2,428 matches
-
Stăteam încolăcite pe un divan modular tapițat cu tweed, ronțăind popcorn și urmărind telenovele la un televizor color portabil. Evie își ridica tricoul ca să-mi arate încă un piercing în buric. Își trăgea de pe umăr mâneca bluzei ca să-mi arate cicatricele implanturilor ei cu silicon. — E prea deprimant în casa mea adevărată, spunea Evie. Și urăsc faptul că nu mă simt destul de reală când nu sunt oameni care să se uite la mine. Zice: — Nu-mi fac veacul prin Brumbach de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și zicea: — O, căcat! O, căcat! Și jocul ei, dicția ei erau atât de veridice încât mă eclipsa de-a dreptul. — Mda, ziceam. El nu trebuia să facă nimic. Era așa ușor. Ajungea să fie tot ars și brăzdat de cicatrice și capta toată atenția. Evie îmi fura prim-planul și zicea: — Și unde-i el acuma, frate-tu, măcar știi? Mort, ziceam, și mă-ntorceam să mă adresez publicului. A murit de SIDA. Și Evie zice: — Ești chiar sigură? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în ochelarii Ray-Ban ai lui Brandy, mititică și oribilă. Încă încordată și debusolată de aerul rece al nopții în jurul parbrizului. Cu capotul de baie încă târât pe asfalt, prins în portieră. Fața mea, dacă-mi atingi fața spulberată, o uriașă cicatrice, ai jura că atingi bucăți de coajă de portocală și piele. Mergând spre est, nu sunt sigură de ce anume fugim. De Evie sau de poliție sau de domnul Baxter sau de surorile Rhea. Sau de nimeni. Sau de viitor. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ta. În felul ăsta, grosul țesutului e transferat, grefat pe fața ta fără a-i întrerupe măcar fluxul sangvin. Trag toată pielea asta liberă în sus și-o strâng într-o formă aproximativă de mandibulă. Gâtul tău e plin de cicatrice acolo unde înainte era pielea. Mandibula ta e masa de țesut grefat care chirurgul speră că va face corp comun și va rămâne locului. Preț de încă o lună, tu și chirurgul sperați. Încă o lună, te ascunzi în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy zice: — Păi, felicitări, și începe să mă tragă spre ușa de la intrare. Și Ellis zice: — Evie a fost bărbat? Evie a fost bărbat. Și eu trebuie efectiv să stau jos. Evie a fost bărbat. Și eu i-am văzut cicatricele de la implanturile cu silicon. Evie a fost bărbat. Și eu am văzut-o goală în cabinele de probă. Dă-mi o completă reluare a ultimelor momente din viața mea de adult. Flash. Dă-mi orice în toată lumea asta mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o lungă suferință este Înmormântat În orașul Belgrad. Opera postumă: Viața, literatura (Život, literatura), Svjetlost, Sarajevo, 1990; Zațul amar al experienței (Gorki talog iskustva), BIGZ, SKZ, Narodna knjga, Belgrad, 1990; Poezii și tălmăciri (Pesme i prepevi), Prosveta, 1992; Lăuta și cicatricea (Lauta i ožiljci), BIGZ, Belgrad, 1994. Creația lui Danilo Kiš a fost tradusă În peste douăzeci de limbi. Scurtă autobiografie Tatăl meu a venit pe lume În Ungaria de Vest și a absolvit Academia de Comerț În orașul natal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi, ca o friptură cusută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi, ca o friptură cusută cu ață și plină de cicatrice, cu urechile răsucite și umflate, cu sprâncenele rase. Și-apoi, trasate cu dermatograf, descriu două arcuri uimite ajungând aproape până unde începe părul. Privindu-l cum urcă în autobuz, Tovarășa Lătrău își descheie un nasture al jachetei. Îl încheie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și ea spune: — Acum, domnule Whittier, trebuie să-mi dați voie să mă duc acasă... Înghiontindu-l pe Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spune: — Ce ți-am zis? Uită-te. Face semn înspre vârful cosiței însângerate și spune: Acuma se vede cicatricea de la liftingul facial. Și Lady Zdreanță e moartă. Așa spune Sora Justițiară, verificând cu degetul carotida. Cu degetul mânjit de sânge. În clipa asta, viitorul nostru e hotărât. Gata. Ăsta e lozul nostru câștigător, să le spunem tuturor cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ar fi