2,007 matches
-
cât de repede se transformă cea mai independentă parte a unui corp bărbătesc Într-o bucată de carne neînsuflețită, c-o pată de umezeală lucind În crăpătura sa scorojită, ca un ochi sașiu, Înlăcrimat. Plictisit, am dat să-mi caut chiloții. Era clar, „elevația“ biologică completă era imposibilă. Nu exista sex fără imagini sau fantezii, memorii sau vise - pe scurt: fără istorie. După ce mi-am rezolvat diferitele nevoi la baie, am țopăit Înapoi În camera lui Anton. Când m-am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
A urmat apoi adolescența - cu jumătate din ceasurile în care nu dormeam, încuiat în baie, unde-mi împroșcam sămânța în closet sau în coșul de rufe murdare, ori mi-o luam la labă în dreptul oglinzii de pe dulăpiorul cu medicamente, cu chiloții pe vine, ca s-o văd și eu cum arată când țâșnește din mine. Sau, dacă nu, mă încovoiam deasupra pumnului meu aflat în plină mișcare vibratorie, cu ochii închiși, dar cu gura căscată, ca să-mi vină pe limbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În timpul mesei. La prânz, numai ce sar de la masă, mă apuc de burtă cu o mutră tragică - am diaree! strig eu, m-a apucat diareea! - și, odată ajuns în spatele ușii încuiate de la baie, îmi trag peste cap o pereche de chiloți de-ai soră-mii, furați din șifonierul ei, pe care i-am ținut ascunși într-o batistă, în buzunar. Efectul desuului de bumbac lipit de gura mea e atât de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
te asigur. Dacă ai mânca doar ce capeți acasă, n-ai alerga la WC de cincizeci de ori pe zi. Mi-a zis mie Hannah ce faci, așa că să nu-ți închipui cumva că nu știu. O fi observat absența chiloților! Am încurcat-o! Mai mor! Da’acum, pe loc! — Mda, și ce fac...? — După ore te duci la fast-food-ul lui Harold și la Hazerai 1 Palace și mănânci cartofi-pai împreună cu Melvin Weiner. Nu-i așa? Să nu-ndrăznești să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
toate porcăriile pământului - iar dumnealui îi mănâncă. Jack, pune-l să promită până nu se-alege cu o țura2 îngrozitoare și-o să fie prea târziu. — Îți promit! răcnesc eu. Îți promit! și o întind din bucătărie. Încotro? Oriunde. Îmi trag chiloții jos furios și îmi înșfac berbecele de asalt atât de des asaltat, pula mea adolescentină, exact în clipa când, de cealaltă parte a ușii, maică-mea se apucă să strige: — Fii atent, de data asta să nu tragi apa. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mitralieră, aș crede că ne aflăm într-o morgă și, din cine știe ce motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii din chiloți până să apuce careva să se binocleze la ei căci, spre jalea mea, spre stupoarea mea, spre disperarea mea, descopăr de fiecare dată pe fund o dâră palidă și subțire de rahat. Ah, doctore, mă șterg și mă tot șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șterg până mi se înroșește găurica aia mică de-ajunge ca o zmeură, dar, oricât de mult mi-aș dori să-i fac pe plac maică-mii și, la sfârșitul fiecărei zile, să arunc la coșul de rufe murdare niște chiloți imaculați, care parcă ar fi acoperit un cur de înger, eu nu-i ofer (oare în mod intenționat, Herr Doctor? - sau, pur și simplu, în mod inevitabil?) decât niște chiloței puturoși de băiețel. Aici însă, la baia turcească, de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-o citind o carte broșată, cu copertă verzuie, intitulată Portret al artistului la tinerețe. S-ar zice că la aceste câteva lucruri se rezumă tot ce știu eu despre ea, la care se adaugă, desigur, mărimea și mirosul sutienului și chiloților ei. Ce ani tulburi! Și oare când vor lua sfârșit? Puteți să-mi oferiți măcar o dată estimativă, rogu-vă frumos? Când o să mă vindec de meteahna mea?! Știi unde-ai fi acum, mă întreabă ea, dacă te nășteai în Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de roșii care e pusă la încălzit pe aragaz? Ce poate fi mai grozav decât o pijama proaspăt spălată și călcată în orice anotimp și un dormitor mirosind a mobilă lăcuită? Cum mi-ar plăcea să-mi țin în sertar chiloții înnegriți de jeg și aruncați claie peste grămadă, ca ai lui Smolka? Ei bine, nu mi-ar plăcea. Cum mi-ar plăcea să umblu cu ciorapii găuriți și să n-am pe nimeni care să-mi aducă o limonadă fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pus-o, sau te pomenești că se lasă absorbită de una singură? Și unde ți-ai lăsat hainele? - pe canapea? pe jos? unde anume? Vreau detalii! Detalii! Detalii concrete! Cine i-a dat jos sutienul, cine i-a dat jos chiloții - chiloții ei - tu? ea? În timp ce ți-o lua la muie, Ba-ba-lu, avea ceva pe ea? Și cum e cu perna băgată sub cur, i-ai băgat o pernă sub cur, cum scrie în manualul tinerilor căsătoriți al babacilor mei? