641 matches
-
la fel, i-a răsturnat stupii. L-au simțit bovinele din grajd și răgeau, băuneau, până când stăpânul a aprins lumina și a ieșit în curte. Spaima dracului ! Mai să leșine. Cine mai văzuse urs la noi în sat? Cu câinii, chiote, țipete l-a dotârnit. A doua zi, s-a auzit că a ajuns în satul Cuci, dincolo de Cățetu, la stâna de capre ale unui localnic. Pesemne, ursul bântuie de mult prin împrejurimi, de cunoștea atât de bine stupi- nele și
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
e purtată statuia lui Isus, imortalizat în ipostaze de suferință crâncenă. Pentru Fiul Domnului, încă se mai practică străvechiul ritual, cu convoiul însoțit de vestitele femei îmbrăcate în negru, supranumite ”Manolas”, cu fanfara care intonează imnuri funebre și cu acele chiote sfâșietoare care întrerup tăcerea, săgetând noaptea ca un fulger (”saeta”). Pentru muritorii de rând din Spania, în schimb, nu se mai recurge demult la dramatismul acesta. Ei sunt de regulă incinerați, pentru ca mai apoi, printr-o slujbă concisă, să se
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
unei păduri dese, o femeie nevoiașă care avea o fetiță, Papelcuța. Casa lor era mică, dar strălucea de curățenie, pentru că fetița era harnică și o ajuta mult pe mama ei, care muncea din greu cât era ziulica de mare. În chiote și veselie, mătura, ștergea praful, spăla podelele, ba mai spăla și geamurile, dădea la păsări grăunțe și avea grijă de paznicul casei, un cățel negricios, care nu lăsa pe nimeni să se apropie, anunțând venirea oricărui străin cu lătratul lui
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
nu fugă mingea singură la vale sau în râu. Pe apa râului era tare greu să mai prinzi mingea, o vedeai înotând grăbită spre Dunăre, dacă nu se oprea undeva într-o hulboacă. Partidele de fotbal erau aprige, cu cotonogeli, chiote, picioare julite, strigăte de gooool, șoșoni rupți, pantaloni sfâșiați, bătăi, plânsete. Cel mai rău era însă când cineva ne alunga de la joacă, fie vreun părinte al unui copil, fie pădurarul, fie vreun profesor de școală care ne vedea că pierdem
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
mare surpriză, am găsit zăpadă. Ceva neobișnuit pentru niște copii din București: zăpadă la jumătatea lui iunie! Ce altceva putea să urmeze, decât o bătaie în toată regula cu bulgări? În liniștea din acele locuri, văzduhul răsuna de râsetele și chiotele noastre. Tocmai când mă pregăteam să arunc cu un bulgăre de zăpadă, am auzit-o pe mama că mă strigă. Nu prea mi-a convenit că îmi întrerupea distracția, dar m-am dus la ea. - Ai observat ce e aici
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
și pe dinafară. De usturimea arsurilor vrăjitoarea urla de răsunau văile. În chinurile morții implora diavolii s-o salveze de la condamnarea păcătoșilor. Însă dracii, eliberați de puterea zgripțuroaicei pe care o slujiseră cu credință zeci de ani, își începură dezmățul. Chiote de bucurie și râsete străbat din adâncul grotei, iar șopârle uriașe țopăie de pe o stâncă pe alta. Deodată, dinspre creasta muntelui, o rază de lumină cerească străpunge negura luminând cărarea. - Tată, să lăsăm aurul și să ne salvăm viața, imploră
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
paloșul îi reteză gâtul dintr-o lovitură. Țeasta i se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
fundul iazului. Se afundă până la brâu în acel noroi plutitor, apoi până la gât în urlete disperate de durere și groază, căci dracii dănțuiesc veseli pe capetele lor. Pe rând se îneacă până la ultimul oștean în chinurile cele mai groaznice sub chiotele, dansul și dezmățul diavolilor. (Fragment din romanul COMOARA BLESTEMATĂ) Referință Bibliografică: Sub semnul blestemului / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 842, Anul III, 21 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
întotdeauna de bacăuanii ei care atunci când e vorba de Vasilica Tătaru, despre o iubire colectivă și neîncetată a lor vorbesc. În limba versului popular al Moldovei, Vasilica Tătaru pune dulceață de trandafir, și-n cântecul popular moldovenesc pune vervă de chiot, miros de fân, soare din lacrima rășinei pinilor, lumină din dragoste! Portul popular al Vasilicăi Tătaru, accentul ei, repertoriul de cântece o arată ca pe o artistă a locului, dar și ca pe o artistă la care au lucrat energiile
