668 matches
-
spaimă, momentul de singurătate care o să se întâmple, o alunecare moale, duioasă ca un cântec, când ultimele roade sunt putrede pe tâmple. Atât amar de ani, înțelepciune, zidit-ai înăuntru un templu prea umil și nu mi-ai dat puterea, chircită-n rugăciune, să pot privi cerul, cu suflet de copil !. Referință Bibliografică: Să pot privi cerul / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate
SĂ POT PRIVI CERUL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381530_a_382859]
-
Articolele Autorului de-aș avea suflet de schimb mi-aș trimite unul să-l plimb, unul să se chinuiască, celălalt să chefuiască unul să colinde stele, să se bronzeze la ele, altul să se canonească și-n covrig să se chircească cel plecat să pescuiască, scoici și perle să găsească, cel rămas să spele rele, să-i cadă jos pietricele să separe bob cu bob, tot un virus și-un microb, să cearnă stropi de rugina, să-l jupoaie la rețină
DE-AȘ AVEA SUFLET DE SCHIMB de DORA PASCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380831_a_382160]
-
DE OMĂT, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. O palmă de omăt ascunde calea O palmă de omăt ce-a nins grăbit, A-ncremenit sculptată-n gheață valea Și pomul de la geam mi s-a chircit. Aleasă broderie ai, pădure, De franjuri țurțurânde și de nea, Cărări ascunse-n păturile sure Pe care le mai calc cu talpa mea... O veveriță neagră și flămândă Cu frică țopăind spre un pociumb Mai face-un salt, mai stă
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Și pare totul alb ca părul mumii Ce-ascunde-n el tăceri ca de mormânt... Citește mai mult O palmă de omăt ascunde caleaO palmă de omăt ce-a nins grăbit,A-ncremenit sculptată-n gheață valeași pomul de la geam mi s-a chircit.Aleasă broderie ai, pădure,De franjuri țurțurânde și de nea,Cărări ascunse-n păturile surePe care le mai calc cu talpa mea...O veveriță neagră și flămândăCu frică țopăind spre un pociumbMai face-un salt, mai stă puțin la pândăPrivind
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
ochii, gură cască în căutarea ta, mă doare perna care îmi primește gândurile șuvoi, se preling nebunește pe coarda inimii, mă împresoară, cascadă. Uneori mi-e atât de dor încât îmi atârnă mâinile pe șina viselor, mi se îngreuiază trupul chircit de așteptare și nu mă mai pot mișca decât după un semn de însorire. Și mă intreb ce insomnie nebună ne leagă, de ce cuvintele nu-și găsesc ușor mereu calea, de ce drumul nu-și găsește sensul deplin cât să te
DOR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371528_a_372857]
-
acolo ești? Tu crezi că aștept o oră să te văd dansând, târfa dracului? Mișcă-te! Dă din mâini și din picioare! Dă din cur, f...i curu’ mă-tii de toantă! a țipat bărbatul înfuriat la amărâta ce se chircise toată de frică, de rușine și de frig. Ea a rămas încremenită. Chiar să fi vrut, nu ar fi reușit să miște un picior. Nu-și ridica privirea îngrozită din podea. Cu un braț încerca să-și ascundă sânii, cu
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
Pe masa pe care mâncase și care acum era doar un suport banal pentru ca el să-și satisfacă instinctele, batjocorind-o pe fata ce își privea plină de neputință lacrimile fierbinți ce inundau fața de masă mototolită în mâinile-i chircite de durere și scârbă... * La ordinul comisarului Grosu, care studiase atent tot materialul prezentat de agentul Matei, după orele 16,00 polițiștii încercau să facă un portret robot al individului. Aveau, în principal, relatărilor farmacistei referitoare la bărbatul care ar
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
suferință și sărăcie, totodată, Domnia Sa concretizând: „Cineva, nu dau nume, persoană importantă, spunea că atunci când încetezi să fii copil, ești mort...E adevărat că, de două mii de ani, suferință da caratele ființei umane, prin adâncimea ei, dar suferință mutilează și chircește sufletul...”. Ulterior, se mai vorbește: „Hai să ne copilărim și viața va fi mai frumoasă!”. Cred, această frază este un lucru foarte bine și cuviincios spus, si, în același timp, este o comparație foarte estetică. Cu o pagină întreaga, Dumitru
APRILIE 2017, EDIȚIE DEDICATĂ SFINTELOR SĂRBĂTORI CREȘTINE ȘI NU NUMAI… de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374017_a_375346]
-
sparg dimensiunea ce m-a ținut închisă, Să îmi împrăștii toată ființă, în văzduh. Nu mai găsesc cuțitul ce nimicește ceață, L-am rătăcit prin lume, sub malul unor bălti, Lăsând să cadă storuri, mi-e neagră dimineață, Mi se chircește trupul sub rană unor dălți. Văd uneori tunelul care m-ar duce-acasă, Inelele vibrânde cum se rotesc în jur, Dar nu știu să-mi iau zborul, iar lanțurile-apasă, Apoi își pierde calea divinul ei contur. Sunt plumbuit în mine că
