595 matches
-
sub banchete. Până aici a fost visul, acum sunt treaz, sunt În fața casei vechi din copilărie, stau la poartă, sub chiparos. Dar exista un chiparos? Dar exista un brad la noi În curte? Nu mai țin minte dacă În vis chiparosul este semn de bine sau semn de rău, ce știu sigur e că nu-mi place visul. Bradul, În curte, aduce nenorocire, se știe. Iar chiparos am văzut doar la Roma Ca să mă trezesc, Îmi Înfig unghiile cât pot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
exista un brad la noi În curte? Nu mai țin minte dacă În vis chiparosul este semn de bine sau semn de rău, ce știu sigur e că nu-mi place visul. Bradul, În curte, aduce nenorocire, se știe. Iar chiparos am văzut doar la Roma Ca să mă trezesc, Îmi Înfig unghiile cât pot de adânc În carne, strâng pumnii cât pot, atâta doar că unghiile mele sunt și ele de carne și pumnii pe care mi-i Încleștez sunt vătuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și așa sunt sigur că sunt treaz, nu visez. Sunt aici și strig: — ...Măcar tu recunoaște-mă! Măcar tu uită-te la mine, mamă... În toate poveștile, mama e cea care te recunoaște, numai tu ții capul Întors și umbra chiparosului Îți acoperă fața. Dacă nu-mi spui nici un cuvânt Înseamnă că ești supărată pe mine! Așa făceai totdeauna și știam cu ce am greșit, bănuiesc și-acum de ce nu vrei să-mi răspunzi. Ție ți-au plăcut Întotdeauna scrisorile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un adevărat paradis. Jos, sub balcoane, în singuratica grădină care, după cum spuneau legendele, fusese proiectată chiar de colonelul Duperay când ordonase să se construiască palatul, straturile de trandafiri și garoafe își disputau solul cu meri și lămâi, la umbra înalților chiparoși în ramurile cărora gângureau mii de turturele sau se odihneau pitpalacii când soseau, în incredibile stoluri, după lungile lor zboruri migratorii. Fără nici o îndoială, era frumos El-Akab; cea mai frumoasă oază din Sahara, de la Marrakech până la malurile Nilului; de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fără să se odihnească o clipă, a hotărât să urmeze Îndeaproape sfaturile călătorilor din vremurile trecute. Urcați, Îndeamnă aceștia, pe terasa cetății Kuhandiz, vechea fortăreață, plimbați-vă cu prisosință privirea, nu veți Întâlni decât ape și verdeață, răzoare Înflorite și chiparoși tunși de cei mai iscusiți grădinari, În formă de boi, de elefanți, de cămile Îngenuncheate, de pantere care se Înfruntă și par gata să sară. În realitate, chiar În interiorul incintei, Începând de la Poarta Mănăstirii, la Apus, și până la Poarta Chinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
felul de figuri, dar eu mă las pe spate și întreb cu un interes neașteptat, care mă surprinde chiar și pe mine, cum arăta locul acesta atunci? Iar el zice, cam ca acum, nu s-a schimbat foarte mult, doar chiparoșii aceia nu erau, în locul lor erau pini și stejari, și roșcovi, iar eu privesc în jurul meu, deci asta vedeau ochii tulburi ai părinților acelei fetițe, după ce cutreieraseră zile în șir cărând trupul ei micuț, scuturându-l din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că așa încep zilele acestea cu hamsin 1, asemenea unui copil născut frumos, dar care se urâțește în numai două ore. Copacii se leagănă în bătaia vântului, mai întunecați decât cerul, fiecare mișcându-se în felul său, exact ca oamenii, chiparoșii melancolici, plopii care dansează ca niște tineri emoționați, cu puțin înainte de răsăritul soarelui, întunericul se retrage, mai trage cu ochiul doar dinăuntrul caselor, dindărătul ferestrelor întunecate, învăluind somnul greu al oamenilor ca niște petice negre. Ridic ochii spre est, nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu poate purta decât hainele lui, și strig, lasă câteva cămăși pentru Noga, cum de nu mă gândisem la asta mai devreme, dar drumul se golise deja de prezența lui, de pașii lui grăbiți, numai copacii se mai văd, siluetele chiparoșilor, plopii, toți respiră ușor în mijlocul nopții, eliberați pentru scurtă vreme de sub domnia tiranică a soarelui. Peste numai câteva ore se va coborî din nou asupra lor, dar până atunci, pot vorbi în șoaptă pe la spatele lui, privesc strada pustie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o minune îl va