323 matches
-
la timp din hipersomn și, în sfârșit, programarea memoriei sale în așa fel încât să vă relateze un apel de naufragiu. Specialiștii Companiei știau deja, bineînțeles, că era vorba de un avertisment și nu de un SOS. Falangele lui Parker, chircite, se albiră. ― La originea semnalului, continuă Ash, trebuie să căutăm o formă de viață, aproape cu siguranță ostilă, după examenele făcute de către experți în transmisiuni și s-o aducem îa Companie pentru a fi observată și evaluată în privința aplicațiilor comerciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
unu. S-a terminat cu el. — Cu cine? Cu pescuitul nostru. Ne-am făcut norma, se uită Clovis în juvelnicul gol. Mă lași acasă? — Unde vrei tu. Încep să-și strângă lansetele. E ora 13.02. Roman stă pe scară, chircit, cu creștetul capului lipit de chepeng. Lumânarea de abia mai pâlpâie. Apa îi ajunge la piept. Pe genunchii ridicați la gură, are o ladă de vodcă. Ține câte o sticlă în fiecare mână. Bea din amândouă deodată. Vorbește în rusă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și combate. Adevărații combatanți vor învia cândva? Să curețe murdara subterană... Irina se ridică, enervată, își aprinde țigara. Se reazemă de balustrada de lemn a terasei. Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean și simplu, prosternat în fața elementarului, fără curajul de a redeveni simplu, elementar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am schimba termenii, dacă am inversa? Ce zici, dacă am inversa? Nu anotimpul nu mai are răbdare, ci oamenii. Aerul e rece și negru și vânăt, așa îl vrea. Partenerul e undeva alături, chircit, redus. Doarme sau doar ține ochii inchiși. Nu îndrăznește să-l tulbure. Își pleacă doar obosită capul. Trezire, nu exaltare sau greață, de data asta. Nu e decât refuz, refuzul care o travestește, în sfârșit, în ea însăși, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
societatea și deci îi apăram chiar pe ei, care erau p-atunci dezorientați, speriați poate de lupta de clasă și de uneltirile imperialiștilor. Oftă. Luă o crenguță uscată și începu să scurme țărâna. Atârnau de bățul acela câteva vișine stafidite, chircite. Rupse una și o mirosi. Parcă vroia să-i mai simtă amăgirea miresmei. - Erau dușmani căcălău, p’atunci, părinte. Și afară, dar mai ales aici. La politică partidul vroia să facă una, și la aplicare dușmanii sabotau totul. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spre port. Dincolo, pe malul celălalt, biserica își pierduse contururile. Părea doar un petec de negreală în sângeriul pogărât peste apă. - Nu știu ce este în noi, continuă el. Parcă mereu ne e teamă de ceva. Ne ascundem în noi, trăim mereu chirciți. Chiar și acum, tot feriți, cu ochii plecați, vinovați, de parcă noi am duce toate păcatele Lumii. Și în fond... Nu ducem decât fiecare povara câte unei minciuni. Nu știm cum să scăpam de ea. Sau nu vrem să ne mărturisim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
există: Satelitu cu usturoiul, cizmele și untura de porc și, mai ales, pielea aceea neagră a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu ultimele suflări, a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și maxilarele rău conservate, părând a fi ale lui STOIAN și TEODOR. Se presupune că au existat. M7. Incomplet păstrat cu capul pe M8, lungimea în secțiune 65 cm, orientat V-E. GUSTAV VALENTIN, actor. M34. Întreg în secțiune, poziție chircită, culcat pe partea dreaptă, mâinile pe lângă corp, orientare S-V MIHAI DINU, avocat. M35. Adâncime 210 cm capul surprins pe profilul sudic al secțiunii. NILĂ HAGIU, scriitor. M37. În secțiune puțin mai sus de genunchi; restul, în profilul de Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în cel mai prestigios colegiu al Uniunii! Discursul Inspectorului a mai continuat, dar eu nu l-am putut auzi, căci unul din cei prezenți închise geamul prin care am intrat și ieșit. M-am dat jos de pe margine, unde stăteam chircit și departe de orice priviri iscoditoare, și m-am îndreptat spre masa de elevi în care se aflau și colegii mei. Îmi închipuiam că în urma mea se auzeau glasurile șefilor de clasă care încercau să îndulcească soarta neștiută a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
treacă pe acolo. Ceilalți își țineau armele la piept și scrutau împrejurimile! Mai era cineva acolo! După prima împușcătură, urmă a doua, mai puternică. Aceasta își avea originea în altă parte. Drept răspuns, izbucniră salve din apropiere și toți stăteau chirciți, temându-se să nu fie loviți. Dar lupta era în cu totul altă parte, iar Corvium știa lucrul ăsta. Gloanțele se tot auzeau cum loveau fie un copac, fie cum se prăbușeau în pătura zăpezii. Se auzi din nou bubuitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în care te adun. mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să izbucnească. Mi-e teamă să nu fi trecut chiar o jumătate de secol de când am plecat de acolo ca să-mi Încep viața aici! Și, când te Întorci, totdeauna mergi ca În vis: aceleași case, aceleași străzi, numai că micșorate, chircite. S-au degradat Între timp și ele, așa cum și trupul tău s-a degradat. În copilărie toți din jur erau, dacă nu tineri, măcar plini de viață, puternici... Lumea Întreagă era nouă, proaspătă, pentru că ochiul copilului transferă asupra celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