IAR TIMPUL E-O MINCIUNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374150_a_375479]
-
intre în pantalonii prea strâmți pentru pulpele ei cărnoase, pline. Trăgea de ei cu optimism. Se blocaseră în punctul nepotriviriii, mai sus de genunchi, cu vedere la capătul puterilor. Și totuși, sărind, schimbându-și locul, continua să tragă. I se chircise pielea prinsă în presiunea voinței, i se slăbise țesătura. In curând, de la atâta întindere, i s-ar fi zdrelit încheieturile. Se chinuia să intre în ce nu o cuprindea pe deplin între coapsele vieții, până la mijlocul sufletului, cu tăria iluziei
ILUZIA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372324_a_373653]
-
o durere, cine e mama lui și atunci mi-a răspuns, gâtuit de emoție dar mândru: -Sunt băiatul Linei și am venit să-mi conduc mama spre cele veșnice. Parcă mi se prăbușise cerul! În sufletul meu de adult se chircise durerea, ca într-o patimă răstignită pe buzele unei mănăstiri. El, renegatul îi îmblânzea acum sufletul celei care nu vruse să-l vadă niciodată... Referință Bibliografică: El, renegatul îi îmblânzea acum sufletul... / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
Aduc cel mai sincer omagiu creatorului muzeului” (C.Dumitrescu, doctor în științe juridice). „Câtă muncă, câte sacrificii, cât pasiune au fost depuse pentru aceste documente, descoperite, adunate și puse în slujba neamului nostru și îndeosebi a localnicilor”, scrie prof. Petre Chircea. „Din veacurile cele de demult, grija înțelepților neamului nostru să păstreze cu drag și să transmită nepoților și strănepoților, dovezile noastre de românie și vitejie...Plaiul Rucărului este însuflețit și trăiește în fiecare exponat al acestui muzeu - pasiunea prof.dr.Gh. Pârnuță
LA RUCĂR-MUSCEL, UN MUZEU PARTICULAR MAI PUŢIN CUNOSCUT ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371262_a_372591]
-
prizonieri trebuia să se consume la suprafața minei, cărând trunchiuri de copaci, preluate dintr-un loc unde tulpinile din codri erau lepădate aici de alți nefericiți. Pentru a-l putea transporta, sub un trunchi de vreo 400 de kilograme se chirceau între opt și zece prizonieri. Până la stivă îi pândeau capcane care zdrobeau zilnic trupuri aproape stinse de foame, frig și boli. Deși era doar un schelet, Manole nu era omul care să se lase învins cu una cu două. Nu
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
prizonieri trebuia să se consume la suprafața minei, cărând trunchiuri de copaci, preluate dintr-un loc unde tulpinile din codri erau lepădate aici de alți nefericiți. Pentru a-l putea transporta, sub un trunchi de vreo 400 de kilograme se chirceau între opt și zece prizonieri. Până la stivă îi pândeau capcane care zdrobeau zilnic trupuri aproape stinse de foame, frig și boli. Deși era doar un schelet, Manole nu era omul care să se lase învins cu una cu două. Nu
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
Pentru început îi arse un șut năprasnic piticotului care se holba la el. Imediat însă regretă, cu răgete, această inițiativă. Dihania părea făcută din beton și nici nu se sinchisi de acest tratament mai puțin diplomatic, în timp ce Costel se străduia, chircit de durere să-și lingă șlapii. Nici acum nu a avut noroc. Din mormanul de ciment ieși un fel de braț și mandibula bietului om păru prinsă într-o menghină. În mod foarte ciudat Costel intră la bănuieli precum că
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
că nu mai suntem în stare să percepem nimic. E ca si cum am face aceasta incursiune mentală ( sau experiment) : să rămânem singuri în noapte , departe de așezări omenești și să stăm pe pământul gol ; o să ne vină sigur nevoia să ne chircim ca-n pântecele mamei . Auzim animale hălăduind și noaptea e și mai grea peste noi. Toate fricile ( pământului?!) vin și paralizam într-o clipă. Suntem singuri, suntem singuri”!! Nu mai există legătură cu nimic preaînalt , nu mai cunoaștem înălțimile. Dar
“NU EXISTĂ ARTA DE A DEVENI TĂRAN; ARTA E SĂ RĂMAI”. de DALELINA JOHN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348453_a_349782]
-
dragostea lor Un fiu s-a născut, Vlad pe el îl chema, Prin vene sânge nobil îi curgea. Peste ei ani au trecut, Fiul lor războinic a devenit Și în istorie a rămas, Țepeș Vlad un fiu de Drac. Autor: Chircea Ciprian Ionuț ( Cci Poezii ) Referință Bibliografică: Origini / Chiricea Ciprian Ionuț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Chiricea Ciprian Ionuț : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ORIGINI de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376879_a_378208]
