511 matches
-
la Paris, despre cele cîteva întîlniri ale lor de acolo. Memorabilă e scena de prin anii '70: "Auzisem din țară despre Cojan că era angajat la Muzeul Cluny. Și, într-adevăr îl găsesc pe Cojan, îmbrăcat în uniformă albastră și chipiu, postat nemișcat lângă ușa de intrare a uneia din frumoasele săli. Dă cu ochii de mine și, deodată, prinde viață, aprins de bucuria de a vedea pe cineva cunoscut. Vorbea în șoaptă rotind ochii în toate părțile. "Închipuiește-ți, îmi spune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
conducînd-o auster și bine cugetat. Dar nu poate să nu amintească faptul că "ajunsese a se cîntări spitereste o inflexiune de voce, un gest al lui, care știa cîte degete să dea la o audiență, cîte să le ridice la chipiu în răspunsul la un salut, cui și în ce împrejurare să-i facă neasemuita cinste de a-l pofti să sada, atunci, cînd, de obicei, el stă însuși în picioare, sprijinind doar, în anii de bătrîneța, pe un scaun genunchiul
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
Oedipe este construit drept un lider politic de puternică dimensiune revoluționară. Iar marea confruntare se realizează vizavi de puterea dictatorială colosală reprezentată de Sfinx? prin intermediul cunoscutei imagini a lui Iosif Vissarionovici Stalin; femeia comisar joacă perfect rolul călăului torționar, cu chipiu și cu mustață; este figura stranie, înfricoșătoare, a femeii sovietice care nu este femeie; este un personaj hermafrodit, este imaginea dictaturii care prin forță brutală, destructivă, strivește omul, strivește aspirațiile acestuia. Astfel privite lucrurile, legendara Atenă, pământul făgăduinței unde ajunge
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
e deloc surprinsă și-ți răspunde genuin: ŤE un șerif feminin, cu un sîn galben-roșcat în loc de insignăť. Dar, iat-o! Lîngă un gard scund, îmbrăcată în uniformă mulată pe coapse, pe fese, pe labii, cu ochelari fumurii pe nas și chipiu, stătea Moartea-șerif cu o țîță galben-roșcată în loc de insignă". Întrucît moartea n-o putem asimila - nu-i așa? - decît sub înfățișarea sa de viață: "Un titlu: Viața lui Ivan Ilici". Spre a-și completa acest scenariu al individului care trăiește în fața
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
Secret-Clubului, într-un bloc din sticlă neagră, sfidând verticala, lat cât o întreagă stradă, dotat cu o uriașă poartă metalică la care se ajunge urcând zeci de marmoreene abrupte trepte. Părând minuscul în cadrul ei, un lat în umeri portar, cu chipiu de amiral, epoleți și eghileți de dictator african, dă de-a berbeleacul pe toți impostorii care ar încerca să pătrundă în Club fără patalamaua CNSAS-ului - de informator, adeverit de tribunal. Iar din câte un nou-nouț Lexus descinzând alert un
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
viitorul Muzeu al Căilor Ferate: o tricicletă din perioada interbelică, folosită pentru verificarea șinelor; obiecte utilizate pentru semnalizarea luminoasă și acustică, salvate de la demolări; o colecție de plăcuțe din stații, de pe vagoane, locomotive; o colecție de uniforme (în mod deosebit chipiuri); cărți poștale ilustrate și reproduceri cu locomotive și vagoane din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea; coloana de alimentare a locomotivelor cu aburi și cărbuni, datând din anii 1892-1893; corespondența purtată de șefii de gară cu
Agenda2006-13-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284910_a_286239]
-
relația încordată a lui Luca Pițu cu oficialitatea regimului comunist, gata a-l trata ca pe "o dejecție, un reziduu al socialismului plurilateral superdevelopat, un gălătuș al Marii Poluții din Octombrie... în accepția dată de Vladimir Ilici Katzowski intelectualului fără chipiu". Suspectul intelectual cu o vizibilă atitudine independentă e supus (hélas, ca și subsemnatul!) unor percheziții din partea "organelor" specializate, care pentru a nu-și pierde vremea își încep "scotocirile" pe la orele șase dimineața: "Atunci au irupt gîndacul Boțârlan + insectele Chirilă și
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
nici mai eficienți și nici mai temuți. Însă diversiunea cu "mitraliera" "Crvena Zastava" - în fond, un banal pistol cu douăsprezece gloanțe, ceva mai rapid decât jucăriile de damă din dotarea poliției - a dus la o replică disproporționată: sergenți nădușiți, cu chipiele lăsate cu năduf pe ceafa asudată, abia se mișcau sub greutatea armelor, iar din transpirația lor inutilă stupiditatea unor șefi de la București și-a inchipuit că dă o lovitură de imagine! O lovitură de imagine a dat doar generalul Toma
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
ei lângă tine, nu știu ce-or fi având cu noi, eu crez că cine i-a făcut, a greșit, se-ntâmplă..." Maiorul era un om vorbăreț, cum sunt bărbații umblați, pe la cincizeci de ani. Dacă și-ar fi scos chipiul înfundat până la urechi în cap, niște urechi mari, pleoștite, și n-ar fi fost chel, ar fi avut frizura unui bărbat cuminte care vine devreme acasă. Alături, pe ciment, avea o servietă străvezie de plastic plină cu guvizi țepeni. Și
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
persoanei fotografiate nu este bine focalizată, fotografiile în care persoana fotografiată poartă pălărie sau ochelari cu lentile închise la culoare sau în care fața persoanei este în obscuritate, fotografiile personalului militar, aviatic sau de alt fel, care poartă pălării sau chipie ale uniformei respective. Fotografiile în care aplicanții au capul acoperit sau poartă pălării sunt acceptabile doar datorită convingerilor religioase. I. B.
