610 matches
-
da? Carol dădu afirmativ din cap. - Tați te iubește mult, mult, dar acum nu mă mai pot juca cu tine. Mă duc să-mi iau țigări și ție o păpușă frumoasă, așa, ca tine, după care ma intorc, OK ? Carol chiuia și sarea în sus de bucurie, ochii ei de copil exprimând o dragoste pură pentru omul care-n toată viața lui nu-i acordase mai mult de zece minute pe lună. Timp de câteva săptămâni l-a tot așteptat, punându
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
de dinapoi, lupii așteaptă . Li se deslușesc coamele zburlite și colții. Scrie luna pe colții lor! Mârâie îndârjit. Câte unul îndrăznește să se apropie. Cu toporișca într-o mână, cu cealaltă bătând cu strășnicie în alambic, bătrânul merge pe lângă căruță chiuind, lăsându-se pe baza instinctului iepei. Parcă știind că puiul ei este în pericol, iapa ține pasul cât să bată el toba aceea făcătoare de rachiu. Și-ar fi putut țâșni să-și încerce norocul! Ca să ajungă la mânz lupii
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
obrajii aprinși ca jarul și mâinile încleștate: una pe topor, alta pe serpentină. Simte cum îl lasă puterile: nici chiuitura n-a fost strașnică, și bătaia în alambic a fost cam moale, inima-i ajunge în gâtlej făcându-l să chiuie întretăiat, iar picioarele, de atâta mers de-andăratelea, prind a-și aminti de câți ani îl slujesc și-ar vrea un răgaz de odihnă. Se oprește. -Adică sunteți mai șireți ca mine? le strigă moșul lupilor. Vreți să mă sleiesc, să
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
cu pușca la cătare destrămă cântecul plin de Dumnezeu al bătrânului! Se umplu pădurea de schelălăit! * La cârciuma ,, M-o lăsat muierea,, bădia Chițâgoi a venit cu rachiul lui de-acasă. Că doar n-a luat alambicul degeaba și-a chiuit juma de noapte lupilor! -Ia mai zi o strigătură, moșule, de-aia de scoală și morții din morminte, darămite pe mine din somn! îl îndemna pădurarul. Și moșul, numai inimă, striga: -Hai cuțât, cuțât, cuțât... (PREMIUL I la Concursul Internațional
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
fără grija banilor... Uneori îl apuca jocul. Dansa de-i ziceai că se înalță la cer și moare. Bătea picioarele cu amândouă mâinile în timp ce acestea se mișcau ritmat. Cânta hîrșâit, întotdeauna fără versuri, trosnind din degete pentru a ține tempoul. Chiuia hoții de sminteala lui. Băteau din palme și aplecați spre pământ executând bucata împreună cu bătrânul. Era o adâncire spre limitele trăirilor lor. Era o transfigurare pe care oamenii din afara închisorii nu ar fi putut-o înțelege. De aceia, aici, uneori
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
Gaz, Gaz”. Cu apa până la gât, Metrix își aprinse jumătatea de trabuc nefumată. Se strădui să toarne în trei cupe, aflate pe un suport, șampanie. Viață! Pusese melodia de cinci ori. Se tot repeta, iar ei se hărjoneau, râdeau și chiuiau. Dornică să se facă utilă, Mirela îl căuta prin apă, pe la locurile intime. Mulțumit, se lăsă pe spate, închise ochii, sauvurând momentul. Fără mare inspirație, cealaltă fată îl sărută pe chelie, atingându-i fața cu sânii ei rotunzi și mari
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
țină? Ori e o caldă- nlăcrimare a undei Spre zările de iarbă și lumina? Trezind, natura din clipele de lene, Frenetic, coborați, pe val spumos, La masa vorbei plină de lumină, Cu spice grele, de argint lucios. Iar cand amiază chiuie-n văzduh, Sub razele de soare mângâioase, Suflet de om, uscat de pătimi, Vă sorbi, din unde răcoroase. Referință Bibliografica: Poeme / Elenă Negulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2090, Anul VI, 20 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
repezi Notus, am ajuns într-un loc în care oamenii aveau pielea roșie și se chinuiau fără să reușească să aprindă focuri pe lângă casele lor. Când am trimis un fulger și am suflat să aprind focurile, ei au început să chiuie în cinstea mea. - Eu, zise Eurus, am găsit un loc în care oamenii aveau pielea galbenă și niște pământuri pe care nu creștea nici o plantă. Când am adus ploaia și am suflat căldură, pe pământurile inundate au început a înverzi