VASILICA TĂTARU. OGLINDĂ CU PĂRŢILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347868_a_349197]
-
Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1580 din 29 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Chipurile celor două ființe radiau o infinită bucurie. Păreau a fi singure în Univers, iar timpul își oprise curgerea. Lacrimile de fericire ale Emanuelei contopite cu chiotele și ploițele de la gurița Danielei se uneau într-o pomadă ce-i vindeca toate rănile și suferințele sufletești, prin care trecuse Emanuela din momentul în care fetița dispăruse. Dar, oare, mai conta? Nu mai conta, atât de mult, din moment ce a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
de artificii din Chină și din Australia. Nu aveau nimic agresiv. Erau niște desene luminoase pe cer, mai mare frumusețea. Efectele pirotehnice au fost extraordinare. Nu te saturai să privești. De ce nu ne putem distra civilizat, ci numai în zbierete, chiote, țipete, bubuituri, care-ți sparg timpanele? Pentru mine e tare curios și revoltător. Mai ales, ca, împotriva unor astfel de sălbatici, nu ai cum te apară. Nici poliția nu le mai poate face nimic. Ei pun stăpânire pe oraș, pe
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348790_a_350119]
-
alb - Semnu-mpăcării Constatare Fructe-n pădure În seciuri zmeura coaptă Ațâță urșii Nostalgie De la primul fior Cum a trecut iubirea- Pleoapa-mi tremură... Climă Miros de pospai Izvor de apă secat Vreme coclită Amprentă Prin codrii de fag Chimirul haiducului Chiot de mândre Monitor Dăltuind piatra Învelește suflarea Limba ceasului Referință Bibliografică: Monitor / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 418, Anul II, 22 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MONITOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346820_a_348149]
-
Crăciunul cu flori de zăpadă Crescute pe ramuri plecate-n odihnă, Pe valuri de mare oprite în tihnă, Pe culmi și pe streșini, în chip de pomadă! Să vină iar Moșul cu traista sa plină, Cu val de colinde și chiot pe stradă, Cu gerul pe cușmă, fular și broboadă, Cu vii derdelușuri pe albă colină! Să vină iar veste și steaua s-arate Chiar locul în care se naște Lumină, Iar lumea să cânte, cu vorbe curate, În imnuri de
SĂRBĂTORI DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345136_a_346465]
-
eu, zise Ionuț. - Și eu, zise Anuța. Ce plăcere nebună i-a cuprins pe copii, să aibă atâta apă de bălăceală. Se zbenguiau prin apă, se stropeau, aruncau cu apă unii pe capul și pe hainele celorlalți. Și erau niște chiote ! ... După un timp, găsiră o groapă și mai adâncă, în care apa era chiar mai sus de genunchi. Dintr-odată, le veni așa un chef să se culce prin apă, bălăcindu-se. Curând, apa se făcu galbenă, ca lutul. Copiii
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
de fulgii ce cad, nici de goana cailor, ci sporit de cei doi ochi care te absorb, te apasă și te chiamă spunând: "am venit!"... te-nalți și te agăți de acel zâmbet ce mai apoi se va schimba în chiot, eliberat de sub strânsoarea primului tău sărut, dăruit cu toată așteptarea celor trei ierni duse, și pentru toate cele ce vor urma... pentru tine cea de acum, cănd sania aleargă purtând himera ajunsă în casa de suflet, doar iarna va mai
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
se decăliseră și sapele, nu mai tăiau buruieni- le, nu mai aveam spor, nu înaintam pe rând, iar când ne uitam și vedeam cât e până la capătul rândurilor, amețeam. Nimeni nu vorbea. Fetele mai dau câte o fluierătură sau un chiot anemic. Eram învățați cu munca de mici, pentru că orice țăran avea o bucată de pământ, de vie, livadă, pășune, pădure și animale și până la încheierea procesului colectivizării, părinții ne puneau la muncă pe fiecare după puterile noastre. Apoi, la școală
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
Mi-a spus că degetul e amorțit; nu-l simte. Părea calm, liniștit, gânditor... Am coborât pe vad. Din apă nu se vedeau decât capete, iar pe nisip cămăși, pantaloni, teniși, pantofi, șepci și sape. Eram numai băieți. Se auzeau chiote, strigăte, urlete, de răsuna zăvoiul până la biserică. Balamuc în toată regula! Mulți colegi din Măneasa, din Țepești, Popești și Budele nu cunoșteau Nenciuleștii, gârla asta niciatât. Noi, cei de aici, am cunoscut-o din aprilie, de când s-a format. La