repune pe picioare. În nopțile cu lună plină mă strecuram acolo, săream poarta și mă uitam în adâncurile piscinei transfigurate de lumină, ca ruinele unui oraș canaanit mă privea înapoi de acolo din pământ, înconjurată de chiparoși întunecați, sobri și maiestuoși, de parcă uitase cu totul strigătele vesele ale copiilor în apa rece, cu firișoare de nisip auriu printre degete, sau roșeața pepenilor îndulcindu-i marginile. La fel voi uita și eu murmurele liniștitoare ale apropierii, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Uitîndu-se În față, văzu locul unde șoseaua făcea o curbă la dreapta și o lua printre mlaștini. Asta era ceva bun. Lucrurile Începeau să arate mult mai bine. Curînd o să ajungă la locul În care Își fac egretele cuib, printre chiparoșii veștejiți. Tocmai trecuseră pe lîngă locul acela, În care omorîse șarpele cu clopoței, În iarna În care trecuse pe aici cu mama lui David, Înainte să se nască Andrew. În anul Ăla cumpăraseră niște cămĂși indiene din Everglades și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și cum zîmbise indianul atunci cînd Îl luase În mînĂ. Tot În acel an a Împușcat curcanul Ăla sălbatic cînd traversa drumul - era dimineața devreme și el apăruse din ceața subțiată de primele raze, și prin ceața argintie se vedeau chiparoșii negri, iar curcanul era de un bronz-auriu, era minunat, cum pășea pe drum cu capul sus, apoi ghemuindu-se ca să o ia la fugă și apoi căzÎnd lat. — Mi-e bine, Îi spuse fetei. O să trecem prin niște locuri frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Roger? — Da, Bratchen. — Te iubesc foarte mult și n-o să mai facem asta, da? — Da. Serios. — Nici nu știi ce mă bucur. Și-acum ne-nveselim? — Sigur că da. Uite, spuse. PĂsările, uite-le. Astea-s primele. Treceau albe printre chiparoșii care se Înălțau ca o insulă din mlaștina din stînga și străluceau În soarele care-și arunca razele printre copacii negri și, pe măsură ce soarele apunea, tot mai multe treceau În zbor, erau albe și zburau Încet, cu picioarele lungi Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
luat bătaie de ne-a sunat apa. Pe opinii, adică. Nu ți-ar plăcea să fii politician? — Nu. Eu vreau să fiu scriitor. — Asta vreau și eu pentru tine. Șoseaua trecea acum printre copaci răsfirați, apoi pe lîngă mlaștini de chiparoși și păduri de buciniș și la un moment dat dădură peste un pod de fier care trecea peste un rîu limpede, Închis la culoare, frumos și lin, mărginit de stejari, și pe pod era prinsă o plăcuță pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ne luăm sendvișuri? — Le luăm din primul În care intrăm. Era un oraș forestier, tăiat de o stradă lungă mărginită de clădiri din cărĂmidă. Fabricile erau construite lîngă calea ferată, dinspre maldărele Înalte de bușteni venea un miros de pin, chiparos și rumeguș. CÎt făcu Roger plinul și verifică apa și uleiul, Helena ceru niște hamburgeri și niște sendvișuri cu carne de porc, pe care le aduse la mașină Într-o pungă de hîrtie maro. În alta avea niște bere. Ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în această preumblare prin labirint. Eram atras irezistibil spre undeva, nici eu nu știam unde și de ce. Pînă cînd am ajuns acolo : un brad uriaș, înfipt în cei cîțiva metri pătrați ai unei grădinițe suspendate. Nu un pin, nu un chiparos, ci un brad „adevărat”. Nu mă întrebați care e diferența olfactivă dintre un pin și un brad, căci nu știu - și nu am știut niciodată. Cînd am ajuns în dreptul bradului am știut însă că numai acesta miroase așa, că acest
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
e pictat un personaj trist, cu fața tuciurie, bizantină, înfășurat într-o amplă togă albastră căzând în zeci de cute și ținând în mână o creangă înverzită; în spatele lui, zarea violetă se întunecă și nori roșii se preling melancolici printre chiparoși. Dedesubt scrie cu litere aurii: AMOR OMNIA VINCIT. Priveam tot acel spațiu nesfârșit de înalt, măsurat de draperiile bogate care acopereau geamul, și mă întrebam dacă sângele ei, irigîndu-mi lobii creierului prin mii de tubușoare, nu-i va muta încetul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Trianon. în fiecare zi, se schimbau aranjamentele florale din interior. Ingeniozitatea celor ce se ocupau de această treabă se dovedea inepuizabilă. întreaga suită regală se bucura din plin de aerul din belșug oxigenat și aromizat cu parfumul inegalabil al florilor. Chiparoșii păreau verzi colonade pe care se sprijinea cerul. Următorul Louis, al XV-lea, s-a dezinteresat o vreme de Trianon. începând cu anul 1750, însă, i s-a redeșteptat gustul pentru acest spațiu special. A început să revină tot mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