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni, țipând, suflând, urlând și chiuind agitat, ca turbatele. Începu urgia... Ce iad!... Ce vijelie!... Ce furtună!... Ce dezastru!... Ce distrugere!... Ce urlete, torturi și schingiuiri!... Ce plânsete, ce jale, ce durere!... Câmpul era plin de cioturi, de oase și hoituri, croncănitorii nu mai pridideau cu
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
sensibil- imaginare sunt infinite: vântul sună, frânge, pleacă, urlă jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate lin și dulce, desprinde, acoperă, împreună camp și cer, aromește, frământă, stă, lovește, risipește, desface. Că sensurile figurate sunt majoritare, este lesne de observat. Epitetele vântului por fi grupate pe
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
eminescian? Vântul vesel lipsește din poezia lui. Ca intensitate, această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile, ferestrele sparte, trestiile, frunzele, creanga, marea, codrii, florile de
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > MAI IERI... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Viața mea a tot macerat sentimente, mai ieri, chiuiam tânăr și frumos; m-am răzvrătit cu patimă înainte, viața mea a macerat și azi cuvinte. Dezlănțuit m-am dăruit fierbinte, să-mi sporesc avântul riguros; viața mea a macerat voință arzinte, mai ieri, fluieram tânăr și frumos. Referință Bibliografică
MAI IERI... de GEORGE PENA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373436_a_374765]
-
Lăsat în valurile care dispărură după fuga sirenei, neobositul Trache se duse în separeu. --Păi, ce faceți aici? Haideți, bă fraților, să vă arăt eu cum se bea gospodărește, ce mama dracului, numai apă, numai apă!? Firfirică și ai lui chiuiră de bucurie: --Am spus eu că domnu’ Trache este de-al nostru? Gospodar de petrecere, da’...d-ăla țapăn. Zamfirescu se opuse: --Domnu’ Trache, plecăm! Gata! Plătește ce-ai comandat și...hai! Trache se uită lung la el: --Păi, se
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
nații cu mândrie. Pasărea kiwi vânează doar noaptea, cu ciocul ei lung scurma Rame sub pământ, jucând cu ele de-a v-ați ascunselea-n nocturnă. Nu poate zbura, dar merge și fuge pe piciorușele-i vânjoase Și-ntreaga noapte strigă „Chiuii” și face ouă uriașe. În unghere secrete, Zână Feriga trăiește și zburda, Ea iubește pădurea umbroasa, tăcută și umedă. Ferigile de argint se-nalță deasupra ca niște umbrele verzi Spori de feriga Găină și Pui* poți dedesubt să vezi. Zână
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de CAROLE A STEWART în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373974_a_375303]
-
întrebă, plângând: - Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă găsească în noaptea asta! Dar copilul țipa, speriat și el de țipetele mamei. Violeta și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se cânta și chiuia, amplificând hărmălaia din apartament. Maria strigă: toată lumea în sufragerie! Închide televizorul, Violeta! Apoi, o întrebă calm pe femeia cu copil: - Ce s-a-ntâmplat, Florino? Hai, liniștește-te și așează-te pe canapea! Nu mai plânge, ca să se liniștească și
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
un alb strălucitor ca petalele ghioceilor, băsmăluța legată sobru sub bărbie, umbrindu-i discret ochișorii albaștri, care caută galeș spre flăcăii ce se întrec în goana cailor, ținând frâul cu o mână iar cu cealaltă învârtindu-și căciulile pe deasupra capului, chiuind, crezându-se fiecare ca fiind cel mai frumos dintre frumoși și cel mai viteaz dintre viteji. Și cum primăvara este plină de viață ca orice fată, într-una din zile împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
Apropierea de fiii tăi, s-o dorești; cu sufletul la gură, să tânjești, să te bucuri de ea. Acum ești singură acasă, nestânjenită, fără pretenții, fără reproșuri. Ce-o veni, o veni! Ascultă! Bate la ușă! Inima-ți bate, îți chiuie! Te simți în ceruri, amețită, dezrobită, dezlănțuită... fericită. TE-AI DUS... ( Scris în ebraică la moartea prietenei mele, Tikva Levi-Haim, la 14 februarie 2013) Vestea m-a pălit ca trăsnetul pe- o zi cu soare! În casă m-am învârtit
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372893_a_374222]
-