-
extazul în care se aflase câteva momente mai devreme și care se estompase odată cu dezbrăcarea și golirea cupei de șampanie. Efectul băuturii îi cobora cu insistență până în vârful degetelor de la picioare. O furnica și o excita. Își strânse picioarele. Se chirci în mijlocul patului, strângându-și cu brațele genunchii, urmărindu-i atentă mișcările lui Ștefan. Aștepta. El se alătură fetei pe întinderea cușetei. Îi desfăcu cu ușurință mâinile și o acoperi din nou cu sărutări pe corp, pe sâni, pe gură, cercetând
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
funii lungi de umbră Se întind peste bietul pământ, Se presimte răsuflarea sumbră A aerului aruncat pe vânt. Mirat mai rotește pământul Un ornic cu acele-n soare, Iar vremea alunecă-n cântul Foilor de porumb șușotitoare. Razele soarelui se chircesc Printre genele-i blând alungite... Văzduhul, într-un fel copilăresc, Se-agață de clipe smucite. Prin guri nevăzute curge mușcătura, Câmpul se lasă locuit de-un gol, Căci iarna-și arată făptura Printre gratii, de abur, domol. Ceasul înlăcrimat aleargă
PRELUDIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377867_a_379196]
-
noi. Odată eliberată de povară, vei vedea lucrurile altfel, nu ești singură... Și noi suntem destul de îngrijorați din cauza supărării și neliniștii tale, dar, mai ales, din cauza efectelor ce le produce asupra ta. Vorbind, tatăl își așeză ușor mâna pe umărul chircit de îngrijorare al fiicei sale. Aceasta se aruncă la pieptul tatălui, întinzând o mâna și spre mama sa. Îi cuprinse în brațe pe amândoi și lăsă să curgă un hohot de plâns eliberator... Avea nevoie de asta... - Știu! Știu că
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
uitară ca dobitocii unul la altul, apoi priviră suspect la Mărțișor. Unul mai fălcos îi zise: - Băă! Ia fă pași până la perete! Executarea! Mărțișor se uită cu milă la umflat și plecă de lângă ei. Se duse lângă Norocel, care se chircise și scâncea ca un copil mic: - Ce ne facem, neiculiță? Până la urmă tot ne aruncă în cuptorul ăla! Păcat de tinerețea noastră! - Nu-mi pasă, se prefăcu Mărțișor. Dacă sunt cu tine, n-am nici o grijă! Nu știi vorba aia
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
una, cu două? Nu, drăguților! Împăratul a ordonat să vă luptați cu mine! Hai, la luptă! Și scoase sabia din care țâșneau flăcări. Apoi începu să facă fandări, iar cu sabia diverse figuri de duel. Norocel se lipi de zid, chircindu-se. Mărțișor se feri de loviturile năbădăiosului cavaler și strigă: - Dacă ai ordin să ne arunci în cuptor, de ce mai dai cu sabia? - Pentru că știu să mă duelez și așa a hotărât împăratul! Nu mă plictisi! En garde! - Ce, en
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
Îmbrăcate-n învolburate mătăsuri grele Și bolta amorțită se-nfașă-n blană albă Să-i țină-n izolare de cald și de tăcere. Steluțe pufoase te-opresc în loc, de vrei să treci. Nehotărâtă, privirea se-nvârte printre fulgi, În timp ce se chircește-n ochi, de-atâtea lacrimi reci, Lumina în haină nouă (de-abia de poți s-o smulgi). Printre sitele iernii se zbat flori de narcise! Crește pământul surpând goluri în albe spume... Aburii se sparg lunecând pe aripi de vise
FEBRUARIE ÎN JOC de LIA RUSE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376065_a_377394]
-
se zbătea lângă ea, nefiresc. La început crezu că visa urât. O mângâie pe frunte, dar tremurul deveni mai puternic. Întoarse copilul cu fața spre ea și înlemni de groază. Ochii măriți ai fetiței priveau în gol, în timp ce trupul se chircea spasmodic, ca al unei marionete trase cu furie de ațele care o conduceau. - Nu mi-o lua, Doamne! Nuuuu! O duse urgent în baie, îi umezi fața crispată cu apă rece, o pălmui ușor: - Trezește-te, puiule, o sperii pe
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
i-a făcut pe oameni verticali, pentru că ei să poată vedea Cerul. Pe mine viața mă face să simt uneori că stau cu capul plecat în pămînt, deși Cerul este deasupra mea un fel de astrogramă, în fața căreia cuvintele se chircesc de neputința în cumpănă cu drumurile atît de parfumate ale poeziei parnasiene și iată că lucrul de care mă temeam se întîmplă clipă se sparge, se preface în ceea ce pierd neîncetat, o tăcere pe care-o simt dincolo de auz în
DESPRE LUCRURI AŞA CUM SÎNT, ÎN FUNCŢIE DE NATURĂ... de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375125_a_376454]