fost o mașinărie străveche forțată să lucreze la viteză maximă până când la dezintegrare. Penisul erect al lui Nelson părea strâmb și murdar, ca un gunoi din tomberonul unei băcănii chinezești. Buzele și sânii lui Tess păreau mari-ca-la-panaramă, cu cicatricile de un roșu aprins. Și ce. Tess Clark a plâns în timp ce se priveau din toate unghiurile, în toate pozițiile. Au privit fiecare parte a corpurilor lor, de la tălpile picioarelor la scalp, secretele dintre picioare, părul ascuns la subsuoară, le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care să ne umfle rolurile. Să ne pună personajul în centrul atenției după ce vom fi salvați. Și-n plus e și un mod de-a hrăni pisica. Cel care se va putea lăuda cu cea mai mare suferință, cu cele mai multe cicatrici, acela va avea rolul principal în mintea publicului. Dacă lumea de afară ar sparge ușa să ne salveze chiar acum, Directoarea Tăgadă ar fi cea mai chinuită victimă, arătându-le cioturile degetelor retezate de la mâini și picioare, etalându-le ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i-a despicat nasul Mamei Natură. — Dar e mort, spune doamna Clark. Domnul Whittier a făcut-o înainte de-a muri, spune Veriga Lipsă. Cum toți ne retezăm degete și urechi, nimeni n-o iasă de aici fără măcar o cicatrice ca lumea. Fără un ciot pe care să-l arate de aproape la televizor. Domnul Whittier a făcut-o ca să-i despartă pe Sfânt și pe Mama Natură. Să-i pedepsească pentru că s-au îndrăgostit. În versiunea noastră, fiecare deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
două, trei degete în același vagin căptușit cu mătase. Rupându-l la vârfuri. Mici hernii de vată se umflă sub pânză. Sub hăinuțele lor, păpușile sunt îngălate, murdare. Lipicioase și urât mirositoare. Materialul e mototolit în gâlme și ciupit de cicatrici acolo unde cusăturile au dispărut. Păpușile astea, băiețelul și fetița de cârpe de care toată lumea poate abuza. Și, firește, Cora a făcut ce-a putut ca să le țină curate. Le-a cusut la loc. Dar într-o zi a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un briceag automat. Și când l-a întrebat: „De ce? La ce-i trebuia?”, el zice: „La nimic. Lasă. Găsesc eu ceva în camera cu probe”. Și în ziua următoare băiatul și fetița erau amândoi tăiați, încă moi, dar acoperiți de cicatrice. Crestați. Scobiți. Mirosind încă a lipici, însă tot mai puternic a lichidul dinăuntrul Suflătoarei Betty care-i pătase covorul de acasă. Motanul Corei mirosea petele astea ore întregi. Nu le lingea, dar le amușina așa de parcă ar fi fost aurolac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe spate. și pe tine te-așteaptă părinții acasă? Adam i-a răspuns cu o Înclinare a capului. De aproape, și-a dat seama că pata ca de cerneală de pe fața fetei nu era un semn din naștere, ci o cicatrice Întrețesută de vinișoare moarte, aproape netedă, asemenea unei pietre pe malul apei. Fata, deși cu câțiva ani mai mare decât Adam, nu era mai Înaltă decât el. Avea unghiile murdare și roase. De fapt, acum n-am decât mamă, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
S-a uitat În jur sperând să vadă iar papa galii, dar nu se mai zăreau. — Îmi pare rău, i-a spus ea. S-a Întins și i-a pus o mână pe umăr. Am uitat că ești orfan. Din pricina cicatricei părea să zâmbească doar cu un obraz. Nu-i nimic, a zâmbit el. și-a zis Însă că nu era deloc așa. El de ce nu știa oare din ce parte a țării se trage? Ce dialect vorbiseră părinții lui? Chiar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și niște cuvinte În germană, dar Adam n-a fost În stare să le citească), și o păpușă cu ochi albaștri, cu gene negre și Întoarse. Vopseaua galbenă care ținea loc de un păr blond părea să fie doar o cicatrice, un cusur oarecare. Neng a luat-o În brațe și a strâns-o la piept ca pe un prunc, i-a lipit capul de obrazul ei și a legănat-o. S-a așezat cu picioarele Încrucișate, cu fața la intrarea În peștera
