469 matches
-
moliciunea trăsăturilor materne. Avea șaisprezece ani, și frumusețea chipului era egalată de gesturile grațioase și de puritatea ochilor, de un albastru luminos și obscur precum aripile unei libelule. Era îmbrăcată modest, cu o cămașă și o fustă de in alb; cingătoarea, de piele roșie, avea găicile și capătul metalic de aur. Vălul țesut cu fire de argint îi era prins în părul blond cu un ac mare de lemn. Pe cât mi-a fost de greu să-mi ascund tulburarea simțurilor față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nimănui. A venit și ziua de sâmbătă. Cei care sosiseră la Aquileia s-au împărțit în două grupuri în naosul bazilicii, de-o parte bărbații, și de alta femeile. Erau îmbrăcați într-o tunică largă și albă, fără podoabe și cingătoare, și n-aveau încălțări. După ce-au spus rugăciuni și psalmi, persoane de ambele sexe se așezară în mijlocul bisericii. Ceilalți glăsuiau de zor un refren într-un grai pe care nu-l înțelegeam. Cântau două coruri; mai întâi bărbații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Sutejiro, de la Început până la sfârșit. Toți ceilalți oaspeți plecaseră acasă, și-atunci, unde fusese Tenzo până acum? Și de ce? Era Îmbrăcat altfel decât Înainte. Purta sandale Împletite din paie, pantalonii săi largi erau suflecați și legați la spate, iar, la cingătoare, avea prinsă o sabie mare. Ochii săi scrutau Împrejurimile cu o expresie aprigă, de uliu. Oricine Îl vedea și-ar fi dat seama Într-o clipă că umbla să omoare pe cineva. Tenzo se apropie de poartă și, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
modul obișnuit de adresare către servitorul unui clan provincial. — Cine ești? Îl Întrebă Hiyoshi pe omul care stătea sub un stejar, cu genunchii strânși la piept părînd Înfometat. Purta un kimono cenușiu murdar, cu un fluier de bambus Înfipt la cingătoare. — Vino-ncoa puțin. Bărbatul Îi făcu semn cu mîna să se apropie. Era un komuso, unul dintre călugării cerșetori, cântăreți din fluier, care veneau, când și când, În sat. La fel ca ceilalți, și acesta era nespălat și neras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Așa că, nu-i mai rămăsese nici un gologan, Însă, fiindcă noaptea de vară era scurtă, nu avea mult de așteptat până În zori. A doua zi, dis-de-dimineață, plecă din satul Kasugai, spre Biwajima, pășind agale și mâncând din mers. Avea prinse la cingătoare câteva turte de orez Învelite În frunze de lotus. Dar de unde mâncare, fără bani? Mâncarea se poate găsi oriunde. Asta, fiindcă e darul cerului pentru omenire. În cazul lui Hiyoshi, acesta era un articol de credință. Păsările și animalele primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de lângă drumul Îngust al râpii. Gândindu-se probabil că Tokichiro glumise, soldatul rămase, un timp, cu privirea În direcția unde se făcuse nevăzut. Tokichiro coborî puțin pe panta de la miazăzi, privind În jur până găsi un loc potrivit. Își dezlegă cingătoarea și se lăsă pe vine. Trupele sale plecaseră atât de repede, Încât dimineață abia avusese timp să-și pună armura și nu apucase să se ocupe ușureze. Și chiar În timp ce se grăbeau de la Kiyosu spre Atsuta și Tange, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și-i Întinse casca unui scutier. După ce un paj Îi dezlegă nojițele armurii, Își scoase lenjeria leoarcă de nădușeală și Îmbrăcă un halat alb imaculat. O briză ușoară Înfoaie cortul. „Ce răcoare,“ Își spuse Yoshimoto. După ce Își legă la loc cingătoarea armurii, scaunul său fu pus pe o blană de leopard Întinsă peste iarba movilei. Extravagantele provizii de campanie care-l Însoțeau pretutindeni Începură să fie despachetate. — Ce se aude? Întrebă Yoshimoto, În timp ce lua o Înghițitură de ceai, surprins de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să ne luăm destul pentru două mese. Mosuke găti repede orez, amestecând În el mei, fasole bătută și prune sărate, cât să ajungă pentru zece oameni. Apoi, luă pe umăr un colac de frânghie din cânepă și-și prinse la cingătoare cremene, iască și sabia tatălui său. — Mamă, plec, spuse el. Plecarea la luptă e un Început de bun augur În a-mi sluji stăpânul dar, cunoscând soarta mea de samurai, s-ar putea ca acum să ne luăm rămas bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