întinsă pe o parte, gândindu-mă ce să fac, dintr-odată totul s-a schimbat! Fără nici un fel de avertisment, Luke și-a băgat o mână pe sub mine și m-a întors către el. Cu o secundă în urmă stătusem chircită ca un fetus țeapăn, iar acum aterizasem pe spate cu Luke așezat deasupra mea. —Ce faci? am croncănit eu. Eram supărată. Deranjată. Trebuia să recunosc că arăta destul de bine. Barba nerasă îl prindea, iar în lumina zilei ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
proprii mei ochi, deasupra tuturor oamenilor. Astfel, universului alcătuit din mine și Mihaela, i se subordonau toate celelalte universuri, iar eu eram regulatorul întregului cosmos, o zeitate de care atârna viața și moartea. În această dispoziție sufletească, Bucureștiul îmi păru chircit, sugrumat, fără aer, încît aveam impresia că mă sufocă. Palatele de pe Calea Victoriei ― jucării mărunte din vremea copilăriei, iar universitatea o mică uzină de vorbe, fără sens și conținut! Ce însemna oare știința dreptului, ce noimă aveau disciplinele filozofice și toate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rapidă a naturii și limitelor acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe Leej în picioare, rigidă, cu o expresie torturată pe figură. În fața lui, căpitanul Free, încremenit, cu degetele chircite ca niște gheare de marmură la mai puțin de doi centimetri de levierul care i-ar putea aduce înapoi pe Gela. Deasupra lui, roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu o singură excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
În momentul în care deja zăcea la podea, genunchii se strânseră la piept, picioarele se adunară, lipite, capul se lăsă moale. Mai întâi scânci puțin, apoi tăcu. Când îl duceau cu targa stătea întins neștiind ce se întâmplă în jurul lui, chircit, tăcut, fără lacrimi. Un copil care nu este născut nu plânge încă. SFÎRȘIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că îmi repugnă din ce în ce mai mult să privesc în față faptul că gura tuturor femeilor a jucat într-un anume fel rolul de gazdă pentru a bărbatului... Toate. Fără nici o excepție. Chiar și scumpele noastre bătrânele, sanctificatele bunicuțe, până și fosilele chircite, ghemuite ca papagalii aflați prin colțurile sălilor din localuri - toate au făcut-o. Fir-ar al dracului să fie. Toate au făcut-o, sau o vor face cât de curând... în zece, douăzeci de ani, o vor fi făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am spus eu. Al dracului de stupid, Fielding avea dreptate. A mai apărut o mașină a poliției urmată de o ambulanță, un om cu tricoul împroșcat de sânge pășind tăcut, o targă pe care era dus cineva cu o mână chircită făcând semne leșinate de adio străzii întunecate și zgrunțuroase. Martina și-a făcut o scurtă apariție, însoțită de Shadow, având în mână un pahar plin cu scotch și gheață și o cheie. Bătrâna doamnă și pudelul ei se întorceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care Îl Înfățișa pe unul din țăranii răsculați la 1907 ținând piciorul desculț pe ceafa unui moșier linșat. Expresia de pe chipul țăranului era animalică, desfigurată de furie, de delir, de setea Împlinită a răzbunării exemplare, În vreme ce moșierul ucis, cu trăsături chircite, urâțite de durere, de perplexitate, părea că murise cerând Îndurare, cu ochii lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub forma unei sinteze în miniatură: poem, epopee, fabulă, antiparabolă, roman concentrat. Mecanicismul are însă „morala” sa: existența însăși a devenit mecanică, stereotipă, comică, urmînd trasee „științifice”, „deterministe”. Pentru avangardiștii de la Contimporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe“. Și Helen zice: — Acum acoperă-ți fața - și începe să agite un tub de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Înfășură pe Marie În el și o sărută tandru pe frunte. Era ora trei noaptea cînd țipătul Îl smulse de pe canapeaua unde În cele din urmă adormise. Lucas sări două cîte două treptele care duceau la mezanin și o văzu chircită, cu genunchii la gură, cu brațele adunate În jurul corpului, cu un aer rătăcit și lac de sudoare, bîiguind cuvinte fără șir: val... mare... roșie... sînge... luminile... nuuu... O luă În brațe și o legănă șoptindu-i vorbe liniștitoare. Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
târziu. Existau motive de Îngrijorare că povestea aceea putea fi adevărată: nu era greu de imaginat fluxul continuu de informații la care putea avea acces un om ca Giannetto, care trăia În stradă. Cu coada ochiului, Dante zări două figuri chircite care se ridicau și se Îndreptau spre ieșire. Observă privirea bănuitoare cu care Giannetto le urmărise mișcările. Înainte să dispară, unul dintre ei se Întoarse. Pentru o clipă, i se păru că deslușește un chip cunoscut, dar nu izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În curte și la stradă, sau câtă lume a avut În față la pâine și lapte. Poate să doarmă cât vrea, din partea mea, dar ai văzut cum Îi tremură mâna? De la o vreme refuză să mai scrie. Face literele strâmbe, chircite, inegale. Stiloul se Împiedică În hârtie așa cum și el se Împiedică mergând pe loc drept. Nu se mai desparte de umbrelă. Îmi trebuie un punct de sprijin, altfel mă prăbușesc, zice el. Dă vina pe război. Zice: Să treci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]