2,402 matches
-
Elsinore (1972), la Casa a Noua (1979), la Mâinile uitate pe cer (1981), Anatomia melancoliei (1991) și ineditul ciclu Fratele meu în care poetul își definește lucrarea: "Poezia e rece/ Poezia e caldă/ Poezia este o rece-caldă singurătate/ O degustare cinică a morții,/ Un joc fără de sine - îți repet Poetule/ Acest joc nu are nevoie de tine." Numai că " Ci doar de rana existenței tale." Cu imediata interogație: "Iar îngerii?" Simptomatic, titlul este Poemul dansat - dedicat lui T.S. Eliot, "poetul bancher
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
Nicolae Iorga... Firește că Iorga mai putea da o contribuție în cadrul istoriei naționale și universale, dar nu trebuie uitat că avusese la dispoziție 50 de ani de creație plenară. Își împlinise rostul vieții pămîntești ca istoric și om de cultură". Cinică declarație de asumare a unei vinovății pe care istoria nu o va ierta niciodată. Cartea document a d-lui Haralamb Zincă e o reconstituire utilă a unui asasinat odios de către nu mai puțin odioasa mișcare legionară. Haralamb Zincă, Noiembrie însîngerat
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
un moment cu greutate, foarte fin construit, punctat clar de actorii Dorina Lazăr (D-na Molloy), Irina Mazanitis (D-na Swift) și Gelu Nițu (D-nul Reagan). Această scenă poartă cu ea o lume poate provincială, șablonardă, în orice caz cinică, cu un zîmbet tăios pe buze. Fiecare gest este calculat matematic, privirile lor sînt bogate în semnificații și cînd sînt însoțite de cuvînt și cînd nu. Deși Adrian Ralea era o apariție, mai degrabă picturală, în Tatăl, aici, Șerban Ionescu
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
-și salveze ginerele, lingușelile deșănțate ale lui Arghezi vizau promovarea ginerelui său de atunci, doctorul Marius Cameniță, căruia voia să-i pună cea mai înaltă pilă. Adresîndu-i-se cu Iubite Mare Tovarășe, Scumpe și de mii de ori scumpe Tovarășe Dej, cinicul poet se dedă unui delir elogiator interesat. Iată scrie la 15 august 1963 de la Geneva (unde, prin aceeași supremă protecție, ajunsese, împreună cu familia, într-o "vacanță de tratament medical"): "Scump Tovarăș Dej, Urmărind din balconul odăii în care stau zborul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
serii de memorii. N-a mai apucat s-o facă pentru că, în 1948-1949, e arestat și o sfîrșește umilitor și tragic în teribila închisoare din Sighet. Și ca să se contureze, cu încă o tușă lămuritoare, destinul acestui poate cel mai cinic om politic român interbelic e cazul să menționez că Argetoianu a avut prezența de spirit ca imediat după război să se stabilească în străinătate. A urmărit, de-acolo, din Franța (unde își făcuse și studiile), fenomenul politic românesc și era
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
Tătărescu era ministru de Externe și vicepremier. Dar asta, și-a spus, poate s-o facă și el. O versiune acreditează ideea că și-a oferit serviciile chiar lui Vîșinski, recomandîndu-se ca vechi ministru și chiar premier. Acesta, și mai cinic decît Argetoianu, i-a recomandat să se întoarcă în țară și va fi întrebuințat. Argetoianu a făcut gafa impardonabilă de a se înapoia în țară unde, după o scurtă aferare cu un grupuscul politic, a căpătat domiciliu obligatoriu și, apoi
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
atîtea alte dăți, face să citesc acest volum la scurt timp după ce revizionarea unui film american "clasic", din anii '50, mi-a amintit de potențialul romanesc al ziaristului, portretizat în imaginarul american ca veritabil erou modern, făptură deopotrivă naivă și cinică. Naivă în măsura în care e gata să-și sacrifice și viața pentru un reportaj senzațional sau pentru a da în vileag un secret tulburător, cinică pentru aceleași motive, pervertite însă prin prăbușirea celor descoperite în derizoriu. În scurta sa prefață la acest
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
de potențialul romanesc al ziaristului, portretizat în imaginarul american ca veritabil erou modern, făptură deopotrivă naivă și cinică. Naivă în măsura în care e gata să-și sacrifice și viața pentru un reportaj senzațional sau pentru a da în vileag un secret tulburător, cinică pentru aceleași motive, pervertite însă prin prăbușirea celor descoperite în derizoriu. În scurta sa prefață la acest gigantic volum (900 de pagini în format măricel), Updike mărturisește senin că a adunat toate (n-or fi toate, dar sînt cu siguranță