câteva Împușcături, țintind spre tigvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă În direcția focului de muschete, ca o săgeată trasă din arc. — Eu sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți? În timp ce se apropia de castel, scoase de la cingătoare bastonul auriu de comandă și Îl agită spre soldații din castel. — Sunt eu, Hideyoshi! Nu trageți! Uluiți, doi oameni săriră din armureria de lângă poarta principală, deschizând batantele. — Senior Hideyoshi? Acea Întorsătură a evenimentelor părea complet neașteptată și Îl salutară, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Luna a Șaptea - Înainte de a porni, din nou, la război. Kazumasa ajunsese dincolo de orice admirație; se simțea epuizat. În acel moment, un valet anunță că nava pentru Kazumasa era gata să ridice pânzele. Hideyoshi Își scoase una dintre săbiile de la cingătoare și i-o dărui lui Kazumasa: — Poate că este puțin cam veche, dar oamenii spun că e o lamă bună. Vă rog s-o primiți, ca pe un mic simbol al aprecierii mele. Kazumasa o luă, ridicând-o, cu respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
flămînd, și nimeni în ținuturile sale nu poate ca să meargă 48. Ierusalim, Emanația să, a devenit ruină, Micuții ei uciși sînt pe la colț de străzi 49, Si însăși ea captivă-i luată și în nedeslușire-i risipita. 540 Pune-ți la cingătoare spadă, O, tu, neîntrecut în slavă și mărire! Să-i nimicești pe-mpilătorii-aceștia ai Ierusalimului și pe aceia ce la ruină duc pe Silo". Așa vorbiră solii lui Beula. Plecînd tăcută, Familia Divină nalta Universalul cort Peste Înaltul Snowdon, și-nchise
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rană paloșului și-ncîntător osul sfărmat? 190 Acuma vei surîde printre cei uciși cînd cei răniți în cîmpuri gem? Ridică-ți ochii-albaștri, Vala, și-ți pune-ai tăi conduri, cei de safir. O, Tristă Magdalena, privește, mijesc zorile! Pune-ți înflăcărata Cingătoare, coboară în Mormînt, Si risipește sîngele de pe sprinceana ta de aur, si lacrimile din buclele de-argint, 195 Scutură-ți apă de pe áripi și colbul de pe dalbele vesminte. Adu-ți aminte de-ale tale prefăcute groaze de pe-așternutul tainic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și miazănoapte și miazăzi El dădu drumul căilor și Plugul sau îl așeza în colțul de la miazănoapte 321 320 Al largului cîmp Universal, apoi pași nainte în nemărginire. Apoi sămînță începu s-o semene; pîntecele își încinse Cu-o luminoasă cingătoare, și-a să pulpana se umplu de suflete nemuritoare. Urlînd și Văitîndu-se zboară sufletele din a lui Urizen zdravăna mîna, Fiindcă din mină lui Urizen puzderiile cad că stele 325 În locurile hotărîte, minate înapoi de vînturi. Războinicii cei goi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poala duse fructele; culese flori pentru-al ei sîn. Turmele-și chema, spunînd, "Urmați-mă, O turme ale mele!" Ele-o urmară sub arborii ce se întind pe valea cea tăcută. 480 Pe malul rîului ea își descinse de aur cingătoarea; Statu în rîu și se privi-n oglindă apei, Si luminosu-i par era stropit de ape: se ridică-n picioare de la rîu, Și-n vreme ce se ridică deschiși fostu-i-au ochii spre lumea apelor: Ea îl văzu pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
te-ascunzi în crăpături de stîncă? De ce să te ascunzi de Vala, de sufletul care lăsat în părăsire rătăcește?" Ea înceta, si raze-n juru-i străluciră că slavă dimineții, Si se nalta afar' din rîu și își încinse de-aur cingătoarea. 505 Și-acum picioarele-i pășesc pe sînul cel de iarbă al țarinei Printre-ale sale turme, și ochii și-i întoarse spre-ncîntătoarea-i casă Și-n pragul ușii sub copaci văzu jucîndu-se doi prunci. Se-apropié de casa-i și turmele-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mă cunoștea, Roșul singur se pleca". Ștefan simțea cum crește în el dorința de a vedea superbul animal zburdând. Îi aruncă prizonierului haina și armele lui, spunându-i să încalece. Fără grabă, Corbea îmbracă haina și își pune sabia la cingătoare. Se apropie de cal, fluieră într-un fel cunoscut, iar Roșul îngenunchează bucuros. Corbea încalecă și, fără măcar să-l atingă cu călcâiul, pornește la pas prin curte. Un murmur de admirație se aude printre boieri. Atunci Corbea se întoarce și
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
60; abrupt; absurd; accesibil; acolo; adevăr; adînc; adunare; aici; alegere; aproape; articulat; atenție; automobil; de aur; bancă; barcă; bazin; bicicletă; binar; braț; bun; cel mai bun; bunătate; burtă; caiet; cald; cale de mijloc; capră; călduros; căutare; de căutare; centrul pamîntului; cingătoare; clasă; coadă; de codru des; colț; de cameră; compas; concurs; confortabil; Coreea; covîrșitor; cremă; cuprins; curat; curea; de; dedesubt; departe; depărtare; drept; dreptate; un drum; dulce; esență; eu; față; fericire; final; fix; formă; formație; gaură; gol; graniță; gras; handicapat; ideal
