1,084 matches
-
dacă acest lucru se datora unei înălțimi spirituale sau, dimpotrivă, spiritului de contradicție, era greu de spus. Capul Chinezul era numele pe care-l dădeau acești vagabonzi ce măturau plajele unui han nenorocit de pe lângă Rue Bouterie, ținut de un chinez chior, la care cu șase centime puteai să dormi pe un prici - sau cu trei centime pe podea. Aici s-au împrietenit cu alții aflați într-o situație la fel de deznădăjduită ca și ei și, când au rămas fără nici un bănuț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în urmă că o să se mărite cu un militar. Era inevitabil. Avea toate harurile soției de ofițer. Era politicoasă și afabilă, dar nu-și putea ascunde convingerea intimă, că nu e exact ca ceilalți. Robert era extrem de degajat: — Ce noroc chior să fiu la Londra tocmai când ați apărut dumneavoastră, îmi spuse el. N-am decât trei zile de permisie. — Moare de nerăbdare să se întoarcă pe front, zise maică-sa. — Mă rog, n-am nimic împotrivă să mărturisesc că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bărbați care pentru unii nici nu au existat și care se trezeau în fiecare dimineață într-un pat cald și în niște brațe adormite, și nu în tranșee mocirloase, pentru a merge să împingă vagonete, și nu cadavre. Ce noroc chior! Șuierul obuzelor, teama, prietenii care gem și mor la douăzeci de metri de tine, agățați în sârma ghimpată, șobolanii rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de departe! În locul lor, viața adevărată, și atât. Viața îmbrățișată în fiecare dimineață nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
patiserie: cremă și nori de zahăr peste tot. Am clipit din ochi de câteva ori ca în fața unui miracol. Cerul apăsător își plimba cocoașele grele peste costișa dealului și pe deasupra Uzinei, care de obicei își scuipa furia ca un monstru chior. O lume nouă. Sau prima dimineață a unei noi lumi. Ca și cum ai fi primul om. Înainte de murdărie, urma pașilor și a faptelor reprobabile. Nu știu să mă exprim prea bine. E dificil să folosesc cuvintele. Cât am trăit, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cetățean filantrop al României și Statelor Unite ale Americii. Veșnică admirație”. Aici, la cofetăria Hotelului Continental, Mișu se așeză cuminte în fața farfurioarei cu tiramisu. Era o vreme în care nu-și permitea să mănânce aici o prăjitură. Și acum, uite, printr-un noroc chior... peste câteva luni va putea să cumpere cofetăria cu totul! Mișu, zâmbind satisfăcut cu buzele dulci, porni mai departe pe Calea Victoriei. Strada era aproape goală la ora asta, oamenii de rând erau la serviciu. Bine, Mișu, dacă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care strălucesc într-un fel aparte, ca o minune, ca o sfântă minune, cutremurător de veselă, sfâșietor de tristă. În timpul ăsta, la televizor, niște imbecili vorbesc lumii despre prostia politicienilor și a lumii întregi, cu excepția lor, evident. Mici, grași, slabi, chiori, glumeți, înăcriți, de tot felul, vorbesc despre disperarea lor că lumea este rea și proastă. Neisprăviții ăștia le vorbesc așa oamenilor care tocmai s-au întors de la Masca, unde au privit cum împodobesc copiii lor brazii, au cântat cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în mijlocul patului din cameră, doctorul Istrate scotoci prin dulapul indicat de gazdă și își alese ce-i trebuia să aducă pe lume o nouă viață. Descoperi-se întrerupătorul de pe perete și aprinse lumina în locuință. În cameră atârna un bec chior, prins direct de un cârlig bătut în tavan. Așa putu să se orienteze în casa necunoscutei. Găsi un aragaz, aprinse focul și umplu o oală cu apă de la robinet pe care o puse la încălzit. Se săpuni bine pentru a
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
să pună la cale un nou început în viața lor. Așa din nimic și pe nepregătite Poți să crezi așa ceva? Norman înclină din cap, fără a scoate un cuvânt. Sonia apăsă pe telecomandă și se făcu aproape întuneric. Un bec chior, dintr-o valiză șchioapa, lumina slab și cei doi păreau niște umbre care se privesc, fără să se vadă cu adevărat. - Am divorțat, asta e, zise omul ca o încheiere a unui capitol de viață și o ușă deschisă spre