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
ca și aseară, la impulsul de a ieși, simt o senzație neplăcută de gol în stomac și merg să-mi curăț un măr. Îmi fac și o cafea, apoi îmi aprind o țigară. Toată noaptea cântase muzica, se auzuseră țipete, chiote, tropăituri, sugerând desfășurarea unei petreceri de pomină. Dormisem pe apucate, spre ziuă și în cursul zilei, mai ales, când, probabil, adormiseră și ei. Îmi iau inimma în dinți, îmbrac geaca roșie, îmi atârn de gât ecusonul cu numele și numărul
DRUMUL APELOR, 28 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376325_a_377654]
-
așa cum mă înfiorau în copilărie, corul ciripitor al rândunelelor, zborul planat al berzelor care au cuiburi cu pui pe stâlpii înalți din drum, miresmele salcâmilor și ale teilor în floare, cântecul cucului din nucul aflat nu departe de casa noastră, chiotul nunților și al cântecelor care amintesc de voinicia haiducilor, dârzenia în muncă a țăranilor noștri, păstrată din moși-strămoși și câte alte frumuseți care îmi brodează dreapta credință și dragoste pentru pământul natalˮ. Elena Buică își scrie cărțile dând impresia că
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
fel de foc. Focul dragostei! Acel foc ce nu-i ocolește nici pe oameni nici pe zei! Cei atinși de acest foc din oameni devin zei iar din zei devin oameni! Să fi fost mâna lui Bendis? ** Pădurea răsună de chiotele și strigătele de bucurie ale unui popor ce petrece. Fluierele se întreceau în doine și hore iar oamenii băteau pământul cu picioarele, în ritmul acestora, în jocuri vioaie. Cei mai în vârstă, făcând în ciudă perechilor de flăcăi și fete
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
dig și alergau de-a lungul lui, privind cum apa care se strecura printre pietrele mari, făcea mici golfulețe în care, printre razele de soare ce se scăldau în undele ei, se strecurau iuți și umbrele negricioase ale guvizilor. Cu chiote tot mai ascuțite, copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al apei, simțind că sunt pe cale să descopere acea misterioasă ființă, al cărei miros
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
o înconjura, aerul încă mai păstra întipărită în fluida sa textură, contururile abia zărite ale unor lucruri, făpturi, întâmplări ce ar fi putut să fie, să devină, doar dacă potrivnică nu le-ar fi fost chiar ea... Și dincolo de tot chiotul și de toate sunetele celor ce deja ființau în jurul ei, uneori, urechea-i părea să audă și un suspin trist... Suspinul renegatului timp. * Început de tomnă aurie... Pe marginea ferestrei deschisă pentru razele încă pline de căldură ale soarelui, o
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
Articolele Autorului zăpada care cade din înalturi se va grăbi câmpia s-o îmbrace în ritmuri line rupte ca din valsuri cu straturi succesive de cojoace colinele amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate ne-om zbengui cât nici cuprinde mintea pe pârtiile albite peste noapte *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: zăpada
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376068_a_377397]
-
DISPOZIȚIE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi dărui Soraya, troiene ce-n vise, În joaca nebună de năstrușnici copii, Le-aș vrea de la cer să ne fie trimise Și chiot să dăm pentru noi bucurii. Aduși în obraji au de geruri bujori, Băiatul și fata de joacă-n zăpadă. Dar după o vreme-i încearcă fiori, Lăsând fericirea în ochi să se vadă. Hoinar voi veni, pe poclada cea albă
ZĂPADA MEA IŢI STĂ LA DISPOZIŢIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376115_a_377444]
-
Cu gând sfios de fată mare. Ăst timp, voinicii, toți s-au dus La scaldă, cum se strâng băieții, Departe, hăt pe râu în sus, Plecați cu roua dimineții, Să se întoarcă la apus. Arar, un sunet se aude, Orb chiot de la ei răzbate. Își strânge-n grabă plete ude Când simte-n aer cum străbate Năluca morții prinsă-n unde. A-ncremenit la cruda veste Și a rămas de-atunci tăcută, Doar chipu-n apă-și oglindește Și cu cosițele-o
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]