1,373 matches
-
în semn de bun venit. Ochii îi erau la fel de strălucitori ca întotdeauna, mari și închiși la culoare, ca pielea de culoarea mahonului a ghetelor ei. —Julia m-a adus. Julia Seddon. O cunoști? E o altă fostă studentă. Am luat cina împreună. Bănuiesc că nu plănuiai să vii la petrecerea asta, i-am zis zâmbind larg, ești foarte cochetă. —Eh, nu mai predau acum, știi? a spus. în schimb am o slujbă cu jumătate de normă la o galerie, se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
stătuserăm prea mult de vorbă. Nu îmi dădeam seama dacă era neprietenoasă sau doar retrasă. —Ai vreun plan pentru seara asta? am întrebat încercând să fac conversație. —Prietenul meu vine aici și mergem împreună cu niște prieteni de-ai lui să cinăm, a spus părând mai degrabă plictisită. într-un local scump pe care nu mi-l permit, bineînțeles. De ce nu îi propui să mergeți undeva mai ieftin? — A, n-aș putea, vreau să spun... ei decid. A deschis încă o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
accepte sugestiile lui Cristi. Cine și-ar fi dorit să se trezească cu așa o grozăvie la el acasă? Ce polițist ar fi fost dispus să se înregistreze cu un asemenea caz în secția pe care o conducea? Seara trecută, cinaseră singuri. Simion venise acasă târziu de tot. Cu excepția lui Cristi, toată familia se dusese la culcare. Puțin înainte de miezul nopții, auzise o bătaie discretă în ușa camerei sale. Scuză-mă că te deranjez așa târziu! spusese Pop intrând în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vorbim când ajungem acasă, rosti ea după câțiva pași, aici nu mi se pare potrivit să mai discutăm despre asta. Ajunseseră deja în piațeta din fața primăriei. Cu coada ochiului, Cristi urmări siluetele lor reflectate în ferestrele întunecate ale restaurantului unde cinaseră mai devreme, acum închis. De acolo, traversară peste scuar și cotiră spre casa lui Simion Pop. Trecând pe sub un felinar de pe stradă, își privi ceasul de la mână. Acele fosforescente arătau o jumătate de oră după miezul nopții. Imposibil, își aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ascult! Aici, în mașină? Dar ce are? Trebuie să stăm undeva în liniște, să nu ne tulbure nimeni. Bine, hai atunci să mergem să bem o cafea undeva, se declară Cristian de acord, pornind mașina, la restaurantul unde am luat cina săptămâna trecută e bine? Nu, e prea multă lume. Atunci, acasă? Nu putem discuta așa ceva acasă. Și atunci, unde? N-am eu dreptate când ți-am zis să discutăm aici? Hai pe munte! Bine, se declară Toma de acord, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-mi amintesc să-l fi auzit spunând-o vreodată, Eu nici atât nu l-am auzit de când sunt în poliție, domnule comisar, și cu asta am tăcut, nu mai deschid gura. Comisarul se ridică, se uită la ceas și spuse, Veți cina la un restaurant, practic n-ați prânzit, trebuie să vă fie foame, dar să nu uitați să aduceți factura ca s-o vizez, Și dumneavoastră, întrebă agentul, Eu am mâncat bine, cu toate astea, dacă pofta de mâncare îmi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vouă, mulțumesc pentru cină. Se îndreptă spre ușa care dădea spre dormitor, acolo se opri și se întoarse, O să vă simt lipsa, spuse el. Făcu o pauză și adăugă, Nu uitați ce v-am spus când v-ați dus să cinați, La ce vă referiți, domnule comisar, întrebă inspectorul, Că am presimțirea că veți avea mare nevoie unul de celălalt, nu vă lăsați amăgiți cu vorbulițe blânde și nici cu promisiuni de avansare rapidă în carieră, răspunzător de rezultatul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cer. Comisarul n-a vrut să profite de generozitatea risipitoare a ministrului de interne. N-a căutat distracții la teatre și cinematografe, n-a vizitat muzee, când ieșea din providențial, s.a., asigurări&reasigurări, o făcea doar pentru a prânzi și cina și, după ce plătea consumația la restaurant, lăsa întotdeauna nota de plată pe masă, împreună cu bacșișul. N-a revenit acasă la medic, nici nu avea motiv să se ducă din nou în parcul unde se împăcase cu câinele lacrimilor, Constante pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Nu pretinde că ar fi un geniu. Nici măcar nu câștigă prea mult la bursă. Dar este extraordinar de bun și de cumsecade. Cred că mi-ar plăcea foarte mult să-l cunosc. — Bine, am să te invit cândva să iei cina cu noi, însă bagă de seamă că vii pe propriul dumitale risc. Să nu dai vina pe mine dacă o să ai o seară plicticoasă. VI Dar, în cele din urmă, când l-am întâlnit pe Charles Strickland, asta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
