2,460 matches
-
au venit ăai nostriă, apucători cu forțe proaspete, nu mai vreau să știu. Cît despre violență, degeaba-mi bat gură, nu pricepi: una e cum sîntem, alta cum ne vedem". O antifilosofie a prostiei face parte cu brio din recuzita cinismului: " Am un singur dezacord cu L. La capătul cărții lui care a trecut neobservată, ceea ce arată în ce mizerie ne găsim. El este supărat pe proști și pe nesimțiți. Eu nu. Ei nu se fac singuri (nu ne facem!) proști
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
ce și-o face despre el?". Desigur, Livius Ciocârlie, fiind mai în vîrstă decît Luca Pitu, nu ne-am îngăduit raportările de mai sus la cel din urmă decît cu o intenție de judecată sincrona a textului. Dacă pentru Camus, cinismul însemna "tentația (...) cea mai constantă", împotriva căreia n-a încetat niciodată a duce "o luptă extenuanta", pentru Livius Ciocârlie pare să fie, pînă la urmă, o regasire pe un palier de conștiință autentică. Un soi de a doua natură. Poză
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
răutate despre iubirile shakespeariene? Adolescentul se fixă așa de tare, cînd sexul nu era accesibil, că astăzi, fiindcă inconștientul lui nu-l credea capabil să-și mai găsească o iubită. De aceea avea atîta avînt încît urca și în balcon". Cinismul devine tandru, catifelat. Înfrăgezeste textul... Dar afectarea pare a predomina în ultimele pagini ale volumului, în care autorul, prefirînd citate din Le livre à venir a lui Maurice Blanchot, se dezice de sine, nu moral, ci scriptural: "ain felul acesta
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
tîrziu, insă deplin; Și, exprirînd, intrai în arta lui Alin. (7 ianuarie 1965, de ziua artistului) * * * Un doctor: "Revoluția arde iute, pe urmă iluzia arderii ei violente dispare, si ne întoarcem la canaierie, lichelism, la jovialitatea josnica a existenței, la cinism și nu mai rămîne din ea nimic decît o coloană de scrum că a unui muc aruncat pe jos și care de la un anumit moment s-a consumat singură, - țigară..." * * * "Cel mai mare păcat, păcatul capital, este nerăbdarea. Din cauza lui
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
inconfundabilele pungi ale magazinelor "Tați" (având drept client-tintă pe imigrantul nefericit din lumile a treia și a patra) și opulenta etalata azi la revenirea în tărișoara. De la "Tați" la "Armâni", însă, nu e vorba de evoluția gustului. Ci de triumful cinismului. Nici nu-mi trece prin cap să susțin tâmpenia că aș prefera să-i văd pe politicienii români întorși la epoca șepcii proletare și a tunicii, la Tătucul Stalin. Mă întreb doar: de unde banii pentru viața de vis trăită de
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
de lux, vile la munte și la mare, concedii în străinătate etc., etc.) Și atunci? Atunci, e limpede de ce se prăbușește leul și de ce pompierii din parlament ajung la locul incendiului după ce clădirea s-a transformat în scrum. Nesimțirea și cinismul n-au făcut nicicând casă mai bună decât în aceste vremuri de restriște. Gângăvelile lui Ion Diaconescu, un străbunic dispus nu numai să ierte și să explice potlogăriile nepoților și strănepoților, ci chiar să le încurajeze prin incapacitatea de a
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
revoltat nu atât din cauza faptului că, "pe cât de inteligenți", țel quelistii erau "pe atât de plicticoși, până la ilizibili în producțiile lor", cât de fascinația (morbida, am spune noi azi) a grupului față de odioasa revoluție culturală chineză și de gândirea maoista. Cinismul unui Philippe Sollers declarând despre tinerețea lui maoista "c^etait de la poésie" (care cinism nu se ridică, să recunoaștem, la cotele celui cuprins în replică unui Bernard Shaw proaspăt întors din Uniunea Sovietică: "Foamete în Rusia? Dar am mâncat excelent
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
de plicticoși, până la ilizibili în producțiile lor", cât de fascinația (morbida, am spune noi azi) a grupului față de odioasa revoluție culturală chineză și de gândirea maoista. Cinismul unui Philippe Sollers declarând despre tinerețea lui maoista "c^etait de la poésie" (care cinism nu se ridică, să recunoaștem, la cotele celui cuprins în replică unui Bernard Shaw proaspăt întors din Uniunea Sovietică: "Foamete în Rusia? Dar am mâncat excelent la Moscova!" sau al "sinistrei declarații" din 1935 scitate de Alexandru Călinescut a lui
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