Agenda2003-44-03-8 () [Corola-journal/Journalistic/281647_a_282976]
-
că școlile de poliție sau militare se fac răspunzătoare de tot acest spirit cultural antioccidental care suflă ca un taifun mititel prin apelul româno-american, prin capul dlui Bădescu (faimosul autor al tezei după care Eminescu a fost marxist) și prin chipiele unor înalți ofițeri M.I., M.A.P.N., S.R.I. sau S.I.E. Recitiți pasajele din adresă (care reproduc probabil pasaje din apel) și veți vedea că duhul național-comunismului e treaz: considerarea dadaismului ca obscen, convingerea că libertățile de expresie pe care și
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
și păsările Vrăbii, porumbei, ciori Dar, mai ales, corbi, Corbi uriași . Lulu cânta, vorbea, râdea Te întreba vrute și nevrute Bună ziua, domnule, Sărut mâna, doamnă, șoptea Si-ți arăta zăngănindu-și Decorațiile înșiruite pe haina mototolită, Insigne găsite în cutii de carton. Chipiul de general al unei armate Demult moarte se legăna pe Capul lui ca pe o sperietoare În lanul de grâu Si greu îi atârna La brâu o sabie din primul război mondial. Lulu striga din când în când Jos dictatura
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
lingurița repede, Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R... Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele, Iesle cu-acari sfioși sub fîn ce-adorm În grele-amiezi, după un clei enorm Cu șefulița-n păpădii, lîng-acel corn Frunzos, în timp ce dînsa bălăcea să spele Al Impegatului chipiu, piu-piu!, și-un uniform, Și pata izmănuței cu bretele Și monogramă-n flutur cuneiform, Și firul, rupt în vînt, de la mărgele, Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele... Pe toate ți le-oi aminti-n vis, Pino: Și balega, și cheresteaua
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
spun: vedeți, mă! Eu am scris cartea asta! Și n-or să mă mai dea afară! ...Nepotul meu Neculai Paniș îmi arată legitimația de luptător pe frontul antismirnovist și anticăzăcesc. Are uniformă, un veston de care-i agățată o decorație, chipiu ca de mândru ofițer al Marii Britanii, are 21 de ani, e frumos ca bradul din Parâng, se va însura cât de curând. Sunt mândru că am un asemenea nepot, sunt mândru de el ca și cum ar fi fiul meu. - Spune-mi
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum era voie!) rîdeam fiindcă el, cedînd primul, mîncase virtual mîță moartă! Strașnic joc! Aveam 6-7 ani, stam la Belcești, un sat pe linia Podu Ilioaie-Hîrlău. Taică-meu era șef de gară! Avea uniformă, chipiu și paletă! Tot din acea perioadă îmi aduc aminte următorul dialog versificat ce circula printre țărăneii cu care mă jucam: „- Ce faci moșule-n pîrău?”/ „- Trag femeia la gealău!”/ „- Moșule, să vin și eu?”/ „-Măi băiete, tare-i greu!” Imposibil
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fost suficient de îndrăzneață așa că își desfăcu decolteul. Soldatul D. întoarse capul și se înroși din creștet până-n tălpi. Își puse chipiul pe cap, o salută militărește pe rotofeia și viteaza văduvă M. și ieși pe hol să fumeze o țigară.