stâncă ******* Crengile-mi se frâng de atâta zbor odihnind pe ele, de când ochii-mi strâng în lumina lor firmituri de stele. ******* Ce liniști tresar în inima mea când vii cu iubire și tristu-mi neclar îl umpli cu nea și-mi chiui în fire. ******* De când nu mai zbor merg desculț prin timp pe-oglinzile-i sparte, speriat de ce zor e-n ăst anotimp viscolit de moarte. Țăndări violete Ți-am spus că te mint și n-ai priceput că nu sunt în stare decât
ŢĂNDĂRI VIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372982_a_374311]
-
deși nu te știe și treci pe lângă ei cu un adaus din stropul bucuriei de viață. E bine că fiecare țară își imprimă specificul ei. Nu-mi pot imagina pe străzile orașului Toronto o ceată de flăcăi în costumația dacilor chiuind, recitând urări și pleznind din bice pe lângă carul cu boii care trag un plug cu bradul împodobit. Imaginea asta rămâne doar pentru acolo unde noi îl numim "acasă". Se apropie Crăciunul și Anul Nou și îl aștept pe Moș Crăciun
MOŞ CRĂCIUN – AŞTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371156_a_372485]
-
Te felicit. Mama dumitale vine să te vadă. Mai mult ca sigur că te va cere acasă. E un lucru nemaipomenit. Mă bucur pentru dumneata. Acasă? Acasă la cine? Acasă la mine? Ce frumos răsună aceste cuvinte! Îi vine să chiuie de bucurie. Reușește doar să bâiguie: Da, mulțumesc. Pe urmă vestea a zburat din gură în gură în tot căminul. I se părea că se află dintr-odată în pragul altei lumi. O lume la care visase în permanență dar
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PARTEA A DOUA) de ION UNTARU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347366_a_348695]
-
De nămeți zdrobite case Prin ferestre clipesc lin, Pe pereți lumină oarbă Varsă umbre-n lung suspin. Vuietul de-afară crește, Cel din inimă la fel, Unu-ngheață răsuflarea, Altul sufletul din el. Neaua a cuprins pământul, Copiii cu veselie Chiuie printre nămeți, Iarna-i a lor bucurie. Aflat într-o vacanță bine meritata la munte, Fuego ne scrie: Sclipirea minunilor de iarnă "Anotimp de veghe. Vreme a regasirii. E iarnă iar, si poate mai mult ca niciodată mă gândesc la
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
mine, zâmbind. Era una dintre cele mai frumoase/dorite plimbări, în galopul calului, când dealurile mele dragi păreau altfel. De fapt. în galopul calului, toate deveneau ciudate, pline de un mister pe care îl sorbeam în lunecarea vijelioasă printre ele. Chiuiam amândoi de ridicam păsările în căutare de hrană, care zburau grăbite din calea noii vijelii. Veneau și câinii, unii, nu toți, după noi. Dealurile abrupte le coboram de-a curmezișul, dar unii cățelandri se dădeau de-a dura, ajungând întotdeauna
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
primii în lume care facem una ca asta cu mijloace proprii. Avem sprijinul total al partidului, iar pe navă va fi și stema țării, dar și a noastră, adică a partidului. E ce ziceți!? Ne prindem? Cei nouă mecanici desăvârșiți chiuiră de bucurie și plini de entuziasm începură să vorbească toți odată, să spargă semințe, să fumeze în draci și să spună bancuri tâmpite. Cu alte cuvinte, se aflau în plină ședință de brainstorming. Oricât ar părea de ciudat peste aproximativ
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
Acasa > Stihuri > Momente > CÂNTĂ, CÂNTĂ, LĂUTARE! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iu, iu, iu! Chiuiți feciori! Să se-audă hăt, departe! Cum mai strigați de sărbători, Sfinte zile-n colb de carte. Chemați lângă voi fecioare, Via toată-acum culeasă, Să o calce în picioare, Lacrimă de must să iasă! Dar chemați și lăutarii, Să stârnim
CÂNTĂ, CÂNTĂ, LĂUTARE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346486_a_347815]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DEȘERTUL DE CATIFEA (10) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului 10. O NOAPTE FURTUNOASĂ ÎN TREI Trenul intră în gară chiuind din toate încheieturile.Iiiuuuuuuuu! Ce luuuungă-iiiiiii,Doamneeeee! Țipa și gara. Fata ieși în întîmpinarea băiatului, izbindu-l de cer! Vagoanele clănțăneau îmbucând aerul supraîncălzit. Hainele zburau pe deasupra lanului de grâu ca niște nori de ploaie. Vântul interior purta peisajele de la
DEŞERTUL DE CATIFEA (10) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345462_a_346791]