a făcut-o pe Brooke să chicotească. — Voi două sunteți așa de nostime! Pe la zece, locul era plin de lume. Protection Racket a stârnit mult interes, dar întrebarea de pe buzele tuturor era: —O să-mi facă pielea roz? — Oh, nu, spuneam noi de fiecare dată. Culoarea dispare la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
treabă, eu o să fac o plimbare. Eu și Teenie ne-am privit fără un cuvânt, spunându-ne pe mutește, „A plecat s-o pupe în fund pe Donna Karan“. Brooke ne-a surprins schimbul de priviri și a început să chicotească fără a se putea opri. „Voi două!“ —Gura, a șuierat Lauryn. Și începeți să adunați oameni. Dar s-a dovedit imposibil: mare parte din cele care treceau plănuiau să ia parte la picnicul Salvați Elanul și nu voiau să arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
par ușor ironică. Oh, da? Am un bonus. Am făcut o pauză, lăsându-i să aștepte, apoi am arătat spre cicatrice. — După cum probabil că ați observat, sunt fericita posesoare a unui chip brăzdat de o cicatrice. I-am lăsat să chicotească stânjeniți. În cele două săptămâni de când am început să folosesc Formula 12, a avut loc o ameliorare de proporții. Mi-am fotografiat cicatricea chiar înainte de a începe să folosesc crema. (Era de fapt după prima noapte, dar nu contează.) Deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
care-i iubeam. Am vești grozave! Franklin era amețit de gustul victoriei. —Ariella a ales ideea ta de campanie! O să o folosim și pe a lui Wendell, ca să fim siguri, dar a ta i-a plăcut cel mai mult. A chicotit. —Trebuie să spun... la început... mi-am zis, oh, Doamne, e dusă, ce-am făcut! Dar campania ta e grozavă. Absolut grozavă. Mami e foarte fericită. Capitolul 43tc Capitolul 43" —Hei, Nicholas, am strigat din capătul holului. Mulțumesc pentru sfatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]