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-o, sau te pomenești că se lasă absorbită de una singură? Și unde ți-ai lăsat hainele? - pe canapea? pe jos? unde anume? Vreau detalii! Detalii! Detalii concrete! Cine i-a dat jos sutienul, cine i-a dat jos chiloții - chiloții ei - tu? ea? În timp ce ți-o lua la muie, Ba-ba-lu, avea ceva pe ea? Și cum e cu perna băgată sub cur, i-ai băgat o pernă sub cur, cum scrie în manualul tinerilor căsătoriți al babacilor mei? Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
continuând să facă pe camionagiul, eu, una, n-am fost, bre, în viața mea la colegiu. După care, Sudista Gogomană din ea adăugă: Iar acasă, în Moundsville, iubițel, singura noastră poezie era „Eu văd Londra, eu văd Franța, eu văd chiloții lu’ Leanța“. Decât că eu n-aveam, bre, nici chiloți... Știi ce-am făcut la cinșpe ani? I-am trimis lui Marlon Brando, într-un plic, o buclă din flocii mei. Căcăciosul ăla nici măcar n-a avut bunul simț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bre, în viața mea la colegiu. După care, Sudista Gogomană din ea adăugă: Iar acasă, în Moundsville, iubițel, singura noastră poezie era „Eu văd Londra, eu văd Franța, eu văd chiloții lu’ Leanța“. Decât că eu n-aveam, bre, nici chiloți... Știi ce-am făcut la cinșpe ani? I-am trimis lui Marlon Brando, într-un plic, o buclă din flocii mei. Căcăciosul ăla nici măcar n-a avut bunul simț să confirme primirea scrisorii. Tăcere. Și între timp încercăm să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
isteață foc! Câtuși de puțin tembelă! Fata asta zău că e cu totul deosebită! Chiar dacă am pescuit-o pe stradă! Când termin, știi ce face? Mă apucă de mână, îmi duce degetele între picioarele ei. Unde Leanța tot nu poartă chiloți. — Pune mâna. Mi-a făcut păsărica fleașcă. — Scumpete mică! Ai înțeles poezia! — Socot că da! strigă Scarlet O’Hara. Și-apoi: Iu-huu! Am înțeles o poezie! — Ba chiar cu pizda! — Iubițelul meu Pas-Înainte! Faci un geniu din zambilica asta! Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acestei fete (atât de diferit de curulețul mic și tare, de manechin, al Maimuței). Bag mâna-n foc că-ți coci singură pâinea, nu? (La fel ca în noaptea aceea toridă de primăvară, în apartamentul meu din Yellow Springs, în chiloți și sutien, cu făină în urechi și linia frunții îmbrobonită de sudoare - ții minte? cum îmi demonstrai, în ciuda temperaturii, ce gust trebuie să aibă pâinea adevărată? Mi-ai fi putut folosi inima drept cocă, atât de tare mi se înmuiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă duc la un doctor, până să-mi apară șancrul sau să orbesc! Dar cum rămâne cu tânăra moartă de la hotel? Căci până acum, sunt convins, și-o fi făcut felul. S-o fi aruncat de pe balcon îmbrăcată doar în chiloți. S-o fi înecat în mare, purtând cel mai mititel bikini din lume. Nț, o să ia cucută sus pe Acropole, în clarobscurul razelor lunii, purtând rochia de seară Balenciaga! Bijboaca asta exhibiționistă, sinucigașă, cu câlți în cap! Nici o grijă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spre hotel, fără să pot înțelege ce le-o fi venit să mă bage așa de tare în sperieți, dacă toți suntem oricum evrei. Nu-i greu de interpretat, nu-i așa? Ajuns în cameră, sar rapid din pantaloni și chiloți și, la lumina veiozei, mă apuc să-mi examinez penisul. Organul mi se pare impecabil și fără urmă de boală și, cu toate astea, nu simt vreo ușurare. Se poate întâmpla ca în unele cazuri (probabil chiar în cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
