508 matches
-
mustață țanțoșă pe o figură brună, lătăreață. ― Noroc, băieți, bine v-am găsit! strigă Boerescu, coborând tacticos. ― Trăiți, dom'le prefect! răspunse Ion Pravilă supus, îndesîn-du-se să dea o mână de ajutor, în vreme ce Boiangiu stătea țeapăn cu dreapta la cozorocul chipiului. ― Tu ești primarul? întrebă prefectul văzîndu-l. Da, te cunosc!... Ei, liniște pe aici, ai?... Ordine? ― Toate bune, domnule prefect! declară primarul dulce, subliniindu-și convingerea cu o înflorire de zâmbet nehotărât pe față. ― Așa-mi place, băieți, bravo! strigă prefectul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înțeleagă? - Vorbiți-i orice, îl încurajă Zamfira. Numai să vadă că ne dăm osteneala, că nu-l lăsăm să moară ca un câine. Vorbiți-i în orice limbă, că dumneavoatră sunteți filozof... Darie oftă fără voia lui și-și trase chipiul pe frunte. - Cu adevărat filozof! exclamă, încercînd să zâmbească. Ivan! izbucni, întorcîndu-se spre rănit și căutîndu-i ochii. Îți mai aduci aminte de Faust? Habe nun, ach! Philosophie, Juristerei und Median, Und leider! auch Theologie Durchaus studiert... Acesta sunt eu, Ivan
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să bată țurca ? Deștept, da nebun, că-n fiecare zi încasa o scatoalcă de la tăticu, ba că pierduse la arșice - parcă-l vede și acu ce-și păzea arșicele - și venise despuiat acasă, ba că-i luase vizitiu de la tramvai chipiul. Mai era și alte tramvaie care trecea pe la biserica Ienei, pe Regală, pe Câmpineanu, oprea și-n stații, da oprea și dacă le făceai semn cu mâna, cu bastonu sau cu umbrela. Era și tramcare p atunci care mergea fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fiecare, de zeci de ori i le zisese, da dracu le putea ține minte. — Ăsta mi l-a adus Lulu înainte să ne căsătorim, în fiecare zi îmi trimitea comisionarul cu flori... Coșuri de flori și parfumuri... De la fereastră vedeam chipiul roșu al comisionarului. Și Ivonei îi trimitea cartoane de prăjituri sau fructe glasate și caroline de la Capșa. Pe Ivona, și taică-su, și Lulu, amândoi au răsfățat-o... — Asta mi-a dat-o după ce-am făcut un raclaj. Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a părut că totdeauna o degajă această construcție modernă, sonoritatea pașilor noștri, pierzându-se în sonoritatea celorlalți pași, vibrația sufletească a mulțimii ce se adunase mi-au ridicat obișnuitul nod în gât, deși abia apucasem să văd uniformele verzi-albastre și chipiele ostașilor - unii în picioare, alții așezați pe muchiile vagoanelor de marfă, deschise. Noi, ce veniserăm ca să-i conducem, nutream convingerea că asistăm la un moment solemn, total deosebit de cele ordinare, astfel că starea cea mai obișnuită era uitarea de sine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pachetul de prăjituri de casă pe care le-a pus pe masa dintre noi. Tipul arată de parcă a aterizat dintr-o operetă. Are un păr blond, creț, nu e tuns foarte regulamentar, așa că două bucle Îi ies peste urechi de sub chipiul așezat pe-o sprînceană, are o mustață scurtă și subțire și umblă cu haina pusă pe umeri, Îmi evocă o primadonă În halat, așteptînd să-i vină rîndul să intre În scenă. Vrea să știe dacă sînt bine. Grija lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o halucinație. Măcar de-ar ninge! Deveselu ograda oltenească Locotenent-colonelul ăsta arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca un burete de sîrmă ținut cu greu În frîu de un chipiu care mi se pare ridicol de mic; are o mustață țepoasă unică În lume. Se așază la birou și Își mai aprinde un Kent, apoi se ridică brusc, Împins de o inspirație, dar se răzgîndește și se așază la loc.