în continuare totul (ba chiar și-au rotunjit frumușel conturile în bănci), ca asasinii din decembrie 1989 au devenit copiii de suflet ai noului ministru de Interne, Dudu Ionescu, sau ca ucigașii lui Gheorghe Ursu ne sfidează în continuare cu cinismul lor revoltător. (În paranteză fie spus, mi se pare absolut grețos - dar perfect explicabil în logica lucrurilor expuse mai sus - că publiciști și scriitori să accepte premii și distincții ale "Fundației Gheorghe Ursu", fără ca ei să fi mișcat un deget
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
românesc de la Paris, în 1994. Situația din țară o știm cu toții. Economia românească - și nu numai - se află că într-o sală de reanimare. Dar oxigenul e pe sfîrșite și nu se știe cum se va salva. Sabotajul politic generează cinism și anarhie, demagogia dezarmează bunele intenții, proiecte sănătoase sînt aruncate în aer de dinamita corupției. - În această situație dramatică, mai putem face oare ceva? - Moralismul nu poate combate corupția, dar totuși valorile morale sînt armă cea mai puternică pentru combaterea
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
bucată de vreme, vorbeste despre sine la persoana a III-a, ca orice personaj istoric ce se respectă. Bătălia bezmetica de la Stoenesti constituie cea mai bună încheiere a aventurilor unui mic shogun însetat de putere și capabil să sacrifice, cu cinism, pentru poftele sale, vieți omenești. Spre deosebire de shogunii adevărați, Miron Cozma s-a dovedit las nu doar în fața justiției, ci și în a tovarășilor săi pe care i-a atras în această capcană mortală: până în ultima clipă, el i-a mințit
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
mai mult - se datoreaza deciziei de inspirație vadimistă de a nu se prezenta la proces! Sfidarea justiției a adăugat, fără îndoială, la zestrea de ani de condamnare pe care Cozma ar fi primit-o oricum. O dovadă în plus că cinismul politicienilor de la noi nu cunoaște limite. Chiar și comentariile de imediat după anunțarea condamnării, comentarii făcute mai ales de reprezentanți ai societății civile, interesați în primul rând de actul de justiție ca atare, și abia în al doilea sau al
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
trei săptămîni". Scopul său ar fi acela de a-l învăța pe cititor "înainte de toate decentă aspectului, a costumului și a gospodăriei, o morală și un stil". Dacă un pragmatism de bun-simț, ai cărui termeni intra inevitabil în coliziune cu cinismul marxism-leninismului, care pretinde chinurile mizeriei, precum o condiție prealabilă, analoaga ascezei, a înălțării la condiția Edenului terestru, făgăduit pentru a nu fi niciodată înfăptuit: "Dar pentru că socialismul pretinde că revoluția socială izbucnește de preferință acolo unde este mizeria mai adîncă
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
ca fiind lipsită de dragoste, o tinerețe studioasa, ănceputuri promițătoare dar marcate de lipsuri ăntr-un teatru modest. Aici se plasează mult discutată aderare la partidul nazist, justificată de Karajan cu o sinceritate rar ăntălnită (dar și cu o nuanță de cinism), pe care mai târziu a ăncercat să o uite (totuși cei mai ănversunati dușmani ai săi nu i-au putut reproșa nimic concret). Oricum, aceasta adeziune i-a ănlesnit lansarea carierei fulminante. Pașii care vor urma demonstrează formidabilul sau simt
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
principalului partid de guvernământ, Ion Diaconescu, beneficiază de aprecierea a doar cinci procente din populație și când șaptezeci și cinci la suta îl considera totalmente lipsit de credibilitate?! În acest context, cănd moartea e cât capră pe capetele noastre, guvernanții recurg cu cinism la tactică pământului pârjolit. Dacă l-am înțeles pe dl Constantinescu în 1996, când, în pofida tuturor evidentelor și a bunului-simț, l-a numit consilier pe fiul d-nei Zoe Petre, motivând că popularitatea îl îndreptățește la orice abuz, mă întreb ce
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
cunoscutului adagiu pascalian, qui fait l'ange, fait la bête, romanticul, după ce a ăncercat să fie măcar luciferic, adică angelic cu semn schimbat, l-a produs, prin reacție, pe abjectul, pe amaratul, pe an starele de orice om modern". Nici macar cinismul nu i se recunoaște cinicului prin definitie Cioran. Acesta e stors că o lămâie pentru a i se colecta, până la ultima picătură, sevele contradictorii: "E un foarte bun analist al stării de cădere și al premiselor ei ontologice, dar un
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
un punct de vedere, ci luciditatea. Este vorba de un refuz al "beției de cuvinte" învățat de la tatăl său, care, la rândul lui, l-a învățat de la Titu Maiorescu. Lipsa de iluzii n-are, în acest caz, nici o legătură cu cinismul. În mod numai aparent paradoxal, lucida Monica Lovinescu este patetica, angajându-se existențial în practicarea spiritului critic. Poate rămâne cineva lucid chiar și atunci când vorbește despre sine? Monica Lovinescu dovedește că da, printr-o carte de memorii de multă vreme