i-o trimisese el. Eram foarte curios s-o văd, dar nu îndrăznisem să i-o cer: „Draga mea Amy, Cred că vei găsi apartamentul în perfectă regulă. I-am dat instrucțiuni lui Anne și când vei veni vei găsi cina gata pentru tine și pentru copii. Nu voi fi acolo să te întâmpin. M-am hotărât să trăiesc departe de voi, și plec mâine dimineață la Paris. Am să pun scrisoarea asta la cutie de îndată ce sosesc acolo. Nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la un hotel. — N-am auzit niciodată de hotelul ăsta, spuse dna Strickland. Dar Fred îl știe foarte bine. Zice că e foarte scump. Se învineți la față. Parcă-l și vedea pe soțul ei instalat într-un apartament luxos, cinând la cele mai elegante restaurante; și pe deasupra își imagina cum își petrece zilele la curse de cai și serile la teatru. — La vârsta lui asta nu poate să țină mult. La urma urmei, are patruzeci de ani. Aș înțelege-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Strickland. N-a scos o vorbă. Presupun că nici nu m-a recunoscut. I-am spus numele. M-am străduit din răsputeri să-mi iau un aer cât mai firesc. Nu mă mai țineți minte. Am avut plăcerea de a cina cu dumneavoastră la sfârșitul lunii iulie. Poftește înăuntru, zise el vesel. Sunt încântat să te văd. Stai jos! Am intrat. Era o cămăruță mică de tot înțesată de mobilă din stilul cunoscut în Franța sub numele de Louis Philippe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din partea soției dumneavoastră. — Tocmai ieșeam să sorb o băuturică înainte de cină. Ar fi mai bine să vii cu mine. Îți place absintul? — Îl pot bea. Atunci vino. Și-a pus un melon care nu mai fusese periat de mult. Putem cina împreună. Știi, îmi datorezi o masă. — Firește. Sunteți singur? Mă măgulea satisfacția că am izbutit să plasez foarte firesc întrebarea aceea extrem de importantă. — A, da. De fapt n-am mai vorbit cu nimeni de trei zile. Știi, franceza mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e în stare să ude asfaltul străzii crezând cu convingere că efortul lui va fi răsplătit pentru că acolo vor răsări crini. Am plătit eu băuturile și pe urmă ne-am îndreptat către un restaurant ieftin, aglomerat și vesel, unde am cinat cu plăcere. Eu aveam o poftă de mâncare caracteristică oricărui tânăr, iar el pe cea a unui om cu conștiința împietrită. Pe urmă ne-am dus la o cârciumă să bem cafea și niște tărie. Spusesem tot ce aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
introducă în conversație numele cunoștințelor sale, ceea ce-ți dădea convingerea că n-a coborât câtuși de puțin pe scara socială. Era puțin rușinată de curajul și priceperea ei în domeniul afacerilor, dar încântată că a doua zi avea să cineze cu un mare avocat domiciliat în cartierul South Kensington. Îi făcea plăcere să-ți spună că fiul ei învață la Cambridge și râdea puțin când pomenea de petrecerile dansante la care era invitată fiica ei, deși abia își făcuse debutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o. Ți-am vorbit adeseori de el. Și apoi, adresându-se mie: Dar de ce n-ai spus că vii? De câtă vreme ești aici? Cât o să stai la Paris? De ce n-ai venit un ceas mai devreme, am fi putut cina împreună? Mă bombarda cu întrebări. M-a așezat pe un scaun, mângâindu-mă de parcă aș fi fost o pernă, mi-a oferit cu insistență havane, prăjituri, vin. Pur și simplu nu mă putea lăsa în pace. Era disperat pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aprinseră din nou: — Atunci vino, zise el, ridicându-se. Mi-ar plăcea o masă ca lumea. XXI L-am lăsat să mă conducă spre restaurantul ales de el, iar pe drum mi-am cumpărat un ziar. După ce ne-am comandat cina am proptit ziarul de sticla de vin St. Galmier și am început să-l