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
decembrie 1918. Ar fi avut, cu siguranță, tăria morală de a se recunoaște învins, și s-ar fi bucurat de împlinirea unui vis secular. Când la 1 iulie 1917 i s-a anunțat sfârșitul fostului său prieten, Carp a replicat cinic: "Pentru mine Maiorescu era mort de 5 ani", iar celui ce a venit a doua zi să-l invite la înmormântare i-a servit această butadă pe care n-o putem numi altfel decât tot cinism: "De ce aș face lui
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
din măsurile disperate, în serie, luate în ultimele zile. Autodesemnându-se ba țărăniști, ba liberali, ba democrați, actualii "ordonatori de credite" (cum le place să se alinte reciproc!) nu sunt decât o adunătură de comuniști de cea mai joasă speță - adică cinici și iresponsabili -, niște populiști ce speră să cumpere voturile unui lumpenproletariat aflat în prăpastia mizeriei. Am mai scris despre trecerea în mâinile jandarmeriei, poliției, serviciilor de informații și armatei a așa-numitelor "locuințe de serviciu" - între care cele "cu îmbunătățiri
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
cele mai mici, Emil Constantinescu! Alergătura după premieri-minune - deocamdată, doi la număr - e dovada cea mai clară a falimentului partidelor politice din România. Conglomerate de interese, de găști și de mafii, ele și-au epuizat, în zece ani de retorică cinică și tâlhării programate matematic, toate mesajele. Miza pe "tehnicieni providențiali" traduce refuzul plin de năduf al electoratului de a-și mai da votul unor inși incapabili să facă altceva decât să mintă, să înșele și să se țină de intrigi
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
și tristețea brațului ei drept/ coborînd vertical și smulgînd din mormînt/ inima iubitului care încă pulsează" (evident, părul ei ud nu există). Senzualitatea poetului aspiră spre brutalitate, parcă spre a sublinia concretețea casantă a lumii. Această simțire aspră, pe alocuri cinică, se asociază cu o poetică ce-și propune a se debarasa de convenții, a miza tot timpul pe "îndrăzneală": "cîtă perversă plăcere să îi atingi rochia/ smotocită de vînt spre disperarea trecătorilor/ loviți de parfumul ei de fiară încinsă./ cîtă
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
poemele - vivisecții absurde// arunci în sus un pumn de bețe de chibrit// și ele rămîn suspendate în aer arzînd/ fără să devină cenușă" (bețele de chibrit). Așadar însingurarea poetului se consolează cu excepțiile existenței, cu bizareriile ei, precum cu un cinic desert. 1 Paul Vinicius: Eclipsa, Ed. Crater, București, 1999, 208 pag., preț neprecizat. 2 Valeriu Mircea Popa: Ultimele pătrate de frig, Ed. Eminescu, Asociația Scriitorilor, București, 1998, 52 pag., preț neprecizat.
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
deci puterea de la care emană) este și obligatoriu, legitim? Teoria forței dă un răspuns oarecum tautologic, justifică focul prin flogistic: puterea se impune pe baza capacității de a se impune. Acest procedeu este în genere întovărășit de atitudini arogante sau cinice. Ele alcătuiesc seria "neagră" a justificărilor, sprijinită pe "argumentele" violenței, terorii, distrugerii, iar în ordine emotivă - pe cunoscutul sfat "să n-aibi milă" al doamnei Chiajna. Seria justificărilor sfidătoare e foarte bogată, de la fabula antică în care leul ia toată
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
și a dreptății. Care au experimentat, prima oară după o jumătate de veac, spiritul civic, ținînd discursuri, cîntînd, agitînd chei și aprinzînd lumînări. Prezentînd Piața Universității ca un pandemonium, dl. Răzvan Theodorescu ni se recomandă din nou ca un libertin cinic, care se joacă cu vorbele. Stilul spectacolului d-sale e postideologic, iar beneficiul d-sale s-a conturat îndată după instaurarea la putere a lui Ion Iliescu, care nu putea numi în fruntea Radioteleviziunii decît un om de încredere.