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și dispărea ca ntr-un vis. Un tânăr s-a oprit În fața geamului ei. Se vedea că n-are mai mult de douăzeci, douăzeci și doi de ani, deși obrajii Îi erau acoperiți de pete și brăzdați de riduri și de cicatrice. Margaret n-a fost În stare să găsească nici o expresie pe chipul lui, nici vreo pornire agresivă, nici ură și nici poftă de vreun fel, nimic deosebit, doar o absență care-ar fi putut să Însemne toate astea la un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și tu, și eu, amândoi. Iar asta Îl Întristase pe Adam Într-atât, Încât n-a mai scos nici o vorbă. Stătea la fereastră, cu privirile pierdute spre câmpurile rămase anul acela golașe și Înțelenite, cu urme de cenușă, ca niște cicatrice, pe unde fuseseră focuri. Ca să-l Îmbuneze, Johan i-a dat globul cu zăpadă. Suntem păcătoși, de-aia suntem orfani, așa-i? l-a Întrebat Adam. De-aia suntem singuri și părinții noștri nu ne țin alături de ei. Nu, i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rău. Hotărârea la care a ajuns, imediat ce s-a declarat pacea, a fost mai mult decât logică, date fiind resursele de care dispunea și contextul. Dar, sigur, lucrurile cele mai rele nu izvorăsc întotdeauna din intențiile cele mai rele. Purtând cicatricele războiului, în pofida îngâmfării și bravadei sale, Mycroft Ward a dezvoltat o obsesie pentru singura mare scăpare a stratagemei sale; căci, cu toată nemurirea pe care sinele lui o putea atinge cu ajutorul folosirii repetate a „aranjamentului“, tot putea fi - ca oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
i-a oprit nici aerul mîhnit al bunei Leonora să-și arate satisfacția tîmpă: "I s-o-nfundat și popii, hă-tu-i!"; Tataia popa e la zdup!" Bunuțu s-a întors din pușcărie cu palma dreaptă marcată de-o cicatrice urîtă. Cum i-or fi făcut-o? Despre timpul scurs la baș-bulubaș (închisorii așa-i spunea, cronicărește, după Ion Neculce), n-a istorisit nimic. Cum ar fi comentat faptul că fostul președinte al țării, Emil Constantinescu, l-a decorat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Asemănarea îi pare, acum, izbitoare. Deci tu ești Narcis, am știut-o întotdeauna! spune sicraN dispărând lent în masa de ape a oglinzii. Și pe suprafața ei, ce redevine plană, pe locul prin care a dispărut, se desenează singură o cicatrice subțire, ca o hieroglifă. Triogamie Act I. Prolog Scena 1 (Din stânga scenei intră trei personaje ce formează un conglomerat. Pășesc în tandem lipiți unul de altul. Îi unește un pulovăr foarte lat de mohair format din trei segmente alipite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
când am refuzat să discutăm despre operația mea. Recunosc că am greșit adineaori, când m-am îndoit, la fel cum te-am plăsmuit și pe tine la fel de greșit. Nu am nevoie de nicio justificare! Nici pentru boala mea, nici pentru cicatricea de pe suflet, după cum nu cred că trebuie să stai la rând ca să stai de vorbă cu Dumnezeu. Totul este o minciună, o făcătură a minții tale fățarnice de înger căzut, o stratagemă a neputinței. Da, putem sta oricând de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-și o dată aripile deja deschise pentru zbor. Apoi îmi întinde mâna: Puțină nesinceritate nu strică nimănui, ăsta a fost în parte unul din scopurile vizitei mele. Mai gândește-te la asta, trișează puțin și-ai să vezi că vechea ta cicatrice va începe să se vindece. Dumnezeu a învățat și el câte ceva de la diavol, nu degeaba l-a cultivat pe lângă el. Dau mâna ceremonios cu îngerul meu și, în momentul acela, spațiul ferestrei este invadat de o camarilă albinoasă de îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-te, inteligentule! Au luat briciul, au Încălecat pe Mânza, Va În față și fata la spatele său, au spus la unison „săru’ mâna, mămicî” și au plecat către bunicu’ Ghiorghi. Băiatul știa de mic să călărească, mărturie stăteau cele câteva cicatrice de la piciorul stâng și mâna dreaptă, obținute de pe vremea când se perfecționa În arta călăriei și galopa pe la Fântâna moșneagului, la vale! Mergeau În trapul mărunt al Mânzei, Marinița Îl ținea de nevoie pe după mijloc, această dependență față de el Îi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]