citesc. Am mâncat amândoi în tăcere. Am simțit că din când în când mă privește, dar nu l-am băgat în seamă. Voiam să-l forțez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu te amesteci. M-a salutat din cap și s-a îndepărtat. Era limpede că dintr-un motiv sau altul nu voia să discute chestiunea. Nu înțelegeam de ce. XXVIII Explicația a venit o săptămână mai târziu. Era pe la zece seara. Cinasem singur într-un restaurant și după ce mă întorsesem în micul meu apartament ședeam în salonaș și citeam. Am auzit clopoțelul sunând aspru și ieșind pe coridor am deschis ușa. În fața mea se afla Stroeve. — Pot să intru? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
așa că i-am zâmbit. Era cât pe-aci să-l iau peste picior pentru halul în care se prezenta. — N-am știut unde să merg, a izbucnit el. Am trecut pe aici mai devreme, dar nu te-am găsit. — Am cinat târziu, i-am zis. Acum mă răzgândisem. Nu mai puteam zice că băutura îl adusese în halul acesta de evidentă disperare. Fața lui de obicei atât de trandafirie era acum pătată într-un mod nefiresc. Îi tremurau mâinile. — S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l vedeam umblând prin Papeete. Îmi era milă de el, că tare slab mai era și niciodată n-avea un gologan în buzunar. Când auzeam că e prin oraș trimiteam un băiat să-l găsească și să-l poftească să cineze cu mine. De vreo două ori i-am găsit câte o slujbă, dar nu era în stare să se țină de treabă. După puțină vreme voia să se întoarcă în ținutul tufișurilor și într-o bună dimineață dispărea. Strickland ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a întors nedumerit spre mine, apoi, recunoscându-mă, mi-a strâns mâna cu căldură. După care ne-am manifestat surprinderea de o parte și de alta, aflând că am de gând să petrec noaptea la Alexandria m-a poftit să cinez cu el la Clubul Britanic. Când ne-am reîntâlnit mi-am exprimat uimirea că-l găsesc acolo. Avea o slujbă foarte modestă și înfățișarea lui îți spunea că e tare strâmtorat. Mi-a relatat povestea lui. Când a pornit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
destul ca să-mi duc zilele și sunt mulțumit. Nu cer nimic altceva decât să rămân așa cum sunt până în ziua morții. Duc o viață minunată. A doua zi am părăsit Alexandria și am uitat de Abraham până acum câteva luni, când cinam cu un alt vechi coleg de breaslă, Alex Carmichael, care se afla în Anglia într-un scurt concediu. L-am întâlnit pe stradă și l-am felicitat pentru rangul de cavaler cu care fusese răsplătit pentru serviciile deosebite pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am felicitat pentru rangul de cavaler cu care fusese răsplătit pentru serviciile deosebite pe care le adusese Angliei în timpul războiului. Am aranjat să petrecem o seară împreună ca să ne amintim de vremurile bune de altădată, și când am convenit să cinez cu el mi-a propus să nu mai invite pe altcineva, ca să putem să trăncănim în liniște fără să ne întrerupă nimeni. Avea o casă veche foarte frumoasă pe Queen Anne Street și, fiind un om cu gust, o mobilase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
același nume. Spuneau: — Ia te uită, trece Locatarul! Erau băieți mari, încă destul de tineri, care nu făceau zgomot, nu ieșeau niciodată, nu aduceau nici o femeie, aveau consemn. În rest, plecarea la Uzină la ora 7, întoarcerea la 8, după ce luau cina într-o clădire mare căreia pe aici i se spune Cazinoul - te întrebi de ce, când nimeni nu a jucat niciodată nimic - și care servea drept cantină acestor domni ingineri. Câteodată, unii din ei îndrăzneau să facă vreo câțiva pași, duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că ningea sau că era vânt. De obicei, de abia dacă punea piciorul afară. Când se întorcea din V. se închidea în biroul lui sau în bibliotecă, îi aduceam un pahar de apă pe o tavă, niciodată altceva, iar apoi cina la ora șapte. Asta era tot. Când a apărut învățătoarea, totul s-a dat puțin peste cap. Se întorcea mai devreme de la tribunal, iar apoi mergea în parc. Se așeza pe bancă, stând mult timp să citească sau să contemple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]