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iz pregnant de petrosin. Pe ușa lui scrie : Comandant. — Soldat, ce tot spui? Că ai intrat În unitate... pe unde? Și cînd s-a Întîmplat asta? Azi-noapte ? Ia mai zi-mi Încă o dată povestea, Îmi ordonă el și Își scoate chipiul și dă din cap neîncrezător În fața imaginilor pe care cuvintele mele i le-au proiectat În minte. Are un aer ușor amuzat. Deschid gura să o iau de la capăt, dar el ridică receptorul telefonului și- mi face semn cu el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de porțelan din fundul grădinii. Tot din punctul de comandă iese la un moment dat și locotenentul Soare, care se duce spre pavilionul central privind cerul, copacii desfrunziți, camionul-cisternă de pe pista de rulaj, Își privește unghiile și Își cercetează fundul chipiului, pe care și l-a scos de pe cap, apoi scuipă brusc peste umăr, cu o voce gîjÎită: — Auziși, bă Cerbule, intrarăm În Radu cel Frumos. Cuvintele conspiră cu aerul de om dus cu pluta, iar efectul e suprarealist. Ce dracu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare că au obosit, pentru că se opresc la intersecția unor alei. Pauză de țigară. Unii s-au așezat pe bănci și Își suflecă mînecile cămășilor sau se șterg la frunți cu batiste, e o zi caldă, milițienii și-au scos chipiurile și Își fac vînt cu ele. Cutia e pusă undeva Într-o parte, unul dintre milițienii care Însoțesc alaiul, pentru că nu mai are loc pe bancă, se așază pe un colț al ei, așa, mai mult cu o bucă. CÎnd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
morții mă-tii de nemernic, spre ce republică bananieră vrei să ne duci? a zbierat atunci un vlăjgan către televizor. Așa că, dacă ai să surprinzi soldați făcînd gesturi obscene prin spatele ofițerului (există chiar tentația de a-i scuipa În chipiul pus pe pervazul ferestrei), să nu te miri. Întîlnirea lui Hagi cu Maradona a fost declarată de comentator o remiză istorică, chiar dacă la una din ciocnirile dintre cei doi românul a Încasat un cartonaș galben. Am trăit meciul intens, era
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
subțirel și înalt, ca o coardă bine strunită, a luat o poziție de drepți impecabilă și, în pas cadențat, a pornit în întâmpinarea colonelului Chindie. La patru pași s-a oprit într-o poziție demnă de admirat, cu mâna la chipiu: Domnule colonel! Plutonul de cercetași, cu un efectiv de treizeci de ostași, și-a încheiat perioada de instrucție și este adunat așteptând ordinele dumneavoastră! Sunt comandantul plutonului, locotenent Făgurel! Pe loc repaos! - a comandat colonelul. Soldații au executat ca la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
două vârste. Ochii de culoarea oțelului, care consonau cu părul grizonat, îi dădeau o notă de sobrietate. Nu părea un dur, dar un intransigent da! La doi pași de colonel, locotenentul a înțepenit în poziție de drepți. Cu mâna la chipiu, s-a prezentat: Domnule colonel! Plutonul de cercetare, cu un efectiv de treizeci de ostași, se află la ordinele dumneavoastră. Sunt comandantul plutonului, locotenent Făgurel. Ia loc, locotenente! - l-a invitat colonelul, în timp ce se îndrepta spre locul lui. Să ții
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
schimbăm cu grâne și cu aur străin, n-avem manufacturi care să fie căutate în alte țări, n-avem alte clase pozitive, decât pe țăran. El produce cerealele noastre și în schimbul acestora noi cumpărăm toate de la chibrit până la galoanele de pe chipiul generalului. Dar țăranul, care în anul 1827 reprezenta o clasă cam tot atât de numeroasă ca și astăzi și care păștea pe atunci hergheliile de cai și cirezile de boi, singurul obiect de export pe atunci, țăranul nostru care pe atunci putea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o privi bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului. Calul, care tremura în zăbală, se domoli subt dezmierdare. Sărind ușor în lături, Lică fluieră subt bărbița domnului cel galben, puse un deget la pălărie ca la chipiu și, zvelt, trecu strada. Dog-cart-ul, slobozit, porni dezordonat. Lică se gândi la mâinile slăbănoage ale domnului ce ținea hățurile, apoi la cuconița oacheșă, uscată ca un tipar, ce-și avea toată carnea în ochi. Cu așa cal zvăpăiat, cu așa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu Întrebările; i se stîrni iar tusea și Vilma o Înfofoli mai bine, ca să poată coborî. „Bate un vînt puternic“, le comunică. Carlos, la rîndul lui, anunță că el se ocupă de bagaje, dar apăru Îndată un alt bărbat, cu chipiu și spuse că de bagaje se ocupă el, atrăgîndu-și ura șoferului; În aceeași clipă Își făcu apariția Încă un bărbat, al treilea, cu chipiu și o plăcuță cu număr prinsă pe reverul hainei, asigurîndu-i că are el grijă de mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîndul lui, anunță că el se ocupă de bagaje, dar apăru Îndată un alt bărbat, cu chipiu și spuse că de bagaje se ocupă el, atrăgîndu-și ura șoferului; În aceeași clipă Își făcu apariția Încă un bărbat, al treilea, cu chipiu și o plăcuță cu număr prinsă pe reverul hainei, asigurîndu-i că are el grijă de mașină și Încercînd să obțină un bacșiș, dar Carlos Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