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dialogul, cu accente de patetism romantic, dintre protagonist și soția sa, Ruxandra, care-l conjură să nu mai verse atâta sânge nevinovat: "Muiere nesocotită! strigă Lăpușneanul sărind drept în picioare și mâna sa, prin deprindere, se răzămă pe junghiul din cingătoarea sa". Totuși, la insistențele Ruxandrei, domnitorul îi face acesteia o promisiune solemnă: "Îți făgăduiesc că de poimâine nu vei mai vedea (capete tăiate, n.m.), răspunse Alexandru-vodă; și mâine îți voi da un leac de frică". Schimbul de replici laconice dintre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
miracolelor elementare, poate sugera (în VIII) nu mai puțin o viziune dinamică, cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferând spectaculos: E o rătăcire prin bâlciuri Și ca liane se împletesc în părul tău gesturile Mulțimea clocotește precum vegetațiile la cingătoarea pământului În gavanoasele nopții se amestecă licorile inimilor Și pe deasupra șovăie dansatoare pe sârma privirii luna... Frecvența neobișnuită a ipostazei de spectator a eului liric, și încă a unui spectator euforic și entuziast, în fața universului ce se dezvăluie generos și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mănunchi de scântei se ridica în fum, de parcă acela le-ar purta în sus, în roi, spre stele. Se înseră. Dar, pare-se, Gavrilă era încă bănuitor. Mai zicea și el cîte o vorbă, dar își ținea mâna dreaptă în cingătoare, din poală se vedeau ițindu-se două pistoale frumoase, franțuzești, cu pajură. Măcar că nimic nu dădea de bănuit la acești oameni. Își scoteau lucrurile de prin desăgi, ba câte unul își desfăcea și opincile să-și usuce la foc obielele umede
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
unt. Grea viață, grea! Așa trecu vremea. Vorba umbla de la unul la altul, în timp ce se ospătau în tihnă și sticla de palincă făcea turul. Doar Dumitru, gornicul, era tăcut, mai mormăia din când în când, dar ochii îi erau pe cingătoarea lui Gavrilă, la mâna lui în cingătoare, la mâna lui pe pistoale. Apoi brusc, pe când bătrânul Maftei mai pusese pe foc o creangă, focul trosni și un buștean aprins se rostogoli chiar la picioarele lui Gavrilă. Fumega chiar acolo în fața
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
Vorba umbla de la unul la altul, în timp ce se ospătau în tihnă și sticla de palincă făcea turul. Doar Dumitru, gornicul, era tăcut, mai mormăia din când în când, dar ochii îi erau pe cingătoarea lui Gavrilă, la mâna lui în cingătoare, la mâna lui pe pistoale. Apoi brusc, pe când bătrânul Maftei mai pusese pe foc o creangă, focul trosni și un buștean aprins se rostogoli chiar la picioarele lui Gavrilă. Fumega chiar acolo în fața lui. Gavrilă se aplecă să-l împingă
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
mâneci scurte și lungi care ajunge cu mult peste șolduri și din pantaloni lungi(...) Ei își învelesc picioarele într-un fel de stofe de lână(...) și, în loc de ghete, au niște tălpi care sunt legate în curele gingașe de piele. O cingătoare lată, asemenea de piele, ține scurta lor cămașă lipită de trup, care le servește și la păstrarea unui cuțitaș, și pentru atârnarea pungii cu bani și pentru amnar, iască și tutun, căci acestuia din urmă îi sunt foarte devotați“. Concert
Agenda2005-17-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283600_a_284929]
-
Tanner (1859-1937), o înviere a lui Lazăr și pelerini spre Emmaus, un frumos Calvar realist de Nikolai Nikolaevici Gay (1851-1894). Și, nu știu dacă asta mai e religios, Cain de Fernand Cormon, un om primitiv, cu topor de piatră la cingătoare, pleacă în surghiun, urmat de fii și slugi în blănuri zdrențuite, cărând pe tărgi femei despuiate și deprimate și copii de țâță. Cain e slăbănog și îmbătrânit; javre răpciugoase aleargă fidele după procesiunea izgoniților. Poate cea mai interesantă descoperire a
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
filologica, amestecă forme grecești, latinești, românești, din diferite epoci: „O altă ipoteză este că numele de «Dragobete» ar proveni din cuvintele dacice «trago» - tap și «pede» - picioare. Mai tarziu, «trago» a devenit drago, iar pede - bețe (bețe însemnând și fășii, cingători înguste, țesute și frumos împodobite)” (informatia.dntcj.ro). Reluat într-o revistă școlară, un asemenea discurs hilar se dispensează de orice comentariu: „Dacii, care locuiau în acest teritoriu cu mii de ani in urma, aveau un simbol pentru fertilitate, forța
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]