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului pentru semănat, alți cu școala. Trebuia semănat grâul
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ȘTIINȚIFICE ÎN AFARA EUROPEI” Autor: Dan Mihai Ștefănescu Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului 19 iunie 1999. Kyoto-ul cochet și aristocratic ne întâmpină cu o ploaie torențială, dar barza chioară are noroc că în autobuzul de transfer de la Osaka se găsesc și umbrele pentru oaspeți! Vizităm mai întâi templul Ryoanji, care are o grădină tipic japoneză: un podeț deasupra lacului cu nuferi și o gâscă plutind imperturbabilă printre picături, cu
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ȘTIINȚIFICE ÎN AFARA EUROPEI”, de Dan Mihai Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. 19 iunie 1999. Kyoto-ul cochet și aristocratic ne întâmpină cu o ploaie torențială, dar barza chioară are noroc că în autobuzul de transfer de la Osaka se găsesc și umbrele pentru oaspeți! Vizităm mai întâi templul Ryoanji, care are o grădină tipic japoneză: un podeț deasupra lacului cu nuferi și o gâscă plutind imperturbabilă printre picături, cu
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
o platformă dreptunghiulară, cu laturi de 10 și 30 de metri, acoperită cu pietriș alb, ingenios “greblat”, o suprafață complet lipsită de ... Citește mai mult 19 iunie 1999. Kyoto-ul cochet și aristocratic ne întâmpină cu o ploaie torențială, dar barza chioară are noroc că în autobuzul de transfer de la Osaka se găsesc și umbrele pentru oaspeți! Vizităm mai întâi templul Ryoanji, care are o grădină tipic japoneză: un podeț deasupra lacului cu nuferi și o gâscă plutind imperturbabilă printre picături, cu
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
luăm pe cel mai tare, Rămași fără apărare, Spun în gândul lor flamand, I-om mânca pe toți, pe rând! Nu puteau să uite seară Când curcanul dând cu gheara Pe post de apărător, I-a lăsat de un ochi, chior. Cand se treziră în zori, De curcan, printre poiene, Mai erau câteva pene, Spre tristețea tuturor. Dacă ne aveam că frații, Spun acum împricinații; Puteam să îi dăm de veste Ca vulpoiul ne pândește. Dar din fundul de ograda, Cine
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului pentru semănat, alți cu școala. Trebuia semănat grâul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
își apostrofa el auditoriul; nu soacre, ci scroafe, ceea ce, ca să ne delimităm dracu știe de ce, da' o facem și gata! gafa e gafă și vaca e vacă. Crîșma înlemnea. Tejgheaua, pe care se uscau halbele în lumina difuză a becului chior, ce crea clarobscurul (hai sictir! zicea Hathor din Denderah, zeița iubirii), troznea impresionată. Scenă clasică pentru tejghea. Un ceai pentru sentimentele gingașe! Ba pe mă-ta! Lichiorul duhnea a sirop de zmeură stricat și a cearceafuri ude, grele ca o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
ca să-ți treacă mahmureala. În zadar se face reclamă disperată la noul vaccin împotriva gripei ucigașe, degeaba apare pe micile ecrane, seară de seară, un domn doctor de la minister care ne proorocește mai ceva decât în Apocalipsă, poporul e cam chior și o arde pe muzică populară sau lăutărească. Aflată și asta din belșug, după ce termină de amenințat don’ doctor. Destul de ofticat și el fiindcă cumpărase pe bani grei și cu un comision baban o câteva tone de vaccin și i
ERADICAREA GRIPEI PORCINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364202_a_365531]
-
bine, Matilduța, îndrăzni Leopold. Cu ce-am greșit? - Mai întrebi, domnule? Altele se coafează la Alexander, la Cleopatra de lux sau la maestrul francez Jean... Numai eu trebuie să-ți fac ție economie și să merg la pârlitul de Haim chiorul. Nu mă scoți la un local, nu mă duci la un dans, nu mi-am mai cumpărat o poșetă... Leopold se retrase strategic în afară apartamentului, dar devenise un pachet de nervi. Zări, întâmplător pe Boris Israelovici Glazpapier, care era