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
resimte și azi ca apăsătoare atmosfera Capitalei din cîmpie, "cu o lipsă cronică de claritate și prospețime", dar și potopită de gunoaie, sufocată de mitocănie: "E reprobabilă, incalificabilă neglijența serviciilor de salubritate ale Primăriei, dar și această exhibare sadică și cinică a mizeriei e stupefiantă și condamnabilă. Ca și cum gunoaiele ne-ar murdări pe toți! Este un mod al "mitocanului" - specie de care Bucureștiul e plin, din păcate - de a se bucura de libertate și de a reacționa la oferta încă timidă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
care ar trebui să îngrijoreze, și-l tot afișează cu cu o mîndrie tîmpă cu o iresponsabilitate sinucigașă. Victimă a unei familii rapace și a unui mediu care transformă totul, chiar și inocența, într-o afacere lucrativă de multe ori cinică, Alexandra Nechita este purtată prin lume nu ca un artist, pentru că ea nu este nici pe departe un artist, ci ca un fenomen bizar, ca un exponat de bîlci, cum ar fi, de pildă, omul cu limbă de bou sau
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
în circuit închis, Stațiunea permite reconstituirea la scară mai largă a campaniei pentru civism responsabil avută în vedere de prozator. Ecovoiu, deloc întâmplător, denunță fața demonică a Magistratului, un tiran calificat, căruia îi fac jocul diverși comparși din obligație, din cinică sumisiune, din renegarea idealurilor inițiale. Oricum, după toate probabilitățile, Magistratul e principalul vinovat de tragedia orașului însă nu singurul. Funcționari siniștri, colaboratori de apocaliptică obtuzitate îl ajută să își ducă până la capăt activitatea demențială. O lucrătură stimulată de emfaza demagogică
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
după cină. Am discutat îndelung despre Iubire... cu Pandy Psycha. Vrăjitor pentru femei și neîntrecut diplomat care găsește mijlocul de a reprezenta, în modul cel mai armonios din lume, la Iași, pe Regele Constantin și pe adversarul său, Venizelos: grec cinic și rafinat, faun cu maniere perfecte, îmbrăcat de un perfect croitor, de o urâțenie inteligentă, vesel luminată de lampa cu abajur roz din colț, exercită asupra femeilor o atracție irezistibilă. Două din ele erau vizibil neliniștite, astă seară, de lunga
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
bunicii tinerei protagoniste. Nu se mai simte nevoia demonizării acelei perioade. Compromisul, funcția în acel regim își pierd din importanță. Mizele sînt mai �mici", dar universale: în locul crizelor de identitate, găsim crize de iubire; în locul psihologiei complexe, o notație precisă, cinică, vioaie; personajul de 25 de ani nu simte nevoia să-și explice sau să-și ascundă biografia. Nonșalanță, tupeu, fără frică de penibil, de locul comun - cam acestea ar fi, în același timp, calitățile și defectele Veronicăi A. Cara. Veronica
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
Tânăr, 27/175/70: nefumător, sărac, singur, există oare/ persoana care poate să spună "îmi pasă, George!"". Textul nu rămîne un simplu colaj, pentru că îl destructurează comentariile subiective și deraierile ficționale: monotonia unui limbaj (autenticitatea mesajelor în ton patetic sau cinic, în notă kitsch) e întreruptă de insinuarea cîte unei voci diferite. Acolo unde textele sînt rescrise, metamorfoza e și mai interesantă: limbajul e barochizat de jocul de cuvinte și mai ales de complicarea sintactică, adesea și de perturbarea ordinii temporale
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
Mircea Mihăieș Complotul cinic prin care Stănculescu și Chițac vor fi scoși basma curată are și partea lui bună: el arată că în România capacitatea organizatorică n-a dispărut cu totul. într-adevăr, nu e puțin lucru să urzești ani de zile un plan
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
Toată țara este la această oră edificată asupra proporțiilor și mai ales a modalității "succesului" guvernamental." Și la 30 noiembrie: "Guvernul avea, desigur, nevoie de o ratificare populară. Aceea de la 19 noiembrie, însă, tocmai prin excesul ei, prin caracterul ei cinic și flagrant, n-au izbutit decît să micșoreze bruma de autoritate morală care, în aproape doi ani, nu parvenise integral să se risipească... Opoziția națională și-a făcut datoria. Partidul nostru îndeosebi a făcut demonstrația puterii sale și a izbutit
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
O scrisoare despre "umanism". Primul este jurnalul unui adolescent, șchiop din naștere, un fiu al lui Visariuc, cum vom afla mai tîrziu. Tînărul încearcă să-și găsească o parteneră pentru prima sa experiență sexuală. Metafizica naivă, adolescentină și planurile aproape cinice de cucerire erotică alcătuiesc o voce extrem de autentică. Caietul se termină cu o sugestivă victorie: "Păunița-Cornelia îmi soarbe lacrimile, mă încalecă, se înfige unde trebuie, se mișcă încet, se culcă peste mine, și adorm ca în copilărie, cînd zăceam bolnav
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
existența lui tumultoasă. Vitalitatea și forța ultimului său spectacol, motoarele uriașe ale acestei montări nu ne dădeau voie să ne gîndim, deloc, că, prea curînd, "Meșterul" nu va mai fi. Că, prea curînd, spiritul său, mintea lui extraordinară, umorul său, cinic uneori, patima față de teatru și de valori, alintul plin de farmec și de paradoxuri, prietenia lui specială vor dispărea. Își vor topi contururile din lumea asta. Obsesiile(obsesia perfecțiunii) și îndoielile unui mare artist, poveștile lui cu tîlc au fost
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]