accent franțuzesc. Carlos Își plecă respectuos capul descoperit, pentru a asculta predica; dar de cum văzu că măicuța se mai liniștește, chiar schițează un zîmbet și se grăbește să-și ia rămas-bun făcînd semnul crucii deasupra capului lui Julius, Își puse chipiul repede ca să nu-l binecuvînteze și pe el cumva, fiindcă - Își zise În sinea lui - nu toate femeile care poartă rasă sînt sfinte. Au ieșit cu toții să-i primească; Vilma și Nilda Încă plîngînd cu sughițuri și cu uniformele sfîșiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
devine agresiv, Începu să-și facă autocritica: dar ce-i cu tine? de ce te frămînți atîta? doar nu vine maică-ta cu avionul, se Întorc stăpînii și nimic mai mult... Dar de cum văzu că se deschide ușa avionului, Își scoase chipiul, se Întoarce stăpîna și Începu să fredoneze valsuri creole, ca Întotdeauna cînd se Întrista din pricina unor lucruri care n-ar fi trebuit să-l Întristeze. „Domnul Juan Lucas!“, strigă, văzîndu-l că apare În capul scării. Julius alungă senzația de vomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Într-o bună zi o să moară și ea și Dumnezeu, cu nesfîrșita lui bunătate, o s-o ajute. Carlos o vede apropiindu-se, o distinge din depărtare; el stă ceasuri Întregi În fața hotelului, Îmbrăcat cu impecabila uniformă de vară cu chipiu cu cozoroc lat și tot dichisul, așezat la volanul Mercedesului, alături de Jaguar, după ce le-a spălat pe amîndouă dis-de-dimineață și devorînd ziarele În așteptarea doamnei, foarte elegantă și Întotdeauna bună ca pîinea caldă, În toate sensurile, după părerea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părul și el Întoarce din nou cheia de contact și pornește motorul cu o Înfățișare care parcă spune „sînt șoferul dumneavoastră, doamnă, chiar metisul dumneavoastră, dacă vreți“ și demarînd face cu ochiul celorlalți șoferi, un șir de mustăți și de chipiuri cu cozoroc lat, care lustruiesc mașinile dis-de-dimineață și așteaptă cu toții pe doamna, sau pe bătrînul sau clienții, dacă sînt șoferii de taxi ai hotelului și toți devorează cu nesaț ziarele, În față la Country Club, asemeni lui Carlos, metisul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bandit? Ce fel de bandit? Ganster, nătărăule! Învață să vorbești! Portiera mașinii La Salle se deschise și apăru un negru uriaș cu o uniformă mult mai strălucitoare decît a lui Carlos. Carlos mai mai să se Întoarcă să-și ia chipiul, dar negrul uriaș și-l scoase pe al lui și se pregăteau să stea de vorbă pe Îndelete, după ce-o să plece băiatul și țărănoii ăștia din Anzi; era grozav să poți sta de vorbă cu unul de-ai tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe Arminda, care stătea pe scaun și pe Carlos, care pusese pe foc un ceai ca să-l bea Împreună cu celălalt șofer. „Nu-i rea de loc țîțoasa, pe cinstea mea“, exclamă abia șoptit șoferul automobilului La Salle, punîndu-și și scoțîndu-și chipiul, dar Țanțoșa Îi Întoarse imediat spatele și el avu impresia că Arminda Îl auzise, să-mi fie cu iertare, doamnă, cu tot respectul și Arminda, cînd auzi cuvîntul iertare, Înălță capul, fiindcă, cine știe, poate i se Întorsese fata. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și la un moment dat adevăratul fior parcă era acolo și cel de acum Îl profetiza pe cel de atunci cu decorația de faianță din bucătăria modernă. N-a lipsit mult să se distorsioneze timpul pentru bărbatul cu uniformă și chipiu, cît pe-aci să dobîndească o nouă dimensiune a profunzimii, dar nici vorbă nu putea fi de vreo schimbare, cine se scoală de dimineață departe ajunge: o luă din loc și ceru să-i Încălzească ceaiul ca sa se dezmeticească, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și scîndura de călcat Îi căzuse pe picioare. Fierul era alături, pe jos, pe jumătate Învelit Într-o cămașă găurită și arsă. Au crezut că e o simplă amețeală, dar Îndată și-au dat seama că murise. Carlos Își scoase chipiul, Celso Începu să plîngă de frică și Țanțoșa căută cuvintele potrivite, dar nu era momentul și toți trei deodată se gîndiră la telefon. Pe urmă se Întrebară pe cine să cheme În asemenea cazuri și Julius. aproape cerîndu-le voie, sugeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]