SCHIŢE UMORISTICE (8) – COAFURA ŞI IAURTUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368425_a_369754]
-
chiar de nătăfleț, Ajungând peste ocean, Visul lui de-acu’ un an, A-nțeles c-a fost, măi frate, Din “desene animate”: Câini cu covrigei în coadă Nu gasești pe nici o stradă, Iară ploaia nu coboară Din cer decât apă chioară, Nu merțane, nu ciolane, Da’ nici vorbă de babane, Nici măcar un osuleț, Ori chiștoc mai lunguieț !... Văzând el cum șade treaba, Că nici umbra nu-i degeaba, Pentru oase, chiar micuțe, Trebuia dat din lăbuțe Și nu îi ședea frumos
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
a iubitei, pentru a profita de liniștea oferită de serile cu lună plină într-o locuință răcoroasă construită din chirpici, cu tavanul pe care îl atingea cu mâna întinsă și de care atârna o lustră cu două brațe și becurile chioare. Aici parcă simțea cu adevărat cum seva pământului îi dădea viață. Auzea greierii țârâind lângă cuptorul de pâine și se desfăta privind licuricii cum strălucesc în paiele putrezite din curtea unde leneveau ziua animalele și păsările gospodăriei. De când a venit
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
din cameră, doctorul Istrate scotoci prin dulapul indicat de gazdă și își alese cam ce-i trebuia să folosească ca să aducă pe lume o nouă viață. Descoperi întrerupătorul de pe perete și aprinse lumina în locuință. De tavan atârna un bec chior pur și simplu prins direct de un cârlig bătut în șipcile tavanului netencuit. Așa putu să se orienteze în casa necunoscutei. Găsi un aragaz, aprinse focul și umplu o oală cu apă de la robinet pe care o puse la încălzit
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
mioritic, dar abia dacă am strâns vreo 300 de km de autostradă, în rest drumurile parcă sunt de la mama natură, cu gropi mari și dese ca după războaie multiple, fără locuri de parcare, cu semne rutiere de pe timpul lui Pazvante Chiorul.Ca să nu mai zic de gări care parcă sunt muzee în aer liber, lăsate în paragină, uitate de lume și de vremuri, prin care trenurile trec doar când își aduc aminte. Așa da evoluție! Hai să trăiești națiune! Mai bine
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
o zgârietură, fie cât de mică, nu era pe ea. - Plec. Ești un prost! - Nu. Nu pleci nicăieri. Acum și aici îmi vei spune de ce te lași învins. De ce, Mike? - Pentru că nimeni nu ne ascultă, prostule! Tu nu vezi? Ești chior? - Astăzi poate nu, mâine poate nu, dar poimâine vom avea lumea la picioare, my friend. - Vom avea pe dracu’! Ești atât de încăpățânat, că nu se poate discuta cu tine. Mike se întoarse hotărât pe călcâi și plecă din fața clădirii
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
Mama lui îl urmă ținându-se de pereți. - Unde te duci? - Undeva unde să scap de tine și de infernul ăsta! Chiar vrei să-ți traduc ce fac? Nu este evident? - Văd și eu ce faci, că doar nu sunt chioară! Dar eu te întrebam unde te duci... - Plec... - Unde pleci? - Mă duc la Mike. Îmi iau și geanta mare, ca să încapă toată aparatura în ea. Chiar în clipa aceea cineva băgase cheia în ușă și intrase. - Hei, unde-i toată lumea
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
îi va duce la batoză. Noaptea era senină și stelele străluceau pe bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure sări din maldărul de grâu și o zbughi pe răzor
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
vetrei cel huruit, unde lega mama o sfară cu motocei de crăpau mâțele jucându-se cu ei...” cu ferestrele pline de mușcate în floare, călcam pe urmele copilului de 11 ani cât aveam și eu atunci când am avut „un noroc chior”, să spun așa și am plecat în excursie în locul unei colege de clasă care s-a îmbolnăvit și locul ar fi rămas gol în autocar. Am fost chemată de învățătoarea mea care m-a trimis după 15 lei acasă ca să
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]