om, dar atâta vreme cât dura liniștea, putea uita că făcuse pasul acela ultim care-l ridica pe cel mai primejdios pisc al profesiei sale. O ușă la primul etaj era deschisă și auzi În trecere vocea arțăgoasă a unei femei: — Ce chiloți sunt ăia? Ascultă-mă pe mine! Ei, eu nu sunt fiica președintelui, așa că i-am spus „Dă-mi ceva respectabil. Subțire!“ N-ai văzut niciodată așa ceva... Josef Grünlich Își răsuci mustața groasă și sură și păși Îndrăzneț afară, În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pocherist, maestre; las' că te verific eu seara asta gîndește el, privind fix, undeva spre sală, vrînd să pară indiferent. Așa se explică înverșunarea cu care ai pledat împotriva pocherului, cînd am fost discutat. Dacă nu-ți iau eu și chiloții, să mă scuipi!" Ce-i? întreabă șoferul, simțindu-se privit fix de Lazăr. Poftim? tresare acesta. A, da, își revine voiam să știu cine-i stăpînul geamantanelor, să-i mulțumesc. Am mai spus că nu are nevoie nici de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
excitam povestindu-i. Noroc, tăticu', noroc! ciocnește Lazăr paharele, în care a mai turnat un deget de whisky. Abătut, deși amețit de băutură, conștient că a făcut o gafă divulgînd cine l-a turnat pe Lazăr, profesorul, rămas numai în chiloții tip sport, soarbe paharul fără nici o tragere de inimă, mai mult din dorința de-a se încălzi, că frigul de la geam îl face să tremure tot mai tare. Îmbrăcat în întregime, cu toate hainele profesorului aranjate pe scaunul de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fericirea din ochii celuilalt, muchia unui gînd rău îl lovește violent în tîmplă, făcîndu-l să înșface cărțile: Plus cravata! Plus...! exclamă Teofănescu, dar se oprește, dîndu-și seama că nu mai are pe ce juca. Plus... arată el în jos spre chiloți. Tăticu'... face Lazăr un gest de protest nu-i cazul... Dacă vine careva? Ai dreptate, ar putea să intre careva. Dă-mi hainele să mă îmbrac. Hainele?! se miră Lazăr. Care haine? Alea. Scuzați! E o neînțelegere. "Alea", fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în poziții asemănătoare: făcuți covrig sub păturile subțiri și aspre, lovindu-și vecinii cu genunchii, ori cu călcîiele. În bucătărie, incitat de joc, profesorul aruncă hainele una după alta. Pînă aici îl oprește Lazăr, cînd îl vede rămas iarăși în chiloții tip sport și-i aruncă o privire scurtă, confirmînd că-i place condiția atletică ce o are profesorul la vîrsta lui. Zici, așadar, că mă vrei la un pocheraș în trei ? filează el încet cărțile. De ce? Așa răspunde profesorul începînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pic... face un gest evaziv profesorul. Lazăr se înfurie din nou, "chiar mă crezi homo?!" și începe să bată cărțile cu iuțeală, aproape cu ură. O sută de mii și hainele contra obiectului de pe dumneata! spune el apăsat, arătînd spre chiloții profesorului și începe să împartă cărțile. Acum să te văd! rînjește Lazăr, sfărîmînd țigara între dinți. Profesorul uită să mai tremure, adunîndu-se tot asupra cărților din mînă. Cărți? mai întreabă Lazăr. Servit murmură profesorul, hotărîndu-se cu greu să ridice brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
locul dintre sâni și bretele. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, care alunecară la podea. Se eliberă de ei. Acordurile de la Whiter Shade of Pale răzbăteau în valuri dinspre CD player, iar Carol își lăsă mâna să îi lunece sub elasticul chiloților... — Crezi în oroare? Întrebarea directă m-a luat complet pe nepregătite. Fusesem absorbit cu totul; devenisem, în ciuda voinței mele, un voyeur ce asista la onania lui Carol. Profesorul se întrerupsese, fără să mă fi avertizat și fără vreo explicație. Trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dan era cam cât a ei. În ziua următoare, avea costumația necesară pentru mica ei reprezentație de alcov. Se admiră din toate părțile, dar îi părea rău că nu prea are cu ce umple nici cea mai mică pereche de chiloți italienești pentru bărbați. Trase de elasticul din talie și își făcu de lucru cu nou-venitul. Încordându-și și relaxându-și fesierii, reuși să controleze mișcarea unor mușchi în curs de formare, ce urmau probabil să participe la procesul de micțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]