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
pariziene. Greoaia, morală, cinstită, dacă vreți, buna Anglie, orișicum, față de spiritul franțuzesc latin, ironic, spumos, tolerant și atât de ăntelegător an ale vieții... Azi limba engleză ași ia o revanșa. Dar nu despre asta-i vorba. Dar, măi ăntăi verva, cinismul celor patru, ideile lor an materie de fericire, de morală: ..."Eh, eh! Face Bixiou, fericirea păcătuiește prin faptul că indică ceva absolut; o aparentă ce-i face pe ațâți neghiobi să se ăntrebe: "Ce-i fericirea?" O femeie cu mult
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
cu Ilie Moromete, de pildă, care și el nu se ocupă decât cu contemplarea spectacolului lumii și uneori chiar cu regizarea acestui spectacol, pentru propriul lui amuzament. Totò Istrati se afirma că un specialist în ceea ce s-ar putea numi cinismul ludic încă din copilăria petrecută într-un mic oraș de provincie, N., unde, împreună cu prietenii lui de joacă, sabotează fanfara regimentului de roșiori din parc, mâncând ostentativ lamai în fața muzicanților. "Mândrii militari - povestește cu o admirație falsă și rău prevestitoare
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
Mircea Mihăieș Din noianul de inepții, ca să nu zic mârlanii, ce ne trec zilnic pe la urechi, puține depășesc în cinism vorbele unui celebru funcționar de pe la visterie. Întrebat de ce se repede cu atâta violență pe bugetul Ministerului Culturii, filozoful de la Finanțe (nu-i dau numele, pentru că nu merită tipărit într-o revistă culturală!) n-a găsit altceva mai bun decât să
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
critici pe care el însuși le consideră perfect legitime. Acest caracter permisiv al democrației parlamentare liberale i-a încurajat mereu pe adversarii săi. Dacă aristocrația nu se revendică decît de la tradiția bazată pe "dreptul divin", socialiștii acuzau "orînduirea burgheza" de cinism și cruzime: "ei au pus accentul asupra păcatelor evidente ale burgheziei - bogăția materială a celor puțini, inegalitatea flagrantă dintre membrii societății. Marx a umplut secolul trecut cu sarcasmele sale la adresa ăfilistiniloră, la adresa reprezentanților ordinii burgheze, dar s-a ferit că
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
într-un univers kafkian à rebours - pe dos: lumea e cea care s-a metamorfozat în „marele gândac scârbos”, iar el, Pascal, e cel ce luptă să-și păstreze „candoarea și frumusețea umană”! Ce șanse sunt într-un „Imperiu al cinismului închinat Vițelului de aur...” (p. 26)?! Niciuna: „Aiureli! Prostii! Amurgul zeilor! ” (p. 27) De aceea, strategia sa: „Sunt un orb care nu vrea să vadă și...vede numai când frumusețea din fața ochilor merită să fie privită.” (p. 36) Însă, orice
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
Cocora deplînge monotonia (Mereu același idol). Nu-l impresionează nici praful, simbolul universal al nimicniciei. După ce enumeră cîteva din efectele sale distructive, ajunge la o sarcastică recuzare: „Praful care se desfată ca un gurmand veritabil cu iluziile poeților celebri” (Praful). Cinismul reprezintă nu o dată remediul la care face apel în confruntarea cu angoasele. Mostră: „să te naști cu har pentru scris/ e ca și cînd te-ai naște alcoolic” ( Ce departe sînt de voi). Cu toate că amintirile nu-l slăbesc pe acest
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
Paginile dedicate criticului vin să atenueze faima proastă pe care intervențiile decise ale lui Lovinescu i-au creat-o). Adevărul e că directorul Convorbirilor critice, fost discipol al lui Maiorescu, nu era, în totului tot, atât de nerezonabil pe cât, cu cinism, l-a reținut istoria literară: „Anii de glorie ai Institutului fuseseră din 1920-1921 până în 1929, când s-au discutat aici lucrări teoretice de răsunet mondial din domeniul criticii, filozofiei și literaturii, cum au fost opera lui Brunetière, Croce sau estetica
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
care se răspândește sângele în organism. De unde nu numai simplitate, dar și o anumită grosolănie a ideii, care trebuie gătită, asezonată, nu trântită pe masă ca o ciosvârtă, cum adesea mi se întâmplă să fac. Andrei Pleșuscrie despre „haloul de cinism al oricărei piruete satirice, când ea nu evită facilitățile locului comun”. Cred că prea pune totul în același sac. Aș despărți. Aș spune, autoscopic, că pericolele acestui fel de a scrie sunt ori cinismul și răutatea în ironie - nu neapărat
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]