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
Crusoe am stat și noi: eu, Ada, Cecina și ceilalți. Eram cu toții, v-o jur, într-o haltă înconjurată de salcîmi, pe insula aceea căreia nu-i cunoșteam prea bine numele. Șeful hălții era chiar tatăl meu, purta uniformă și chipiu și da drumul la marfare (ce mîndru și zvelt!) cu paleta. Pentru că pe linia noastră nu treceau decît marfare. Iar Robinson Crusoe nu avea nimic împotrivă. (Va urma)
Adio, Robinson Crusoe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15814_a_17139]
-
interesează. Vine Pol. - Salut, bătrîne. Ai scăpat de colonel? - Ia te uită că vin ăștia să ne ia la întrebări. Mandragora le arată din departe cum devine treaba și cum se arată de dincolo de peroane, de liniile de cale ferată, chipiele milițienilor de la Miliția TF. Vin, trec peste linii direct spre grupul lor. Doi sînt. Un milițian și un soldat cu pușca mitralieră la spate care se uită prin ei, peste lume, peste amurguri, peste dimineți, peste șosele, muzici, fete. E
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
bariton italian uite că mă întorc într-un oraș unde acum flutură steagurile firmelor și companiilor de asigurări internaționale pe care trecătorii firește le ignoră așa cum se întîmplă de altfel în lumea întreagă doar șefii de gară în uniformă cu chipiuri roșii mai înțepenesc cînd trec pe lîngă ei trenurile fără oprire între Budapesta și Viena în timp ce o mamă grijulie în ținută de jogging impecabil de albă încearcă să fugă la fel de repede ca și fiul ei de pe bicicletă Budapesta, 11/4
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
bariton italian uite că mă întorc într-un oraș unde acum flutură steagurile firmelor și companiilor de asigurări internaționale pe care trecătorii firește le ignoră așa cum se întîmplă de altfel în lumea întreagă doar șefii de gară în uniformă cu chipiuri roșii mai înțepenesc când trec pe lîngă ei trenurile fără oprire între Budapesta și Viena în timp ce o mamă grijulie în ținută de jogging impecabil de albă încearcă să fugă la fel de repede ca și fiul ei de pe bicicletă Ora cinci și
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
te mai duci decât înapoi, la hrube și la sape de lemn? -Tot nu pricep... -Mai sunt și alții, nu ești singur... Chestia e că, ori de câte ori văd la televizor ședințe ale Guvernului Tăriceanu, noaptea visez un soi de feldmareșal cu chipiu prusacian și cu o țâră de mustăcioară... Mă, fratre, și mă trezesc în mare înfricoșare sufletească, mai ales acum, după 1 aprilie, și îmi pare că aud prin buzunare șuierând un vânt ca de "katiușe" și un huruit ca de
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
de cînd mă știu/ ce întrebare!/ nu întrebuințez mescalină/ la magazinul nostru sătesc nu se vinde așa ceva/ beau doar votcă atît cît încape în degetarul mătușii mele/ eu?! zvonuri lansate/ de fostele mele amante/ vă înșelați profund/ iarna nu port chipiu cel mult/ ha-ha-ha am glumit/ nu dețin Premiul Pulitzer/ sînt doar un poet înghesuit la colțul mesei/ informații false localnicii/ mă apreciază doar pentru că uneori/ le compun petiții și scurte scrisori/ nu mă ascund după deget într-adevăr/ îmi place
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
Vîrstă ratată). Sau această alegorie a unei morți atît de declasate, încît apare ca o momîie caraghioasă, avînd în colțul gurii un chiștoc: "Să-i dăm acestei morți un nume cît mai viu/ să-i tragem peste moacă un colorat chipiu// Să-i țină umbră deasă și moale cozorocul/ să tremure-ntre buze Măria-sa chiștocul// să-i zicem dară Liru ori poate Tra-la-la// acestei morți cu ifos de-a fi ea viața ta// și să-nălțăm acolo în plin buricul
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
tramvai, ci și la soldați (și ofițeri). Erau, după '90, niște parade în Piața Unirii de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca-n Piața Roșie. Zilele astea am văzut, la niște intersecții aglomerate, polițai cu chipie alb-albastre, mîndri ca niște chipeși căpitani de plai. Vine el și rîndul Insulei. În Decăderea minciunii, Oscar Wilde găsește foarte multe cazuri de imitație conștientă. În 1879, întîlni la o recepție, în casa unui ministru de externe, o femeie foarte
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
ZOE: Curios. Ea părea că te cunoaște... TIPĂTESCU: De unde să mă cunoască? Nu m-a prezentat neica Zaharia adineauri?! TRAHANACHE: Așa e, nu l-am prezentat eu adineauri? Scena 5 ACEIAȘI, PRISTANDA (Intră în fugă Ghiță Pristanda, cu mundir și chipiu.) PRISTANDA: Ordonați, coane Fănică! ZOE (iritată de confuzia lui): Ghiță, eu te-am chemat! PRISTANDA: Să iertați, coană Joițico! Sunt obosit. “Famelie mare, 11 suflete... și 80 de lei pe lună... renumerație mică, după buget...” ZOE: Lasă, Ghiță, că nu
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]