lui David un fiu înțelept, drept căpetenie a acestui popor. 8. Și Hiram a trimis răspuns lui Solomon: Am auzit ce ai trimis să mi se spună. Voi face tot ce vei vrea în ce privește lemnele de cedru și lemnele de chiparos. 9. Slujitorii mei le vor coborî din Liban la mare, și le voi trimite pe mare, în plute, pînă la locul pe care mi-l vei arăta: acolo, voi pune să le dezlege, și le vei lua. Ceea ce cer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
la locul pe care mi-l vei arăta: acolo, voi pune să le dezlege, și le vei lua. Ceea ce cer în schimb, este să trimiți merinde casei mele." 10. Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru și lemne de chiparos cît a voit. 11. Și Solomon a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori de grîu pentru hrana casei lui și douăzeci de cori de untdelemn curat; iată ce a dat Solomon în fiecare an lui Hiram. 12. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
Israel." 14. După ce a isprăvit de zidit casa, 15. Solomon i-a îmbrăcat zidurile pe dinlăuntru cu scînduri de cedru, de la pardoseală pînă la tavan; a îmbrăcat astfel în lemn partea dinlăuntru și a acoperit pardoseală casei cu scînduri de chiparos. 16. A îmbrăcat cu scînduri de cedru cei douăzeci de coți ai fundului casei, de la pardoseală pînă în creștetul zidurilor, și a păstrat locul acesta ca să facă din el Sfîntă Sfintelor, Locul preasfînt. 17. Cei patruzeci de coți de dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
și le-a acoperit cu aur, a întins aurul și peste heruvimi și peste finici. 33. A făcut de asemenea pentru poarta Templului, niște ușiori de lemn de măslin sălbatic, patru muchii, 34. și cu două uși de lemn de chiparos; fiecare ușă era făcută din două scînduri despărțite. 35. A pus să sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici și de flori deschise și le-a acoperit cu aur, pe care l-a întins pe săpătura de chipuri. 36
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele." 10. După douăzeci de ani, Solomon zidise cele două case, Casa Domnului și casa împăratului. 11. Atunci, fiindcă Hiram, împăratul Tirului dăduse lui Solomon lemne de cedru și lemne de chiparos, și aur cît a voit, împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăți în țara Galileii. 12. Hiram a ieșit din Tir, să vadă cetățile pe care i le dădea Solomon. Dar nu i-au plăcut 13. și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
popoarele unui mare număr de ostroave, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Tirule, tu ziceai: "Eu sunt de o desăvîrșită frumusețe!" 4. Ținutul tău este în inima mărilor și cei ce te-au zidit te-au făcut desăvîrșit de frumos. 5. Cu chiparoși din Senir ți-au făcut toate laturile corăbiilor. Au luat cedri din Liban, ca să-ți ridice catargurile. 6. Lopețile ți le-au făcut din stejari de Basan, și lavițele cu fildeș prins în cimișir, adus din ostroavele Chitim. 7. Pînzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
sub ramurile lui, și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui. 7. Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. 8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui, și platanii nu erau ca ramurile lui, nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe. 9. Îl făcusem atît de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cum face toată lumea acolo, din izvorul uitării și abia apoi din cel al memoriei, deoarece, dacă le încurci, riști, se zice, să nu mai ții minte nimic. Măslinii mi-au dat, mereu, o impresie de răbdare dezolată și blândă, iar chiparoșii m-au trimis cu gândul, constant, prin noblețea lor funerară, la corurile tragediilor antice. Ce legătură au toate acestea cu spiritul clasic? Probabil, nici una. Dar mă grăbesc să întreb: ce legătură au statuile grecești, cum le vedem noi azi, albe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]